Decizia penală nr. 97/2013. Omor

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.97/A/2013

Ședința publică din 23 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE

: L.

H.

- judecător

JUDECĂTOR

: I.

M.

G.: L.

C.

M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror SEBASTIAN DOBRESCU

S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpații M. N. - porecla "B. "; și M. C. M. - porecla "C. " împotriva sentinței penale nr. 60 din 8 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind pe inculpatul

M. G. -porecla "B. "; inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. 1 și 2 C.pen., art. 239 al. 1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., art. 279 al. 1 și 3 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., art. 136 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., art. 20 raportat la art. 174 C.pen., art. 176 al. 1 lit. b, f C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

(inculpatul M. N. ), art. 1361din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. (inculpatul M. C. M. ).

La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 aprilie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 60 din 8 februarie 2012 a T. ui Maramureș, a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulată de inculpatul M. N., prin apărător ales.

A fost condamnat inculpatul M. N. , fiul lui G. și F., născut la data de_ în B., jud. Maramureș, cetățean român, cu antecedente penale, domiciliat în

  1. , str. Al.I. C. nr. 7, jud. Maramureș, CNP 1., la următoarele pedepse:

    • 2 ani închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1,2 C.pen.;

    • 2 ani închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1,2 C.pen.

    • 5 ani închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. 1,3 lit. a C.pen.

    • 5 ani închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală fără drept, prevăzută de art. 136 din Legea nr. 295/2004, (în prezent art. 133 ca urmare a republicării actului normativ în M.Of. nr. 814/_ );

    • 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o durată de 5 ani, pt. săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen., art. 176 alin. 1 lit. b,f C.pen.

În temeiul art. 33 lit. a C.pen. raportat la art. 34 lit. b C.pen. și art. 35 C.pen., s- au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 an i în ch isoa re și inte rzicerea d rep tu rilor p revă zu te d e art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p en . p e o p e rio a dă d e 5 a n i .

În temeiul art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b C.pen.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ.

În temeiul art. 118 lit. b C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un pistol marca Beretta, model 1915/19, calibru 7,65 mm cu seria 2., bun aflat în custodia IPJ Maramureș - Serviciul A.E.S.P.

A fost condamnat inculpatul M. G. , fiul lui P. și N., născut la data de_ în B., jud. Maramureș, cetățean român, cu antecedente penale, domiciliat în

  1. , str. Al.I. C. nr. 7, jud. Maramureș, CNP 1., la următoarele pedepse:

    • 2 ani închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1 C.pen.;

    • 2 ani închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1 C.pen.

    • 2 ani închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1 C.pen.;

    • 2 ani închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1 C.pen.

    • 2 ani închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1 C.pen.;

    • 2 ani închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1 C.pen.

În temeiul art. 85 C.pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 275/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus.

În temeiul art. 33 lit. a C.pen. raportat la art. 34 lit. b C.pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 275/_ a Jud. Vișeu de Sus și aplică inculpatului M. G. pedeapsa rezultantă, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani, termen care se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 275/_ a Jud. Vișeu de Sus, respectiv_ .

În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen. s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen., iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

În temeiul art. 1361din Legea nr. 295/2004 (în prezent art. 134 ca urmare a republicării actului normativ în M.Of. nr. 814/_ ), cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul M. C. M. , fiul lui D. și V., născut la data de_ în B., jud. Maramureș, cetățean român, recidivist, domiciliat în B., str. V.

nr. 175 și f.f.l. în B., str. Ș. nr. C11 ap. 5, jud. Maramureș, CNP 1., la 7 luni închisoare pt. săvârșirea infracțiunii de deținere de armă neletală fără drept.

În temeiul art. 83 C.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 115/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, definitivă prin decizia penală nr. 158/A/_ a T. ui

Maramureș, care s-a adaugat la cea stabilită prin prezenta sentință, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen. s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.

64 lit. a teza a II-a C.pen.

În temeiul art. 88 C.pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada de 24 de ore a reținerii acestuia din data de_ .

