Decizia penală nr. 311/2013. Fals în înscrisuri sub semnătură privată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.311/R/2013
Ședința publică din 06 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: V. G.
V. C.
GREFIER: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - SUCIU D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata F. O. împotriva sentinței penale nr.2 din 04 ianuarie 2013 a Judecătoriei Z., inculpata fiind trimisă în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute și pedepsite de art. 290 alin. 1 Cod penal (exemplarul I al testamentului), art. 290 alin. 1 Cod penal (exemplarul II al testamentului), totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata F. O. și partea civilă V. I. Z. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Inculpata critică hotărârea primei instanțe doar pe latura civilă, fiind nemulțumită de faptul că a fost obligată să plătească în favoarea părții civile suma de 3000 lei cu titlu de daune morale. Este de acord cu latura penală, respectiv cu amenda penală la care a fost condamnată.
Partea civilă V. I. Z. solicită respingerea recursului declarat de
inculpată și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. De asemenea, solicită cheltuieli judiciare în sumă de 46 lei reprezentând contravaloarea transportului la C., sens în care depune la dosar biletul de călătorie.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că nu a falsificat niciun act și nu este vinovată, fiind de acord să fie supusă testului cu detectorul de minciuni.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.2 din 04 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău în baza art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a Cod penal și a art. 76 alin.1 lit. e teza I Cod penal a fost condamnată inculpata F.
O., fiica lui I. și K., născută la data de_ în mun. Z., jud. Sălaj, domiciliată în mun. Z., str. G-ral Dragalina, nr. 28, bl. D5, ap. 11, jud. Sălaj, cu reședința în loc. G., nr. 13, comuna Hereclean, jud. Sălaj, CNP 2.
, cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2000 (două mii) lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a Cod penal și a art. 76 alin.1 lit. e teza I Cod penal a fost condamnată inculpata F.
O. la pedeapsa de 2000 (două mii) lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 alin.1 lit. c Cod penal s-au contopit cele două pedepse cu amenda penală stabilite prin prezenta sentință și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.631Cod penal.
În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală și a art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. I. Z. cu domiciliul în loc. G., nr. 198, comuna Hereclean, jud. Sălaj și inculpata
F. O. a fost obligată la plata către partea civilă a sumei de 3 000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.14 alin.3 lit. a) și a art.348 Cod procedură penală au fost declarate false și s-a dispus desființarea în totalitate a celor două exemplare ale testamentul olograf intitulate "Vegrendelet"; datate cu 1994.II.7, depuse în original la filele 92 și 137 din dosarul cauzei.
În baza art. 193 alin.1 și 2 Cod procedură penală inculpata F. O. a fost obligată la plata sumei de 400 lei către partea vătămată V. I. Z. cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avansat apărătorului ales.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală inculpata a fost obligată la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 990 lei reprezintă contravaloarea raportului de expertiză.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că inculpata F. O. și partea vătămată V. I. -Z. sunt frați, mama acestora fiind V. K., care a decedat la data de_ .
Prin acțiunea civilă înregistrată în dosarul_ al Judecătoriei Z., inculpata l-a chemat în judecată printre alții, pe fratele ei V. I. -Z. pentru a stabili masa succesorală după mama lor- V. K. și ieșirea din indiviziune. Pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii, cerând însă cota de proprietate ce le revine după V. K. să fie împărțită în mod egal între el și
sora lui, inculpata F. O. .
Ca răspuns la această întâmpinare, în ședința publică din_, inculpata a depus o precizare prin care arată că cere ca ieșirea din indiviziune dintre ea și fratele ei să se facă fără sultă, deoarece ea este moștenitoare testamentară după V. K. care prin testament olograf a lăsat întreaga avere fiicei sale F. O. . Pentru susținerea acestei afirmații inculpata a depus la termenul de judecată din data de_ o copie de pe testamentul olograf întocmit în limba maghiară care apărea ca fiind scris datat și semnat de către
V. K. în data de_ . Din traducerea în limba română a testamentului a rezultat că V. K. își testează întreaga avere în favoarea fiicei ei, F. O. .
