Decizia penală nr. 1199/2013. Evaziune fiscală

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1199/R/2013

Ședința publică din 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: I.	M.	, judecător
JUDECĂTORI	: V.	V.	A.
	: L.	H.
GREFIER	: L.	C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU

S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă DGFP S., împotriva sentinței penale nr.2/_ a Tribunalului S. j, pronunțată în dosar nr._, privind pe inculpatul R. M., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei din_, dosar nr.51/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.a. Legea 241/2005 cu aplic.art.41 al.2 C.penal și aplic.art.13 al.1 C.penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. M. personal, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Călbăjos Ramona, din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea responsabilă civilmente R. M. și părțile civile D. G. a F. P. S. și A. N. de A. F. B. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului părții civile și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art.18/1 C.penal referitoare la latura penală a cauzei. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită a se avea în vedere că prejudiciul a fost recuperat în integralitate. Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului părții civile ca nefondat întrucât prejudiciul până la momentul constituirii de parte civilă, a fost recuperat de inculpat.

Inculpatul R. M., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului părții civile deoarece a achitat prejudiciul cauzat.

C U R T E A

Prin Sentința penală nr. 23/_ a Judecătoriei Șimleul Silvaniei, în baza art. 11 pct. 2 lit. b. Cod procedură penală raportat la art. 10 al. 1 lit. i/1 Cod procedură penală, art.

13 C. pen. rap. la art. 74¹C.p.,s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului R. M. fiul lui V., născut la data de 1 aprilie 1969 în com. Crasna, jud.

S., domiciliat în comuna Crasna sat H. nr.127, jud.S., cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiul militar îndeplinit, CI seria SX nr.2. eliberat de SPCLEP Crasna CNP 1., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 al.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.13 al.1 Cod penal.

În baza art.91 lit.c. Cod penal raportat la art.10 al.1 teza ultimă din Legea nr.241/2005, s-a aplicat inculpatului o a me ndă a dminis trativă î n c uantum de 5 00 le i .

S-a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de partea civilă A. N. de A. F., prin D. G. a F. P. S., de luare a măsurilor asiguratorii.

S-a constatat recuperat prejudiciul în cuantum de 2578 lei.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra unui imobil și asupra unei remorci aparținând inculpatului, instituit prin ordonanța procurorului din 6 iulie 2010.

În baza art.192 al.1 pct.2 lit.a.Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei din_ dosar nr.51/P/2010, înregistrat la instanță sub nr.2072/309/_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. M., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.a. Legea 241/2005 cu aplic.art.41 al.2 CP și aplic.art.13 al.1 CP.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în perioada 2000-2006, inculpatul a efectuat acte de comerț cu vase emailate ca persoană fizică autorizată, achiziționându-și mărfurile de la SC EMAILUL SA Mediaș și SC VES SA Sighișoara și vânzându-le ulterior, pe raza mai multor localități, către diferite persoane fizice.

Din procesul verbal întocmit de DGFP S. - Activitatea de I. F. rezultă faptul că inculpatul nu a eliberat documente justificative pentru mărfurile vândute și nu a condus evidența contabilă în sensul că nu a condus registrul de venituri și cheltuieli și nu a ținut evidența stocurilor de mărfuri.

De asemenea, inculpatul nu a depus la organele fiscale situația veniturilor reale pe care le-a realizat din activitatea de comerț desfășurată și întrucât nu a condus o evidență contabilă potrivit legislației în vigoare, nu s-a putut stabili cu exactitate impozitul pe venitul global datorat. Din acest motiv organele fiscale au procedat la determinarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin estimare, acest procedeu fiind permis de legislația în vigoare. Astfel, pornind de la evidențele contabile ale furnizorilor de la care inculpatul a achiziționat mărfurile (SC EMAILUL SA Mediaș și SC VES SA Sighișoara) și ținând cont de nota explicativă din care rezulta adaosul comercial practicat de inculpat la vânzarea bunurilor, organele de control fiscal au estimat cuantumul veniturilor realizate de către acesta, stabilind un impozit din activități independente aferent perioadei 2000 - 2003 de 1.644 lei, cu majorări de întârziere aferente în cuantum de 3.556 lei și penalități în sumă

de 330 lei.