În temeiul art. 118 lit. b C.pen. s-a confiscat de la inculpat un pistol cu aer comprimat marca "Walther";, model CP88, calibru 4,5 mm, seria A070952764, bun aflat în custodia IPJ Maramureș.

În temeiul art. 109 C.pr.pen. s-a dispus păstrarea DVD-ului înregistrat la poziția nr. 45/2010 în registrul mijloacelor de probă al instanței, până la soluționarea definitivă a cauzei, când se va arhiva împreună cu dosarul.

A fost respinsă ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile B. N.

, Ț. C., C. I., M. V., G. N. și B. R. .

În temeiul art. 191 alin. 2 C.pr.pen., au fost obligați inculpații la plata către stat a următoarelor sume, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta: pe inculpatul

  1. N. la plata sumei de 3000 lei; pe inculpatul M. G. la plata sumei de 1500 lei; pe inculpatul M. C. M. la plata sumei de 1500 lei.

    Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

    Prin rechizitoriul nr. 242/P/2008 din data de_ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș au fost trimiși în judecată inculpații M. N. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. 1 și 2 C.pen., art. 239 al. 1 și 2 C.pen., art. 279 al. 1 și 3 lit. a C.pen., art. 136 din Legea nr. 295/2004 și art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen., art. 176 al. 1 lit. b și f C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., inculpatul M. G. pentru săvârșirea a șase infracțiuni prevăzute

    de art. 239 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și inculpatul M. C. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1361din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen..

    Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 2/_ inculpații M.

  2. și M. G. au proferat amenințări și în cazul primului și acte de violență față de doi și respectiv, șase polițiști, funcționari publici aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu. De asemenea, s-a reținut că la data de_ inculpatul M. N. a deținut fără drept o armă militară și muniție aferentă, de care a uzat, exercitând foc asupra a patru polițiști, cu intenția de a-i ucide. Prin același rechizitoriu s-a reținut că inculpatul

  1. C. M. a deținut fără drept o armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fapta fiind constatată la data de_ .

    În cursul urmăririi penale inculpatul M. C. M. a fost reținut pentru o perioadă de 24 de ore prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr. 242/P/2008 din data de_, iar ulterior față de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea B. (f. 129 vol. IV dos.u.p.).

    În cadrul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpaților M.

  2. și M. G., precum și a părților vătămate C. I., M. V., B. N. F. ,

G. N., Ț. C. C., B. R., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f. 84, 86, 87, 89, 91, 93, 95, 113).

De asemenea, instanța a procedat la audierea martorilor D. ci D., M. F.

, Timiș I., Ștețco V., D. ci D., Timiș V., M. P., L. V. S., Timiș N.

  1. , C. D. G., Vișovan V., Muț D., M. M., M. Casian (f. 130, 131, 163, 164, 208, 209, 258, 259, 260, 261, 262, 263 vol. I și f. 57, 58 vol. II).

    Părțile vătămate B. N., Ț. C., C. I., M. V., G. N. și B. R. s-au constituit părți civile în cauză, solicitând obligarea inculpaților la plata de despăgubiri pentru daune materiale și morale, consecutive vătămărilor care le-au fost cauzate (f. 100 vol. I).

    La termenul de judecată din data de_ inculpatul M. N., prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de ultraj de care este

    acuzat, din cea prevăzută de art. 239 alin. 1 și 2 C.pen. în cea prevăzută de art. 239 alin. 1 C.pen..

    Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

    1.În cursul anului 2008, ca urmare a înmulțirii cazurilor de perturbare a ordinii și liniștii publice, prin dispoziția nr. S/185.441/_ a inspectorului șef al Inspectoratului Județean al Poliției Maramureș au fost desemnate părțile vătămate C. I., M. V. ,

  2. N. F., G. N., Ț. C. C. și B. N. M., toți polițiști, iar primii patru din cadrul Detașamentului de Poliție pentru Intervenție Rapidă să își exercite atribuțiile în orașul B. (f. 162 vol. I dos.u.p.).

