Decizia penală nr. 251/2013. Cerere de întrerupere a executării pedepsei
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 251/R/2013
Ședința publică din 21 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R., judecător |
JUDECĂTORI | : A. | D. L. |
: V. | C. | |
GREFIER | : L. | A. S. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj
reprezentant prin A. Mărincean - procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de condamnatul M. I. A. împotriva sentinței penale nr. 453 din data de 15 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, având ca obiect întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 640 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, pentru motive medicale.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă condamnatul M. I. A., în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Abrudean Viviana Anda, din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 15 ) și de apărător ales, avocat Lacrima Ciorbea, din cadrul Baroului
B., cu delegați la dosar ( f. 4 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M. ui Justiției.
Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu în prezența apărătorului ales și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.
Apărătorul ales al condamnatului M. I. A., depune la dosar motivele în original, care au fost comunicate prin e-mail, precum și un acte medicale de la Spitalul de Urgență Floreasca, prin care se arată că datorită stării de sănătate, acesta a fost deplasat de urgență, a fost resuscitat și, deși s-a dispus internarea și supravegherea la terapie intensivă, condamnatul a fost deplasat din nou în arest.
De asemenea, depune la dosar expertiza efectuată la Înalta Curte de Casație și Justiție exact în aceleași condiții, respectiv printr-un control banal. Mai arată că a solicitat suspendarea judecării recursului aflat pe rolul Înaltei Curți, a cărui judecare s-a dezbătut la termenul din data de 11 februarie, iar pronunțarea a fost amânată pentru data de 25 februarie, la ora 12:00.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al condamnatului M. I. A., solicită admiterea recursului formulat împotriva hotărârii primei instanțe, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât art. 125 Cod procedură penală permite efectuarea unei noi expertize dacă există îndoieli cu privire la conținutul expertizei deja efectuate. Conform aspectelor evidențiate în motivele scrise formulate are puternice îndoieli cu privire la concluziile expertizei, care decurg din modalitatea de efectuarea a acesteia. Solicită a se observa faptul că expertiza concluzionează în data de 5 septembrie 2012, iar în conținutul acesteia înscrisurile medicale depuse au fost analizate pe data de 11 septembrie 2012. În acest sens, apreciază că nu se poate concluziona anterior analizării înscrisurilor medicale furnizate de spital și de ceilalți medici și că acest fapt este ilogic. Consideră că expertiza încalcă dispozițiile procedurale în materie și că este lovită de nulitate raportat la aspectul anterior redat. Mai arată că aceasta este semnată doar de către trei dintre cei cinci medici și apreciază că se impune semnarea acesteia de către toți medicii care au efectuat analiza medicală, iar în ipoteza absenței a două dintre semnături se poate interpreta faptul că aceștia au avut o altă opinie, au refuzat sau orice altceva, respectiv că nu și-au însușit concluziile acesteia.
De asemenea, solicită a se observa faptul că deși instanța a formulat ca și obiectiv dacă executarea în continuare a pedepsei îi pune sau nu în pericol viața și sănătate, expertul nu a oferit nici un răspuns. Susține că s-a răspuns doar la prima întrebare în sensul că, deși condamnatul prezintă urme ale bolilor asociate HTA2 grad ridicat de risc, respectiv că datorită diabetului zaharat de gradul 2 insulinodependent la 4-6 fiole/zi, producerea unui incident cardio-vascular este iminent, în final se concluzionează că acesta poate fi tratat în rețeaua sanitară. Astfel, arată că nu poate fi tratat în rețeaua sanitară, pentru că nu i se pune la dispoziție insulină din lipsă de resurse pecuniare pentru achiziționarea acesteia, care i se aduce săptămânal de la domiciliu. Mai arată că în tranzitele pe care le efectuează condamnatul i s-ar permis să sune și să fie vizitat de urgență din partea familiei pentru a primi insulină, cu precizarea că a rămas o perioadă de 24 de ore fără insulină. Mai mult, susține că în momentul transferării condamnatului între penitenciare, deși bagajele se predau cu proces-verbal, rămâne fără câte un flacon de insulină.
În concluzie, susține că acesta nu beneficiază de un tratament medical de specialitate adecvat, nefiind un diabet simplu, ci unul zaharat insulinodependent gradul 2 HTA, cu grad de risc ridicat permanent și precizează că alimentația specifică diabetului îi este asigurată de către familie, dar cenzura care se efectuează asupra bagajelor face ca în posesia condamnatului să ajungă o mică parte din alimente. Astfel, deși în mod repetat, condamnatul a solicitat internarea sa într-o unitate spitalicească pentru stabilizarea nivelului glicemiei, care în mod normal este 110 - 120, iar valorile pe care le prezintă sunt între 200 și 360, aspect care este evidențiat de testerul pe care îl deține. Susține că medicii din comisia de expertizare au refuzat citirea acestui rezultat raportat la valorile ridicate evidențiate.