De asemenea, pentru perioada 2004-2006, s-a stabilit că inculpatul, prin nedeclararea veniturilor impozabile, s-a sustras de la plata unui impozit din activități independente în cuantum de 934 lei, debit ce a generat majorări de întârziere în sumă de 847 lei.

Inculpatul și-a recunoscut fapta în cursul urmăririi penale, dar nu a achitat contravaloarea prejudiciului cauzat bugetului de stat pentru a beneficia de cauza specială de impunitate, prevăzută de dispozițiile art. 10 din Legea 241/2005. De remarcat este faptul că de la comiterea primului act material și până la epuizarea infracțiunii s-au succedat în timp două legi penale, însă ținând cont de împrejurarea că infracțiunea s-a săvârșit în mod continuat, în baza unei rezoluții unice, se va aprecia infracțiunea în întregul său, ca fiind o formă a unității legale de infracțiune și se va da eficiență legii penale mai favorabile, Legea 241/2005. Aceasta se impune pe considerentul că legea nouă prevede o cauză specială de impunitate în comparație cu legea anterioară, aplicarea legii mai favorabile făcându-se strict cu referire la actele materiale săvârșite sub imperiul vechii legi ( Legea 87/1994).

În cauză s-a început urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod pen. și art. 13 alin. 1 Cod pen., însă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei din data de_ s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod pen. și art. 13 alin. 1 Cod pen., pe considerentul că inculpatul nu a condus deloc evidența contabilă și, prin acest fapt, a ascuns sursa impozabilă constând în venitul realizat.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă:declarații învinuit ( f. 19);proces verbal de efectuare a verificărilor financiar contabile (f. 8,); raport de inspecție fiscală (f.9-11);procese verbale (f. 12, 35, 37, 42, 45); alte

înscrisuri (f. 15-17, 24-32, 44 ).

La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului.

Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele :

În perioada 2000-2006, inculpatul a efectuat acte de comerț cu vase emailate ca persoană fizică autorizată, achiziționându-și mărfurile de la SC EMAILUL SA Mediaș și SC VES SA Sighișoara și vânzându-le ulterior, pe raza mai multor localități, către diferite persoane fizice.

de 330 lei.

De asemenea, pentru perioada 2004-2006 s-a stabilit că inculpatul, prin nedeclararea veniturilor impozabile, s-a sustras de la plata unui impozit din activități independente în cuantum de 934 lei, debit ce a generat majorări de întârziere în sumă de 847 lei.

Inculpatul și-a recunoscut fapta în cursul urmăririi penale, dar nu a achitat contravaloarea prejudiciului cauzat bugetului de stat pentru a beneficia de cauza specială de impunitate, prevăzută de dispozițiile art. 10 din Legea 241/2005. De remarcat este faptul că, de la comiterea primului act material și până la epuizarea infracțiunii, s-au succedat în timp două legi penale, însă ținând cont de împrejurarea că infracțiunea s-a săvârșit în mod continuat, în baza unei rezoluții unice, s-a apreciat infracțiunea în întregul său, ca fiind o formă a unității legale de infracțiune și se va da eficiență legii penale mai favorabile, Legea 241/2005. Instanța a menționat că aceasta se impune pe considerentul că legea nouă prevede o cauză specială de impunitate, în comparație cu legea anterioară, aplicarea legii mai favorabile făcându-se strict cu referire la actele materiale săvârșite sub imperiul vechii legi ( Legea 87/1994).