În acest context părțile vătămate s-au deplasat la data de 01/_ în stația Petrom din orașul B., fiind sesizați că inculpatul M. N. consumă în acel loc băuturi alcoolice, deși acest lucru era interzis. Din declarațiile părților vătămate a rezultat că incidentul s-a confirmat, iar după ce inculpatul a fost legitimat și sancționat contravențional, acesta s-a adresat agenților de poliție într-un mod provocator, afirmând "poate vreți să ne cunoaștem mai bine"; (f. 87, 89 vol. I).

În noaptea următoare, respectiv la data de 02/0_ părțile vătămate s-au deplasat cu autospeciala marca Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare MAI 23923 în direcția Complexului Turistic B., la Barul aparținând SC REG CLUB SRL B., întrucât dețineau informații privind pregătirea comiterii unor fapte antisociale.

La sosirea părților vătămate în acel loc, aceștia au constatat că mai multe persoane se aflau în fața barului, printre care și inculpatul M. N., iar acesta a aruncat spre partea vătămată C. I. o țigară aprinsă fără a-l nimeri pe polițist. În continuare, inculpatul M. N. a strigat celorlalte persoane prezente "dați pe ei"; și a fugit în interiorul localului, încercând să blocheze ușile de acces (f. 87, 91 vol. I).

Părțile vătămate C. I., M. V. și B. N. au coborât din autospecială și, prin forțarea ușilor de acces, au pătruns în local. Inculpatul M. N. a aruncat la acel moment un pahar spre părțile vătămate C. I. și M. V., fără însă să îi nimerească, astfel încât părțile vătămate au procedat la imobilizarea sa și l-au introdus în autospecială pentru a-l conduce la sediul Poliției B. (f. 87, 89, 34, 55, 77 vol. I dos.u.p.).

După ce echipajul Detașamentului de Poliție pentru Intervenție Rapidă a părăsit zona, în timp ce se deplasau pe DN 18, în direcția sediului Poliției orașului B., părțile vătămate au constatat că sunt urmărite de două autoturisme marca Audi, de culoare neagră și respectiv, gri metalizat. Aceste autoturisme au lovit autospeciala în care se aflau părțile vătămate și inculpatul M. N. și au încercat să îi imprime o viteză de deplasare mai redusă, iar la un moment dat, potrivit susținerilor părților vătămate asupra autospecialei au fost executate focuri de armă (f. 87, 96 vol. I).

În acest context, partea vătămată C. I. a hotărât să oprească autospeciala, moment în care a observat autoturismul de culoare neagră venind în viteză din sens opus. În mod intenționat acel autoturism a intrat în coliziune cu autospeciala în care se aflau părțile vătămate, lovind oglinda retrovizoare și ușa culisabilă a acesteia.

În continuare, părțile vătămate și-au reluat deplasarea spre sediul poliției, pe drum fiind din nou încadrați de acele autoturisme, din care s-a exercitat foc de armă asupra autospecialei, astfel încât părțile vătămate C. I. și B. N. au folosit la rândul lor armamentul din dotare.

La momentul când părțile vătămate au ajuns pe str. A. I. C. din B., în dreptul locuinței inculpatului M. N., au sesizat că în mijlocul drumului era postat acel autoturism de culoare neagră, iar o persoană rămasă neidentificată intenționa să tragă cu un pistol asupra lor.

Părțile vătămate au oprit autospeciala, iar din sens opus s-a apropiat un autovehicul de gabarit mai mare, marca Tatra care a intrat în coliziune frontală cu mașina în care se aflau acesta (f. 87-96, 34, 55, 77 vol. I dos.u.p.).

Părțile vătămate C. I. și G. N. au coborât din autospecială, cu intenția de a folosi armamentul din dotare, moment în care autovehiculul marca Tatra s-a retras pe o altă stradă din orașul B. .

În urma verificărilor efectuate de organele de cercetare penală nu au fost identificate persoanele care au condus autovehiculele menționate, stabilindu-se doar că vehiculul marca Tatra îi aparținea numitului M. G., fiul lui G. și F., născut la data de_ și domiciliat în B., str. A.I. C. nr. 7, respectiv fratele inculpatului M. N. și fiul inculpatului M. G. (f. 288).

