Decizia penală nr. 737/2013. Infractiuni prevazute de legi speciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.737/R/2013
Ședința publică din 28 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. H.
JUDECĂTORI: I. M.
: V. V. A.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, împotriva sentinței penale nr.126/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., pentru săvârșirea infracțiunii de neanunțarea descoperirilor arheologice prilejuite de executarea unor lucrări de construire ori de desființare, prev.de art.32 din OG nr.43/2000. La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. C. personal, asistat de apărător ales, av.Vlasiu Remus, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă S. Român - M. C.
, C. și P. prin D. J. pentru C., C. și Patrimoniu C.
N. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța pune în vedere inculpatului dacă dorește să dea declarație și în fața instanței de recurs având în vedere că la instanța de fond a fost achitat.
Inculpatul arată că-și menține în totalitate declarațiile date și nu mai are nimic de adăugat în plus față de cele declarate.
Se procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal de la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea reținută la o pedeapsă a închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Consideră că din probele dosarului rezultă pe deplin vinovăția inculpatului, sens în care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. În mod corect prima instanță a apreciat că nu există probe care să confirme vinovăția inculpatului în sensul că acesta ar fi avut cunoștință de existența descoperirii arheologice și având cunoștință despre acest lucru, nu a anunțat autoritățile. Așa cum rezultă din probele de la urmărire penală, situl arheologic nu era cunoscut iar cei de Muzeul din T. nu l-au reperat. Inculpatul declară că a lucrat cel mai
mult noaptea pentru că atunci beneficia de utilaje și nu a văzut existența unor vestigii sau oseminte care să-i formeze convingerea că ar fi dat peste o așezare umană. În mod corect instanța de fond a concluzionat că din planșele foto și vizionarea CD-ului nu se poate trage concluzia că o persoană neavizată cum este inculpatul și-ar fi putut da seama că a descoperit ceva arheologic. Abia după ce lucrătorii de la Muzeul din T. au observat anumite semne ale unei posibile așezări romane, au sesizat poliția, au oprit lucrările și au făcut săpături care a scos la iveală osemintele. La fila 49 din dosarul de fond există o evaluare a sitului din Valea Sărată în care se spune că nu se știe dacă această construcție a fost afectată de intervențiile mecanizate făcute de inculpat. Cei doi martori care au lucrat cu inculpatul au spus că la un moment dat escavatorul se proptea în pietre dar nu au observat ca în urma acestuia să se găsească oseminte care să le atragă atenția. Apreciază că hotărârea instanței de fond este corectă iar probele dosarului confirmă susținerile inculpatului, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Inculpatul P. C., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 126 pronunțată la data de 13 martie 2013 de Judecătoria Turda, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. d C.pr.pen., s-a dispus achitarea inculpatului P. C. - fiul lui C. și Susana, născut la data de_ în municipiul T., jud. C., domiciliat în T., str. M. nr. 11 B, jud. C., cetățean român, studii medii, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP: 1., pentru săvârșirea infracțiunii de neanunțarea descoperirilor arheologice prilejuite de executarea unor lucrări de construire ori de desființare prev de art. 32 din OG nr. 43/2000.
În baza art. 14, 346 C. pr. penală, art. 998-999 C. civil, s-a respins acțiunea civilă formulată de S. ROMÂN - M. C. -D. J. PENTRU C. C. ȘI PATRIMONIU C. N. C. - C. N., P. U.
nr.1, ca. 24, jud. C. .
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În perioada mai - iunie 2007, SC C. P. Construct SRL T., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J/_, având ca obiect principal de activitate executarea de lucrări de construcții, al cărei administrator era conform datelor comunicate de ONRC tatăl inculpatului în prezent decedat (f. 27, 33 dosar), a încheiat un contract de asociere în participațiune cu Asociația de Pășunat T., în perimetrul numit Valea Sărată, pentru exploatare balast (f. 71, 72 dosar u.p.).
În toamna anului 2007 a început lucrările de prospectare în perimetrul Valea Sărată, situat în extravilanul municipiului T., activitate ce presupunea efectuarea de sondaje pentru a determina adâncimea stratului de pietriș în vederea excavării acestuia.