În cauză s-a început urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod pen. și art. 13 alin. 1 Cod pen., însă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei din data de_ s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod pen. și art. 13 alin. 1 Cod pen., pe considerentul că inculpatul nu a condus deloc evidența contabilă și prin acest fapt a ascuns sursa impozabilă constând în venitul realizat.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă:declarații inculpat (f. 19); proces verbal de efectuare a verificărilor financiar contabile (f. 8,);raport de inspecție fiscală (f.9-11);procese verbale (f. 12, 35, 37, 42, 45); alte

înscrisuri (f. 15-17, 24-32, 44 ).

În drept: Fapta inculpatului R. M. de a nu conduce evidențele contabile din care să rezulte veniturile realizate din comercializarea mărfurilor, pe perioada 2000-2006,

fapta fiind săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna bugetului statului în sumă totală de 2.578 lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de dispozițiile:art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod pen. și aplic. art. 13 alin. 1 Cod pen.;

Potrivit art.74/1 Cod penal în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.

Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

În cursul procesului penal, inculpatul a făcut dovada achitării prejudiciului constatat. Este de menționat că partea vătămată D. G. a F. P. S. s-a constituit ca parte civilă în cauză cu suma de 1781 lei, deși, ca urmare a controlului efectuat, s-a constatat că prejudiciul în dauna bugetului s-a ridicat la suma totală de 2578 lei.

După înregistrarea dosarului în instanță, partea civilă a solicitat ca inculpatul să fie obligat la plata sumei totale de 5530 lei (f. 52). Însă, inculpatul a achitat în cursul judecății suma de 6930 lei mai mult decât cuantumul prejudiciului menționat în rechizitoriu.

Este cert că intenția inculpatului a fost de a achita cuantumul prejudiciului pentru a beneficia de cauza de nepedepsire. Însă partea civilă a încasat sumele achitate de inculpat cu titlu de regularizări, astfel că, la fiecare termen, inculpatul prezenta dovada de achitare a prejudiciului, iar partea civilă depunea o altă cerere de constituire de parte civilă, susținând că s-au stins doar o parte din obligațiile contribuabilului.

Însă, pentru soluționarea prezentului proces, are relevanță achitarea de către inculpat a prejudiciului cauzat, iar nu stingerea în totalitate a tuturor obligațiilor avute de contribuabil. Pentru aceasta, partea civilă poate demara executarea silită pentru datoriile neachitate. Instanța a apreciat că repararea prejudiciului trebuie avută în vedere raportat la momentul săvârșirii infracțiunii, cu toate accesoriile debitului, și nu achitarea tuturor obligațiilor fiscale scadente ulterior datei săvârșirii infracțiunii.

În consecință, având în vedere cuantumul prejudiciului cauzat de inculpat și suma totală achitată de acesta, instanța a apreciat că inculpatul a achitat in întregime prejudiciul, astfel că raportat la fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt incidente prevederile art 74¹ Cod penal.

Potrivit art. 74¹C.p.p introdus prin Legea 202/2010, pentru anumite infracțiunii printre care și cele economice prevăzute în legii speciale, sunt incidente cazurile de reducere a pedepsei sau de aplicare a unor sancțiunii cu caracter administrativ în situația îndeplinirii condițiilor expres prevăzute de textul menționat. Astfel potrivit art. 74¹alin. 2

C.p.p în cazul in care valoarea prejudiciului cauzat si recuperat este pâna la 50.000 euro, in echivalentul monedei naționale, se aplica o sancțiune administrativă. Potrivit art.13 Cod penal se aplica legea penală mai favorabila dacă de la data săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale. Legea 202/2010 prin prisma art. 74¹introdus in Codul penal este o lege penala mai favorabilă. Deși prin decizia nr. 573/2011 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiilor art. 74¹C.p sunt neconstituționale iar potrivit art. 147 alin. 4 din Constitutia Romaniei deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, instanta a considerat ca aceste

dispozitii se pot aplica proceselor penale in curs la data constatării ca neconstituționale a prevederilor articolului mentionat, altfel s-ar ajunge la crearea unei situatii discriminatorii