Ulterior lovirii autospecialei Detașamentului de Poliție pentru Intervenție Rapidă de către acea autobasculantă Tatra, părțile vătămate au coborât și au solicitat prin stația radio sprijin de la colegii lor din cadrul Poliției B., în zonă strângându-se aproximativ 30 de persoane.

Din declarațiile părților vătămate, coroborate conform art. 75 C.proc.pen. cu declarația martorului M. Casian a rezultat că inculpatul M. G., tatăl inculpatului M. N., a ieșit din locuința sa și când a aflat că fiul său se afla în autospeciala Detașamentului de Poliție pentru Intervenție Rapidă, le-a solicitat polițiștilor să îl elibereze, amenințându-i că "le dă foc";, că "scoate pușca (carabina) și îi omoară"; pentru că are arme și muniție mai performantă decât cea a părților vătămate (f. 42, 60, 83, 102, 122, 142, 382, 87, 89, 91, 93, 95 vol. I dos.u.p.).

În acest context, având în vedere și numărul mare de persoane prezente care începuseră să arunce cu pietre și să devină agresive, părțile vătămate l-au eliberat pe inculpatul M. N., iar autospeciala Detașamentului de Poliție pentru Intervenție Rapidă a fost transportată prin remorcare la sediul Poliției B. .

În urma impactului dintre autospeciala Detașamentului de Poliție pentru Intervenție Rapidă și autovehiculul marca Tatra, părțile vătămate au suferit leziuni corporale atestate prin actele medico-legale depuse la dosar (f. 63, 105, 126, 140 vol. I dos.u.p.).

Inculpatul M. N. a confirmat derularea evenimentelor relatate de părțile vătămate, inclusiv sub aspectul exercitării focurilor de armă asupra lor și lovirea de către un alt autovehicul, însă nu a recunoscut că a proferat amenințări și că a exercitat acte de violență asupra acestora (f. 84).

Inculpatul M. G. nu a recunoscut săvârșirea faptelor de care este acuzat, susținând că le-a cerut părților vătămate să îl elibereze pe fiul său, însă nu i-a amenințat în nici un fel (f. 86).

În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că faptele inculpatului M. N. , constând în aceea că la data de 02/0_ a proferat amenințări și a exercitat acte de violență față de doi polițiști, funcționari publici aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1 și 2 C.pen. (2 infracțiuni).

La încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, instanța a aut în vedere următoarele:

Din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul, după ce a observat părțile vătămate, a aruncat o țigară aprinsă spre C. I. strigând în același timp "dați pe ei";, iar ulterior, după ce a pătruns în local a reiterat aceleași afirmații și a aruncat cu un pahar în direcția părților vătămate C. I. și M. V., fără însă să îi lovească.

Dincolo de afirmațiile cu caracter de amenințare uzitate de inculpat la adresa celor două părți vătămate, instanța a reținut că aruncarea unei țigări aprinse și respectiv a unui pahar în direcția unor persoane are semnificația unor acte de violență în sensul art. 239 alin. 2 C.pen..

Expresia "acte de violență"; are în sensul legii penale un înțeles mai larg decât cel din vocabularul uzual. Astfel, dacă în vocabularul uzual prin acte de violență se înțelege întrebuințarea forței brutale sau folosirea unui mijloc de constrângere, în sensul legii penale "act de violență"; îl constituie și acțiunea care implică punerea victimei într-o situație cu urmări similare celor produse prin lovire, inclusiv cea cu un

potențial vătămător și căreia victima i-ar opune rezistență în cazul în care ar cunoaște această potențialitate (V. Dongoroz, Explicații teoretice ale Codului penal român, Ed. Academiei Române, B. 2003, vol. III, pag. 209).

În raport de aspectele expuse, instanța a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii săvârșite de inculpatul M. N., în cea prevăzută de art. 239 alin.1 C.pen..

De asemenea, în raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că faptele inculpatului M. G. constând în aceea că la data de 02/0_ a amenințat cu moartea și cu acte de violență, folosind expresiile "vă dau foc"; și "vă împușc";, un număr de șase polițiști aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1 C.pen. (șase infracțiuni).