Ulterior, la termenul de judecată din data de_ inculpata prin avocatul acesteia martorul Demjen Attila a prezentat instanței și exemplarul original al acestui testament (exemplarul I- fila 92), afirmând în fața instanței că a fost scris, datat și semnat de V. K. . Atât inculpata, cât și martorul Demjen Attila a confirmat faptul că testamentul olograf în original a fost înmânat de inculpată martorului pentru a-l depune la dosarul civil, în susținerea afirmațiilor sale, deci pentru a produce consecințe juridice. Întrucât pârâții contestau faptul că acest act ar fi fost scris de către testatoarea V. K.
, în dosarul civil_ s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice, de către laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C. .
Prin Raportul de Expertiză Criminalistică nr.78/_ întocmit de LIEC
C., s-a stabilit că testamentul depus nu a fost scris, datat și semnat de către
testatoarea V. K. . Acest raport de expertiză i-a fost comunicat învinuitei la data de_ . Nefiind mulțumită de concluziile acestei expertize, inculpata a formulat cerere pentru o nouă expertiză. Instanța civilă a admis cererea și s-a dispus efectuarea unei noi expertize de către Institutul Național de Expertize Criminalistice București. Înainte de efectuarea acesteia, inculpata i-a dat reprezentantului ei, martorul Demjen Attila, încă un exemplar original al aceluiași testament (exemplarul II - fila 137), care a fost depus de acesta în ședința publică din_ .
Din concluziile Raportului de expertiză nr. 37/_ întocmit de INEC, în urma expertizării primului exemplar original al testamentului olograf depus de inculpată în instanță, a rezultat că testamentul olograf (Vegrendelet) din_ nu a fost scris, datat și semnat de către testatoarea V. K.
Prin plângerea din_, partea vătămată V. I. -Z. a solicitat cercetarea inculpatei F. O. pentru infracțiuni de fals, constând în faptul că, în cursul procesului civil ce face obiectul dosarului_ al Judecătoriei Z.
, a depus în susținerea afirmațiilor sale un testament falsificat în numele lui V. K.
După începerea cercetărilor în dosarul 1812/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, au fost ridicate probe de scrie de la inculpată și de la soțul acesteia F. N. și s-a dispus efectuarea unui raport de constatare pentru a se stabili dacă exemplarul I al testamentului olograf din_ a fost scris de către unul dintre aceștia. Din Raportul de Constatare nr.21207/_ a rezultat că înscrisul "Vegrendelet"; a fost efectuat de către inculpata F. O., mai puțin mențiunea F. Miklos, care a fost scris de către acesta din urmă. Nu s-a putut stabili cine este autorul semnăturilor din dreptul numelor F. O. și
F. Miklos .
Pentru lămurirea cauzei s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către LIEC C., în cadrul căreia să se stabilească dacă atât exemplarul I și II au fost scrise de către V. K. sau dacă ambele exemplare au fost scrise de către inculpata F. O. . Din concluziile Raportului de Expertiză Criminalistică nr.50/_ a rezultat că nici unul din cele două exemplare ale testamentului olograf, datate la_ nu a fost scris, datat sau semnat de către testatoarea V. K. . S-a mai stabilit că ambele exemplare au fost realizate de către inculpata F. O. . Între cele două exemplare există deosebiri, expertiza concluzionând că exemplarul II a fost contrafăcut pornind de la constatările raportului de expertiză cu nr.78/2010, efectuat asupra exemplarului I, corectând erorile evidențiate în acel raport.
În drept, fapta inculpatei F. O. care a întocmit în fals un testament olograf în numele lui V. K., înscris pe care în data de_ l-a încredințat apărătorului ales al acesteia pentru a-l depune la dosarul civil_ al Judecătoriei Z., în vederea producerii de consecințe juridice în favoarea sa și în dauna părții vătămate V. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin.1 Cod penal.