Mai arată că i s-a acordat un minim de asistență medicală condamnatului în cursul celor 10 zile în care a fost internat la Spitalul Penitenciar Jilava unde unitățile valorii glicemiei acestuia au coborât la nivelul de 200 - 220, dar ulterior transferării sale în penitenciar glicemia i-a crescut la peste 300 de unități.
Consideră că, prima expertiză prezintă o îndoială puternică cu privire la modul în care a fost efectuată și, în consecință reiterează solicitarea de admitere a recursului și de casare a cauzei cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, cu îndrumări de a se reface toate analizele medicale, de a se solicita registrul medical de penitenciar al recurentului, din care se va observa că acesta a fost
resuscitat de 4 ori în intervalul din 01 octombrie și până în cursul săptămânii precedente, aspect care semnifică că nu i se asigură tratamentul medical.
Apreciază ca fiind inadmisibil ca sănătatea recurentului să fie lăsată pe seama hazardului și consideră că recursul este întemeiat prin prisma actelor medicale depuse la dosar.
Reprezentanta M. ui P., susține că solicitarea formulată de către condamnat prin apărătorul ales de a fi casată hotărârea Tribunalului Cluj și de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că expertiza medico-legală efectuată în cauză întrunește toate exigențele în materie și că nu are nicio relevanță aspectul invocat de către apărare în ceea ce privește semnarea expertizei de către trei din membrii comisie care l-au examinat pe condamnat. De asemenea, solicită a se avea în vedere și faptul că expertiza reliefează existența unor afecțiuni, însă cu privire la acestea, care au o gravitate recunoscută de altfel de către experți, s-a concluzionat că poate fi asigurată tratarea în rețeaua sanitară a penitenciarelor, sens în care Tribunalul Cluj a statuat în mod corect prin respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe motiv că nu s-a dovedit existența unei boli de natură să pună condamnatul în imposibilitatea executării pedepsei.
Față de considerentele expuse și față de împrejurarea că la acest termen de judecată s-a depus la dosarul cauzei o nouă expertiză care a avut în vedere verificarea stării de sănătate a condamnatului și care s-a soldat cu aceleași concluzii ca și cea efectuată în cauză, solicită aprecierea ca nefondat a recursului declarat de către condamnat, sens în care, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să se dispună respingerea căii de atac promovate, cu consecința obligării la plata cheltuielilor judiciare către stat, în recurs.
Condamnatul M. I. A., având ultimul cuvânt, susține că suferă de boala evidențiată de peste 10 ani de zile, pe care a gestionat-o. Subscrise concluziilor expuse de către apărătorul său și evidențiază faptul că examinarea sa a fost superficial efectuată. Raportat la recunoașterea existenței bolii și concluziile că aceasta poate fi tratată în sistemul penitenciar național arată că acest ultim aspect este nereal, că soția sa îi asigură insulina necesară și că personal efectuează testarea sa de 4 ori pe zi, aspecte care sunt consemnate în registrele deținute de Penitenciarul Gherla.
Solicită acordarea unei perioade de libertate pentru îmbunătățirea stării sale de sănătate, care impune un regim alimentar adecvat, precum și necesitatea de mișcare, în prezent fiind în regim închis și o perioadă de o săptămână nu a părăsit celula.
În concluzie, solicită admiterea cererii.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.453 din data de 15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I. A. M., deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința penală nr. 1640/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția Penală, definitivă prin decizia penală nr. 150/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție - Completul de 5 judecători, a fost condamnat inculpatul I. A. M. la pedeapsa de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 302/1 al.2 C.pen. și art. 248 rap. la art. 248/1 C.pen. cu art. 41 al. 2 C.pen.
Aflat în executarea pedepsei amintite în Penitenciarul Gherla, condamnatul a formulat prezenta cerere, solicitând a se dispune întreruperea executării sale pentru motive medicale, în concret arătând că suferă de anumite afecțiuni care îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Raportat la motivele invocate de condamnat în cuprinsul cererii sale și oral în fața instanței de judecată, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, ale cărei concluzii se regăsesc în Raportul de expertiză medico-legală depus la filele 81-82 ale dosarului, raport întocmit de IML Cluj-Napoca în condiții de legalitate, criticile aduse de către condamnat fiind înlăturate pentru argumentele reținute în cuprinsul încheierii de ședință din data de_ .
În acest sens, așa cum rezultă din actul medico-legal amintit, condamnatul prezintă diagnosticul: " diabet zaharat tip II insulino-tratat, dezechilibrat. Polineoropatie diabetică periferică senzitivă membre inferioare. HTA gradul III risc crescut. Dislipidemie. Retinopatie hipertensivă. Suprapondere. Polidiscopatie vertebro-lombară L4-L%, L5-S1, cu iritație radiculară S1 dreaptă. Litiază biliară";, însă s-a concluzionat că aceste afecțiuni pot fi tratate prin dispensarizare în rețeaua sanitară a M. ui Justiției și prin internare în spital penitenciar, comisia opinând că nu se impune întreruperea executării pedepsei.