2.În cursul anului 2009 inculpatul M. N. a fost implicat în activități infracționale investigate de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, dispunându-se arestarea preventivă a acestuia, în lipsă, prin încheierea penală nr. 211/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus. În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de_ a condus un autoturism neînmatriculat și purtând nr. de înmatriculare false, iar la momentul când a fost depistat de organele de polițe, cu intenție, a intrat în coliziune cu autospeciala Detașamentului de Poliție pentru Intervenție Rapidă, producând avarii vehiculului și vătămări corporale agenților de poliție (f. 180 vol. III dos.u.p.).

Inculpatul M. N. a fost căutat de organele de poliție pentru punerea în executare a mandatului de arestare preventivă, iar la data de_ a fost sesizată prezența sa în zona Complexului B., în timp ce se deplasa cu un autoturism marca Mitsubishi Pajero, cu nr. de înmatriculare_ .

Din declarațiile părților vătămate B. R., L. V. S. și F. M. C., polițiști în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției Maramureș și respectiv, ultimul în cadrul Direcției de Investigații Criminale - Inspectoratul General al Poliției Române a rezultat că aceștia au pornit în urmărirea inculpatului M. N., cu un autoturism de serviciu, în direcția Vârfului Prislop pe DN 18 (f. 60, 63, 66 vol. III dos.u.p.).

La un moment dat, întrucât drumul era în serpentine, părțile vătămate însoțite de subcomisarul de poliție M. P. din cadrul Poliției B., au coborât din autoturism încercând să se deplaseze pe o scurtătură pentru a bloca fuga inculpatului.

Potrivit declarațiilor părților vătămate, în timp ce alergau spre autoturismul condus de inculpat, au auzit focuri de armă, astfel încât L. V. S. și F. M. C. au folosit la rândul lor armamentul din dotare, fără însă să reușească să îl oprească pe inculpat (f. 61, 65 vol. III dos.u.p.).

Ulterior, la data de_ inculpatul M. N. a fost capturat de organele de poliție la locuința martorei Timiș G., situată în B., str. Lacului nr. 2A, asupra sa fiind găsit un pistol și încărcătorul aferent.

Potrivit mențiunilor raportului de expertiză nr. 110468/_ întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției Maramureș s-a concluzionat că arma descoperită asupra inculpatului M. N. este un pistol cu glonț care funcționează pe principiul armelor de foc semiautomate, fabricat industrial, marca Beretta, model 1915/19, calibru 7,65 mm cu seria 2., de producție italiană, prevăzut cu țeavă scurtă, ghintuită. De asemenea, s-a constatat că cele 8 cartușe descoperite sunt de fabricație industrială și reprezintă muniție destinată utilizării pentru arme de foc (pistoale) de calibrul 7,65 mm, arma în litigiu conținând urme secundare de tragere, a căror vechime nu poate fi apreciată (f. 101 vol. III dos.u.p.).

Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul M. N. a recunoscut că în timp ce conducea autoturismul de teren menționat anterior, fiind urmărit de părțile vătămate, a tras câteva focuri cu pistolul marca Berreta care a fost descoperit asupra sa. Inculpatul a precizat însă că nu a

intenționat să îi omoare pe polițiști și că a tras focurile de armă în plan vertical (f. 186 vol. III și f. 84 vol. I dos.u.p.).

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului și raportului de expertiză nr. 113477/_, autoturismul marca Mitsubishi Pajero cu nr. de înmatriculare_ are volanul pe partea dreaptă, iar în interiorul acestuia au fost găsite impresiuni papilare create de inculpatul M. N., aspecte care se coroborează cu declarațiile acestuia cu privire la conducerea autovehiculului la data săvârșirii faptei (f. 26-35, f. 75 vol. III dos.u.p.).

De asemenea, potrivit mențiunilor procesului-verbal de efectuare a unui experiment judiciar, inculpatul M. N. a arătat cum în timp ce conducea autoturismul de teren menționat, s-a aplecat și pe geamul de la portiera stângă față a executat focuri de armă (f. 155 vol. III dos.u.p.).