Fapta inculpatei F. O. care după stabilirea caracterului fals al primului exemplar din testamentul olograf întocmit în numele lui V. K., a întocmit în fals un al doilea exemplar al aceluiași testament și l-a depus la dosarul civil_ al Judecătoriei Z. prin apărătorul ales al acesteia, în vederea producerii de consecințe juridice în favoarea sa și în dauna părții vătămate V. I. Z., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin.1 Cod penal.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei, limitele pedepsei închisorii prev. de art. 209 alin.1 C. pen. și prev. art. 76 alin.1 lit. e teza I C. pen. instanța a aplicat inculpatei câte o pedeapsă de 2000 lei amendă penală pentru fiecare infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținute în sarcina sa, apreciind că acestea sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind un avertisment suficient de puternic pentru inculpată, respectiv un mijloc de constrângere, de reeducare și de prevenție eficient.
În baza art. 33 lit. a Cod penal rap la art. 34 alin.1 lit. c Cod penal instanța a contopit cele două pedepse cu amenda penală stabilite prin prezenta sentință și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 000 lei amendă penală ce a fost executată în conformitate cu dispozițiile art.425 Cod procedură penală, inculpata având obligația de a depune recipisa de plată integrală a amenzii la instanța de executare în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată V. I.
Z. s-a constituit partea civilă în cauză cu suma de 15 000 lei cu titlu de daune materiale și a 50 000 lei cu titlu de daune morale.
În ce privește pretențiile părții civile solicitate cu titlu de daune materiale, partea civilă nu a precizat în ce constă prejudiciul material produs prin săvârșirea infracțiunilor de fals de către inculpată. Din probele administrate în cauză nu a rezultat producerea unui asemenea prejudiciu ca urmare directă a săvârșirii infracțiunilor de către inculpată, în consecință nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 998 Cod civil, neexistând un prejudiciu material cert, dovedit și nereparat produs părții civile. În consecință instanța a apreciat ca neîntemeiate pretențiile părții civile de 15 000 lei daune materiale.
Față de daunele morale solicitate de partea civilă V. I. Z. instanța a apreciat că prin folosirea de către inculpată a înscrisurilor falsificate într-un proces civil în care partea vătămată era pârât, în scopul de a produce efecte juridice în dauna părții civile, respectiv reducerea cotei ce ar fi revenit acesteia în urma succesiunii după mama sa, în mod cert s-a produs un prejudiciu moral părții civile. Pe de o parte au generat o stare de neliniște la posibilitatea ca aceste înscrisuri să producă efecte juridice în defavoarea părții civile, pe de altă parte ca urmare a depunerii acestor înscrisuri, pentru expertizarea înscrisurilor, durata procesului civil de partaj și ieșire din indiviziune s-a prelungit excesiv, respectiv pe perioada a 4 ani 2008-2012. Toate aceste împrejurări generate de conduita inculpatei au fost de natură a crea părții civile o stare de incertitudine, nesiguranță, o tulburare a mersului normal al vieții private și de familie. Apreciind că între săvârșirea infracțiunilor de fals în
înscrisuri sub semnătură privată reținute în sarcina inculpatei și prejudiciul de natură morală, psihică și afectivă generat părții civile, așa cum a fost reținut mai sus, există o legătură directă de cauzalitate, instanța constatând că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatei. Unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, dar în același timp cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la aceste considerente, ținând cont de contextul în care a fost săvârșită fapta și gravitatea urmărilor acesteia, instanța
a apreciat că pretențiile părții civile depășesc însă cuantumul sumei care prin prisma elementelor arătate mai sus ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite. Pe aceste considerente instanța a considerat că suma de 3.000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele și disconfortul psihic produs părții civile V. I. Z., dispunând obligarea inculpatei la plata acestei sume către partea civilă, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpata F. O. .
Prin declarația de recurs și prin concluziile orale aceasta a criticat sentința atacată doar sub aspectul laturii civile respectiv numai obligarea sa la daune morale; a învederat că partea civilă, fratele său, a invocat propria culpă în dovedirea acțiunii civile pentru că este un om foarte violent și îi interzice să intre în gospodăria părinților și cu toate acestea i-a solicitat 3000 de lei daune morale, sumă pe care nu o va putea plăti niciodată.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevede art.3856alin. 3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Pentru analizarea acordării daunelor morale este necesară reiterarea stării de fapt.