fata de cei care au savarsit fapte in aceeasi perioada de timp, dar, din varii motive, pentru o categorie de destinatari ai legii penale procesele penale au fost solutionate anterior constatarii neconstituționale a prevederilor articolului 74¹si au putut beneficia de aceste prevederi, iar pentru alta categorie, procesele penale fiind in curs de soluționare, sunt

exceptați prin raportare la efectele deciziei de neconstituționalitate. Mai mult, potrivit art. 5 din Noul Cod Penal, se prevede ca in cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă (1 ).

(2) Dispozițiile alin.(1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.

Fata de considerentele menționate, instanța, in baza art. 11 pct. 2 lit. b C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. i¹) C.proc.pen. cu aplicarea art. 74¹ Cod penal si art. 13 Cod penal a încetat procesul penal privind pe inculpatul R. M. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 13 alin. 1 C. pen., ca urmare a acoperirii integrale a prejudiciului cauzat părților vătămate, prejudiciu care nu depășește 50 000 euro.

In baza art.91 lit.c. Cod penal raportat la art.10 al.1 teza ultimă din Legea nr.241/2005 s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 500 lei.

Totodată, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de partea civilă A.

N. de A. F. prin D. G. a F. P. S. de luare a măsurilor asiguratorii, s-a constatat recuperat prejudiciul în cuantum de 2578 lei și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra unui imobil și asupra unei remorci aparținând inculpatului,instituit prin ordonanța procurorului din 6 iulie 2010.

Împotriva sentinței civile nr.23/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a declarat recurs ANAF B. prin D. G. a F. P. S., arătând, în esență, că, în mod nelegal, instanța de fond a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de parte civilă și nu a făcut, în dispozitiv, vreo referire la dobânzile și penalitățile de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale datorate statului român,reprezentat prin ANAF. Din prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului, inculpatul R. M. a achitat numai o parte, din_ și până la_ a achitat 1644 lei, fără dobânzile(majorările ) și

penalitățile de întârziere aferente, conform art. 119,120 și 121¹din OG 92/2003. S-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3707 lei, din care - penalități aferente debitului în sumă de 1004 lei și accesorii ce reprezintă dobânzi și penalități de întârziere, calculate de la data scadenței și până la data achitării debitelor.

Prin Decizia penală nr. 480/R/_, Curtea de Apel Cluj, pe rolul căreia s-a înregistrat recursul declarat de partea civilă, a constatat că nu este competentă să soluționeze cauza, având în vedere prevederile art. 8 din Dispozițiile tranzitorii cuprinse în actele de modificare a Codului de procedură penală, în ceea ce privește Legea nr. 202/2010: ";hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, rămân supuse căilor de atac,motivelor și termenelor prev. de legea sub care a început procesul";. Prin urmare, fapta fiind comisă în perioada 2000-2006,urmărirea penală fiind începută în luna ianuarie 2010, cauza trebuie să urmeze căile de atac prevăzute anterior în dispozițiile procedurale, respectiv cea a apelului, astfel că s-a trimis cauza la Tribunalul Sălaj pentru soluționarea apelului.

Prin decizia penală nr. 2 din 15 mai 2013 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._ , s-a respins ca nefondat apelul declarat de ANAF B. prin D. G. a

F. P. S. împotriva sentinței penale nr. 23/_ a Judecătoriei Șimleul Silvaniei. A fost obligată partea civilă apelantă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei reprezentând asistența juridică din oficiu acordată inculpatului a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați

S. .

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În urma analizei atente și detaliate a probatoriului administrat, în cauză s-a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, s-a constatat că inculpatul, în perioada 2000-2006, inculpatul R. M. ,în calitate de persoană fizică autorizată, nu a condus evidențele contabile din care să rezulte veniturile realizate din comercializarea de vase emailate, fapta fiind săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna bugetului statului. Partea vătămată D. G. a F. P. S. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 1781 lei, deși, ca urmare a controlului efectuat, s-a constatat că prejudiciul în dauna bugetului s-a ridicat la suma totală de 2578 lei. După înregistrarea dosarului în instanță,partea civilă a solicitat ca inculpatul să fie obligat la plata sumei totale de 5530 lei (f. 52).