Din luna aprilie 2008 și până la sfârșitul anului 2008 inculpatul a executat, personal, lucrări de decopertare și excavare în vederea exploatării pietrișului și balastului existent, aspect rezultat atât din recunoașterea inculpatului cât și din depozițiile martorilor audiați.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în timpul lucrărilor de excavare a scos la iveală numeroase oseminte umane și blocuri de calcar aparținând unui
sit arheologic nereperat, nemarcat și necunoscut până în prezent și în aceste condiții nu a anunțat autoritățile cu privire la această descoperire arheologică.
În baza constatării efectuate de specialiști din cadrul Direcției Județene pentru C., C. și Patrimoniu C. N. C., precum și în urma cercetărilor arheologice efectuate de către specialiști din cadrul Muzeului de Istorie din mun. T. s-a descoperit existența unui sit arheologic în perimetrul Valea Sărată, sit ce se evidențiază cronologic între secolele XI - XII, mai exact un cimitir medieval, nesemnalat pe harta arheologică a municipiului T., descoperindu-se și artefacte romane (materiale de construcție, blocuri mari fasonate, cărămizi, olane, țigle, etc), probabil refolosite la o construcție medievală, precum și un inel de tâmplă din argint, de mici dimensiuni.
De asemenea, specialiștii din cadrul Muzeului de Istorie T. au stabilit că excavarea mecanizată s-a efectuat pe o suprafață de cca. 400 mp. și a compromis în totalitate situl medieval, astfel încât cercetările întreprinse ulterior în zona respectivă nu au mai reușit să evidențieze urme ale monumentelor istorice aflate în situl "Valea Sărată".
Instanța de fond a reținut că pentru existența infracțiunii constând în neanunțarea descoperirilor arheologice prilejuite de executarea unor lucrări de construire ori de desființare este necesar, sub aspectul elementului material al laturii obiective, să existe în prealabil o descoperire arheologică survenită în timpul executării lucrărilor, iar autorul acestei infracțiuni să fi avut cunoștință despre descoperirea arheologică, precum și să fi omis, în acest context, anunțarea autorităților.
Cu privire la prima cerință - de a exista o descoperire arheologică - instanța de fond a reținut că după intervenția poliției, oprirea lucrărilor și evaluarea de către specialiștii arheologi a perimetrului excavat s-a constatat că este vorba de un sit arheologic necunoscut anterior, probabil un cimitir medieval.
În ce privește a doua cerință - ca autorul acestei infracțiuni să fi avut cunoștință despre descoperirea arheologică - s-a reținut că probele acuzării nu indică aceasta, nerezultând că inculpatul ar fi cunoscut la vreun moment că se află în prezența unei descoperiri arheologice, pentru a-i incumba astfel obligația de a anunța autoritățile.
Apărarea inculpatului potrivit căreia nu a observat osemintele pentru că a lucrat doar pe timp de noapte a fost înlăturată întrucât martorii audiați au confirmat, dimpotrivă, că inculpatul a desfășurat activități inclusiv pe timp de zi, iar urmele sitului arheologic, respectiv osemintele umane și blocurile de calcar puteau fi observate atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte când se lucra-după cum declarase inculpatul - la lumina farurilor.
Cu toate acestea însă, din analiza fotografiilor atașate dosarului de urmărire penală (f. 31 dosar u.p.), inclusiv cele cuprinse în CD-ul de la dosar (f. 54 dosar u.p.) și care au fost evidențiate pe suport material la filele 34-42 se poate observa că imaginile cuprind, alături de o surprindere a întregului șantier în care s-au efectuat lucrări de excavare și în care nu se poate remarca nimic deosebit (fila 34), unele fotografii de detaliu focusate pe zone în care se află o aglomerare de oseminte de diferite dimensiuni, fotografii care nu pot forma convingerea că orice persoană neavizată -cum e inculpatul spre exemplu - care le observă conștientizează că ele reprezintă oseminte umane ori, cu atât mai puțin, că ar face parte dintr-un sit arheologic constând într-un cimitir medieval
Mai mult decât atât, imaginile de la f. 35, 38, 42 nu determină o persoană neavizată să stabilească faptul că se află în fața unui bloc roman fasonat ori a unui inel de tâmplă din argint, de mici dimensiuni, pentru a
conștientiza că îi incumbă obligația de a anunța autoritățile întrucât s-ar afla în prezența unui sit arheologic.