Prima instanță, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, a reținut că recurenta este sora părții civile iar mama acestora a decedat la 20 februarie 1994. În cursul procesului civil deschis de inculpată în anul 2008 la Judecătoria Zalău având ca obiect stabilirea masei succesorale după mamă și ieșirea din indiviziune fără sultă, acesta a invocat un testament olograf prin care i s-a lăsat întreaga avere.
În urma efectuării expertizelor grafoscopice s-a concluzionat că nici unul dintre testamentele olografe folosite de către inculpată nu a fost scris, datat și semnat de către defunctă, ci acestea au fost realizate de către inculpată, fapte ce se încadrează în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin.1 C. pen.
Pentru fiecare dintre cele două infracțiuni inculpata a fost condamnată la câte 2000 lei amendă penală, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2000 lei amendă penală.
Fratele inculpatei s-a constituit parte civilă (f.160 fond) cu 15.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale, ultimele fiind solicitate pentru hărțuirea sa pe întreaga durată a soluționării procesului civil din anul 2008 până în anul 2012 când s-a încheiat judecată în primă instanță.
În declarația dată, partea civilă a precizat că i-a fost afectată starea de sănătate mai ales că știa că înscrisurile nu sunt reale pentru că nu era scrisul mamei sale.
Din înscrisul depus la fila 23 rezultă că pretențiile la daune morale sunt justificate pentru că partea civilă s-a prezentat la nu mai puțin de 20 termene de judecată în fata instanței civile, astfel încât apărarea inculpatei că fratele său nu trebuia să se înfățișeze personal în instanță, acest lucru putând să-l facă avocatul, nu este de natură să ducă la concluzia că partea civilă s-a stresat singură pentru că s-a prezentat la proces.
Curtea mai reține că inculpata a persistat în atitudinea de a denatura aflarea adevărului, inclusiv în procesul penal de față, prin aceea că a propus audierea martorului Colceriu Iulian (f.183), care inițial a declarat că mama inculpatei a scris testamentul, pentru ca ulterior să revină (f.219 ) și să susțină că el a semnat un testament pe care nu știe cine l-a scris.
În fine, nu poate fi omisă împrejurarea că partea civilă suferă de afecțiuni cardiace (f.184-199).
Așadar, justificat prima instanță a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, existând raport de cauzalitate între faptele inculpatei și prejudiciul moral, psihic și afectiv cauzat părții civile, iar în echitate acesteia i se cuvine drept compensație suma de 3000 lei daune morale. În ceea ce privește daunele materiale acestea au fost respinse ca nedovedite,iar cheltuielile de judecată din procesul civil au fost obținute de
către partea civilă în instanța civilă.
Așa fiind, recursul inculpatei este nefondat și va fi respins în temeiul art.
38515pct.1 lit. b C. pr. pen.
În baza art. 193 alin. 6 C. pr. pen. o va obliga pe recurenta la 46 lei cheltuieli judiciare către partea civilă intimată, reprezentând cheltuieli de transport justificate cu biletele depuse la dosar.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 C. pr. pen. potrivit căreia partea care a pierdut calea de atac suportă cheltuieli judiciare avansate de către stat, o va obliga pe recurentă la 200 lei ,cu acest titlu, către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE ELEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata F. O. , domiciliată în Z., str. G-ral I. Dragalina, nr. 28, bl.D.5, ap.11 jud. Sălaj cu reședința în
G., nr. 13, comuna Hereclean, jud. Sălaj, împotriva sentinței penale nr. 2 din 4 ianuarie 2013 a Judecătoriei Z. .
Obligă pe recurentă să plătească intimatului V. I. Z. suma de 46 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI | GREFIER, | ||||
DP | V. | G. | V. C. | D. | S. |
Red.C.V./dact.V.R.
2 ex./ _
Jud.fond: D. E. M.
| ← Decizia penală nr. 1387/2013. Fals în înscrisuri sub... | Decizia penală nr. 928/2013. Fals în înscrisuri sub... → |
|---|