În ceea ce privește prejudiciu cauzat ca urmare a comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, în doctrină și jurisprudența în materie s-a conturat opinia că acesta constă în debitul efectiv cauzat, debit ce se ridică în speță la suma de 5530 lei(debit și accesorii), suma achitată de inculpat până la data de_ fiind de 6930 lei, deci mai mult decât cuantumul prejudiciului menționat de partea civilă.

În vederea soluționării laturii penale, a încadrării juridice a faptei, instanța trebuie să aibă în vedere prejudiciul creat prin comiterea infracțiunii, dobânzile și penalitățile de întârziere fiind accesorii acestuia și privesc doar latura civilă a cauzei, repararea integrală a prejudiciului potrivit răspunderii civile delictuale, accesorii datorate până la data achitării prejudiciului inițial.

În jurisprudența în materie s-a apreciat, în ceea ce privește textul art.10 din Legea nr.241/2005, că acesta se aplică inculpaților care achită prejudiciul chiar și după primul termen de judecată, scopul legiuitorului fiind acela de a încuraja recuperarea sumelor datorate statului, neplata taxelor fiind de esența acestui gen de infracțiuni.

Unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, dar, în același timp, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate.

Ori, inculpatul a reparat integral acest prejudiciu, iar împrejurarea că partea civilă a încasat sumele achitate de inculpat cu titlu de regularizări, la fiecare termen depunând o altă cerere de constituire de parte civilă și susținând că s-a stins doar o parte din obligațiile contribuabilului, nu poate duce la concluzia nerecuperării sumei reținute pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. Într-adevăr, pentru soluționarea prezentei cauze, are relevanță achitarea de către inculpat a prejudiciului cauzat, iar nu stingerea în totalitate a tuturor obligațiilor avute de contribuabil, în acest sens partea civilă putând demara executarea silită pentru datoriile neachitate.

Corect a apreciat instanța de fond că repararea prejudiciului trebuie avută în vedere raportat la momentul săvârșirii infracțiunii, cu toate accesoriile debitului, și nu achitarea tuturor obligațiilor fiscale scadente ulterior datei săvârșirii infracțiunii.

Dispozițiile art. 74 ind. 1 Cod penal -reducerea pedepsei sau aplicarea unei sancțiuni administrative în cazul anumitor infracțiuni - au fost introduse prin art. 20 pct. 2 din Legea nr. 202/2010, dar declarate neconstituționale prin decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curții Constituționale publicată în M.Of. nr. 363 din 25 mai 2011. Dispozițiile legale enunțate sunt aplicabile în cauză, întrucât constituie o lege penală mai favorabilă, prevăzându-se că, în cazul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.

La alin. 2 al art. 74 ind. 1 C.pen., se prevede că, în situația în care prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul

monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții, este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Prin urmare, în raport cu sancțiunile penale ce sunt prevăzute, disp. art. 74 ind. 1 Cod penal constituie o lege penală mai favorabilă.

Așa fiind, inculpatul a beneficiat de dispozițiile legale mai favorabile, pentru că a acoperit integral prejudiciul cauzat părții civile, în sumă de 5530 lei (debit și accesorii), după cum rezultă din scripturile depuse la dosar (f.69-71,79,108-110,112,124,126).

Față de cele mai sus expuse, tribunalul a reținut că sentința penală nr. 23/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei este temeinică și legală, astfel că, în baza art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., apelanta a fost obligată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar cheltuielile judiciare reprezentând asistența juridică din oficiu acordată inculpatului au fost avansate din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați S. .