Referitor la blocurile de calcar distruse, este plauzibilă susținerea inculpatului potrivit căreia a simțit când le-a dislocat cu cupa excavatorului, dar nu a dat importanță acestui fapt, crezând că sunt bolovani mai mari.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TURDA solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică, că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, inclusiv în ce privește elementul materiale al laturii obiective și că acesta a acționat cu intenție directă calificată.
Recursul declarat în cauză este fondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, constând că în timpul lucrărilor de excavare, inculpatul a scos la iveală numeroase oseminte umane și blocuri de calcar aparținând unui sit arheologic nereperat, nemarcat și necunoscut și că nu a anunțat autoritățile cu privire la această descoperire arheologică.
Concluzia instanței, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective, este greșită și lipsită de fundament.
Incriminarea faptei de neanunțare a descoperirilor arheologice prilejuită de executarea unor lucrări de construire ori de desființare prev. de art. 32 din
O.G. nr. 43/2000 are un caracter erga omnes și nu necesită existența unui subiect activ calificat (specialist în domeniul arheologic), subiect activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană care execută lucrări de construire sau desființare în orice scop.
Or, din probele dosarului rezultă că inculpatul a observat existența osemintelor și a blocurilor de calcar și chiar dacă nu a știut că este în prezența unei descoperiri arheologice (neavând cunoștințe de specialitate) era obligat să anunțe poliția sau autoritățile locale ori de specialitate județene.
De altfel, constatările ulterioare ale specialiștilor de la D. J. pentru C., C. și Patrimoniu C. N. C. și de la Muzeul de Istorie al Municipiului T. s-au făcut la intervenția poliției, confirmându-se odată în plus, culpa inculpatului și existența infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
Or, numărul mare de oseminte umane, volumul blocurilor de calcar dislocate, desfășurarea activității pe timp de zi și de noapte la lumina reflectoarelor, declarațiile martorilor audiați în cauză, confirmă că inculpatul a observat fără nici o îndoială urmele sit-ului arheologic și a omis să anunțe autoritățile.
În fine, inculpatul nu poate invoca în favoarea sa necunoașterea legii, acționând cu intenție directă, câtă vreme dislocând oseminte umane la un volum atât de mare, nu a procedat la anunțarea autorităților deși avea această obligație cu caracter general, chiar dacă îi lipsește calitatea de specialist în domeniu.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.penală, Curtea va admite recursul parchetului, va casa hotărârea atacată în latura penală și rejudecând în aceste limite, va constata că fapta inculpatului P. C. întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. art. 32 din
O.U.G. nr. 43/2000, dispunând condamnarea acestuia la 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata termenului de
încercare de 3 ani, în condițiile art. 81 - 83 Cod penal, aplicând art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal și art. 71 alin. ultim Cod penal, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TURDA, împotriva sentinței penale nr. 126 din 13 martie 2013 a Judecătoriei T.
, pe care o casează în latura penală a cauzei.
Rejudecând în aceste limite:
In baza art. 32 din O.U.G. nr43/2000 condamna pe inculpatul P. C., fiul lui C. si Susana, născ. la_ în T. jud. C., domiciliat în T., str.
M., nr. 11.B, jud. C. ) pentru comiterea infracțiunii de neanunțarea descoperirilor arheologice prilejuite de executarea unor lucrări de construire ori de desființare, la pedeapsa închisorii de 1 an.
Aplică art. 71,64 lit.a teza a-II-a Cod penal.
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Aplică art. 71 alin. ultim Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obliga inculpatul să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 28 mai 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
L. | H. | I. | M. | V. | V. | A. |
GREFIER,
L. C.
Red.V.V.A./_ .
Dact.H.C./4 ex./_ . Jud.fond: V.M.B. .
| ← Sentința penală nr. 470/2013. Infractiuni prevazute de legi... | Decizia penală nr. 1208/2013. Infractiuni prevazute de legi... → |
|---|