Art. 453 al. 1 C.p.pen. stabilește în mod expres care sunt cazurile în care este posibilă amânarea ori întreruperea executării pedepsei închisorii, art.453 lit. a C.p.pen. referindu-se la situația în care se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei.
Or, în cazul de față, deși actul medico-legal întocmit confirmă existența unor afecțiuni grave de care suferă condamnatul, acestea nu îl pun pe acesta în imposibilitatea executării pedepsei, dimpotrivă afecțiunile evidențiate pot fi tratate prin dispensarizare în rețeaua sanitară a M. ui Justiției și prin internare în spital penitenciar
Pe cale de consecință, raportat la concluziile expertizei medico-legale la care s-a făcut referire mai sus instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. a C.p.pen., sens în care a respins cererea condamnatului având ca obiect întreruperea executării pedepsei.
În baza art. 192 al. 2 C.p.pen. a fost obligat condamnatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, condamnatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, condamnatul a învederat faptul că se impune casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, atâta vreme cât din datele de la dosar rezultă existența unor dubii cu privire la temeinicia concluziilor raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, astfel că s-ar impune, potrivit art.125 C.p.p. efectuarea unui nou raport de expertiză medico- legală. De asemenea, se arată faptul că regimul din Penitenciar nu este propice condamnatului, care potrivit actelor medicale depuse în recurs, a suferit mai multe intervenții, fiind resuscitat și căruia i se aduce insulină de către soția sa întrucât Penitenciarul nu-i asigură tratamentul corect și alimentația necesară. Apoi, este necesar ca prin noul raport de expertiză medico-legală să se stabilească dacă continuarea executării pedepsei în regim de penitenciar îi pune sau nu acestuia în pericol viața.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1640/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția Penală, definitivă prin decizia penală nr. 150/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție - Completul de 5 judecători, a fost condamnat inculpatul I. A. M. la pedeapsa de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 302/1 al.2 C.pen. și art. 248 rap. la art. 248/1 C.pen. cu art. 41 al. 2 C.pen.
Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de IML Cluj-Napoca rezultă că, condamnatul prezintă diagnosticul: " diabet zaharat tip II insulino- tratat, dezechilibrat. Polineoropatie diabetică periferică senzitivă membre inferioare. HTA gradul III risc crescut. Dislipidemie. Retinopatie hipertensivă. Suprapondere. Polidiscopatie vertebro-lombară L4-L%, L5-S1, cu iritație radiculară S1 dreaptă. Litiază biliară";, concluzionându-se însă că aceste afecțiuni pot fi tratate prin dispensarizare în rețeaua sanitară a M. ui Justiției și prin internare în spital penitenciar, comisia opinând că nu se impune întreruperea executării pedepsei.
La dosarul cauzei, în fața instanței de recurs s-a depus de către apărare și un nou raport de expertiză medico-legală întocmit de către INML MINA MINOVICI în urma examinării condamnatului în data de_, raport solicita de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a cererii inculpatului de suspendare a cauzei aflată pe rolul acestei instanțe Potrivit art.30 alin.3 din Normele procedurale privind efectuarea experizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, după efectuarea în cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici B. a unei noi expertize medico-legale pentru amânare/întrerupere a executării pedepsei sau suspendarea urmăriri penale/judecății pentru motive medicale, nu se mai poate solicita sau efectua o altă expertiză medico-legală de același tip în altă instituție medico-legală, indiferent de numărul dosarului penali ori de(altă)faptă comisă.
Raportat la aceste prevederi legale, precum și la faptul că nu sunt îndeplinite cerințele art.125 C.p.p., neexistând îndoieli cu privire la exactitatea raportului de expertiză întocmit în cauză, cererea condamnatului de trimitere a cauzei spre rejudecare în vederea întocmirii unui nou raport de expertiză medico- legală este nefondată.
În ceea ce privește criticile acestuia legate de modul în care este tratat, de lipsa medicației și alimentației necesare, curtea apreciază că sunt aplicabile în speță prevederile art.50 și următoarele din Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor, condamnatul putând formula plângere în condițiile art.38 din aceiași lege.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 50 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu (av. Abrudan Viviana) care se avansează din FMJ.
În baza disp. art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de 100 lei, sumă în care se include și onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul M. I. (fiul lui A. și B., născut la data de_ ) împotriva sentinței penale nr. 453/_ a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 50 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu (av. Abrudan Viviana) care se avansează din FMJ.
În baza disp. art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de 100 lei, sumă în care se include și onorariul avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
M. R. | A. | D. | L. | V. | C. |
Plecat în CO semnează preș.compl.
GREFIER
L. A. S.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./_ Jud.fond. A. Ț.
| ← Decizia penală nr. 304/2013. Cerere de întrerupere a... | Sentința penală nr. 439/2013. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