Împotriva acestei decizii si, implicit, împotriva sentintei instantei de fond, a declarat recurs partea civilă D. G. a F. P. S. , invocând nelegala solutionare a laturii civile si a solicitat casarea acestora sub acest apect si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună obligarea inculpatului la plata sumei de 3707 lei din care 1004 lei penalități aferente si la plata de dobânzi, majorări de întârziere si penalități de întârziere, precum și cheltuieli de judecată în suma de 200 lei.

Recursul a fot motivat arătând-se, în esență, că în mod nelegal instanța de fond si cea de apel au respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de parte civilă și nu a obligat inculpatul la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale datorate statului român, reprezentat prin ANAF. Din prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului, inculpatul R. M. a achitat numai o parte, din_ și până la_ a achitat 1644 lei, fără dobânzile (majorările) și penalitățile de întârziere

aferente, conform art. 119,120 și 121¹din OG 92/2003.

Analizând sentinta penala atacată în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute de recurenti, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constată că în mod temeinic instanta de fond și cea de apel a constatat că actiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A. N. de A. F. B. prin D.

G. a F. P. S. a rămas fără obiect și că s-a achitat debitul în sumă 5530 lei lei conform înscrisurilor existente la f. 108-110, 112, 124, 126 dos. fond., suma totală achitata de inculpat până la data de_ fiind de 6930 lei.

Curtea observă că partea civilă s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 1781 lei (f. 25 dos.u.p.), fără a solicita plata accesoriilor ori a dobânzii legale. Apoi, în cursul judecății partea civilă și-a modificat pretentțiile în sensul că a solicitat obligarea inculpatului la plata sume de 5530 lei, cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente până la achitarea efectivă a prejudiciului (f. 52 dos.u.p.).

Apoi, potrivit adresei nr. 20873 din_ (f. 120 dos.fond) partea civilă menționează că prejudiciul cauzat de inculpat este cel stabilit prin procesul verbal nr. 3857 din_ întocmit de organele de inspectie fiscală. Analizând continutul procesului verbal menționat (f. 121-122 dos.fond), Curtea constată că organele fiscale au evidențiat două sume cu care inculpatul s-a sustras de la plată, respectiv suma de 5530 lei (aferentă perioadei_ -_ ) și suma de 1781 lei (aferentă perioadei_ -_ .

Cum perioada infracțională retinută în actul de sesizare este 2000-2003 si 2004- 2006, este evident că instanțele se nu pot pronunța cu privire la pretinsul prejudiciu în suma de 1781 lei deoarece perioada 2004-2008 nu face obiectul procesului penal.

Referitor la plata accesoriilor solicitate în fața instanței de apel în suma de 3707 lei (penalităti si majorări de întârziere) Curtea considera ca in cazul infractiunilor de evaziune fiscala prejudiciul cauzat cuprinde numai echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, cu excluderea creantelor accesorii aferente impozitului, taxei sau oricarei alte contributii. De altfel, Legea nr 241/ 2005 nu face nici o mențiune refteritoare la obligarea

inculpatului și la plata acestora, iar notiunea de ";prejudiciu"; în sensul art 10 din Legea nr 241 /2005 este reprezentat de suma reținută în actul de sesizare, întrucât instanța este ținută a soluționa cauza în limitele sesizării, încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală fiind dată de debitul rezultând din comiterea infractiunii. Ori, instanța a fost sesizată cu un prejudiciu în valoare de 2578 lei ce a fost achitat de inculpat.

Din aceasta perspectiva, nu se poate admite solutia de obligare a inculpatului la plata sumelor reprezentând accesorii, intrucat astfel s-ar ajunge la combinarea a doua tipuri de raspundere - civila delictuala si fiscala, in conditiile in care creantele accesorii insotesc numai o creanta principala, datorata de debitorul (contribuabilul) fiscal, respectiv societatea comerciala. Fata de împrejurarea ca majorarile de întârziere si penalitatile de întârziere, calculate potrivit codului fiscal, au ca subiect contribuabilul, iar nu persoana ce a savârsit un delict si se raporteaza la data când trebuia platita taxa fiscala, iar nu de la data când prin hotarâre definitiva se stabileste savârsirea faptei delictuoase, curtea constata ca respectivele accesorii, nu pot face obiectul raspunderii civile delictuale.

Apoi, acordarea acestor sume nu se justifica in raport de imprejurarea ca partea civila nu se afla in posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscala, care sa consfinteasca o creanta certa, lichida si exigibila, de natura a indreptati calcularea unor creante accesorii prin neplata cu intarziere, după cum în lipsa indicării sumelor datorate cu acest titlu inculpatul a fost lipsit de posibilitatea examinării ori contestării acestora.

Data la care o asemenea crenta dobandeste caracter cert, lichid si exigibil este aceea a ramanerii definitive a hotararii judecatoresti penale, intrucat in procesul penal inculpatul se bucura de prezumtia de nevinovatie si, prin urmare, nu se poate accepta ca până la acest moment el datoreaza vreun debit, caruia sa i se alature creante accesorii specifice raspunderii reglementate prin dreptul fiscal.

Fiind reglementate de Codul de procedura fiscala, creantele accesorii nu pot fi solicitate decat in faza de executare silita, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti penale, prevederile speciale in materie neputand fi extinse pe cale de analogie unui raport de conflict de natura penala.

Singurele sume care ar putea insoti creanta principala sunt cele echivalente dobanzii legale, in considerarea dispozitiilor Codului civil, potrivit carora la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, pentru care creditorul nu este tinut a justifica vreo paguba. Adoptarea oricarei solutii contrare, in considerarea caracterului special al creantei fiscale, s-ar constitui intr-o diferenta nejustificata de tratament, intrucat unei categorii aparte de creditori, printre care si statul, li s-ar acorda alte sume decat cele acordate in mod obisnuit in procesul penal, cu incalcarea flagranta a principiului egalitatii persoanelor in fata legii si autoritatilor publice.

In speta de fata, se poate constata ca partea civila nu a solicitat dobanda legala, in conditiile Codului civil, nici pe cale principala si nici in subsidiar, solicitarea formulata prin constituirea de parte civila din cursul urmăririi penale limitându-se la suma retinuta în actul de sesizare, iar in continutul motivelor recurs avand ca obiect dobanda prevazuta de Codul de procedura fiscala.

Drept consecinta, urmand principiul disponibilitatii, instanta de fond nu a procedat la acordarea sumei ce s-ar fi cuvenit cu titlu de dobanda legala, partea civila avand deschisa posibilitatea calcularii crentelor accesorii in faza de executare silita.

In sfarsit, astfel cum rezulta in mod expres din dispozitiile art.1 si urm.din Codul de procedura fiscal, dispozitiile speciale in materie se aplica numai raporturilor de drept fiscal si in legatura cu administrarea sumelor ce reprezeinta impozite, taxe si alte contributii la bugetul de stat, ori prin raportare la art.17 din cod, inculpatul nu poate fi asimiliat contribuabilului, ci datoreaza numai echivalentul sumei ce se constituie intr-un prejudiciu la adresa bugetului de stat.

Pentru toate aceste motive în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. recurenta va fi obligată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă D. G. a F. P.

S. împotriva deciziei penale nr. 2 din 15 mai 2013 a Tribunalului S. .

Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 septembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. V. V. A. L. H.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_

Jud.fond. . M.A.D.

Jud.apel. C.Tomșa/B.D.Țăran

#Evaziune Fiscala. Spete

← Decizia penală nr. 2/2013. Evaziune fiscală		Sentința penală nr. 415/2013. Evaziune fiscală →

Decizia penală nr. 1199/2013. Evaziune fiscală

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1199/2013. Evaziune fiscală