Potrivit mențiunilor procesului-verbal de conducere în teren și planșelor fotografice depuse la dosar, între locul în care s-a aflat autoturismul condus de inculpat și cel în care erau părțile vătămate L. V. S. și F. M. C. era o distanță de 70-100 metri (f. 157 vol. III dos.u.p.), iar zona este în pantă, părțile vătămate aflându-se mai sus decât locul în care se afla inculpatul, fără ca între aceștia să existe obstacole (f. 162, 167, 168 vol. III dos.u.p.).

Or, având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că executarea unor focuri de armă de către inculpat în timp ce conducea un autoturism cu volanul pe partea dreaptă și s-a aplecat pentru a trage pe geamul portierei stânga față, s-a realizat în direcția părților vătămate situate mai sus pe o pantă, la o distanță de 70-100 metri și putea conduce la uciderea acestora, arma în cauză expulzând proiectile cu glonț (f. 101 vol. III dos.u.p.).

Susținerile inculpatului în sensul că nu a urmărit suprimarea vieții vreunei persoane și că a executat focurile de armă în plan vertical sunt infirmate de mențiunile procesului-verbal de efectuare a experimentelor judiciare în cauză, poziția la volan a acestuia împiedicând tragerea în plan vertical și subliniind faptul că aceasta s-a realizat în direcția părților vătămate.

În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului M. N. , constând în aceea că la data de_, în timp ce se deplasa pe DN 18 în zona Pasului Prislop, a executat 3 sau 4 focuri de armă cu un pistol cu glonț marca Beretta, spre părțile vătămate B. R., L. V. S., F. M. C. și M. P.

, toți polițiști aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu intenția de a-i ucide, rezultat care însă nu s-a produs, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 176 alin. 1 lit. b și f C.pen..

La încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat, instanța a avut în vedere că instrumentul vulnerant folosit a fost un pistol cu glonț, iar tragerea, chiar dacă s-a executat dintr-un autovehicul în mișcare s-a realizat în direcția părților vătămate fiind susceptibilă să provoace decesul în condițiile în care acestea se aflau la o distanță de 70-100 metri de inculpat.

Or, având în vedere aceste aspecte apare ca fiind evident că și în ipoteza în care inculpatul nu a urmărit uciderea părților vătămate, acesta a acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, prevederea lui fiind în mod obiectiv posibilă pentru orice persoană.

De asemenea, în raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului M. N. care a deținut fără drept o armă militară și muniție aferentă acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. 1 și 3 lit. a C.pen..

Totodată, fapta inculpatului M. N. care la data de_ în împrejurările descrise mai sus a uzat de o armă letală fără drept a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 136 din Legea 295/2004 (în prezent art. 133 ca

urmare a republicării actului normativ și renumerotării textelor incriminatoare, în Monitorul Oficial nr. 814/_ ).

3.La data de_ agenții de poliție din cadrul Poliției B. au procedat la urmărirea în trafic, pe DN 18 dinspre Pasul Prislop spre centrul orașului B. a autoturismului marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare 336 REM 75, condus de inculpatul M. C. M. și care nu a oprit la semnalele agentului de poliție (f. 4 vol. IV dos.u.p.).

Ulterior, în cursul aceleiași zile autoturismul menționat a fost găsit pe str. V.

, închis și asigurat. Autoturismul a fost supravegheat de organele de poliție, iar martorii M. V., M. D. și M. N. D., rude cu inculpatul, au solicitat predarea mașinii, ultimul comunicând organelor de poliție că în interior s-ar afla un pistol (f. 11 vol. IV dos.u.p.).

În urma verificării autoturismului, în interior a fost descoperită o armă neletală cu aer comprimat, cu privire la care, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 113.450/_ s-a concluzionat că reprezintă un "pistol cu aer comprimat marca Walther, model CP88, seria A070952764, calibru 4,5 mm, fabricat în Germania"; (f. 35 vol. IV dos.u.p.).

Potrivit procesului-verbal aflat la f. 48 vol. IV dos.u.p., în urma percheziției efectuată la domiciliul inculpatului, au fost descoperite 4 alice din plumb, muniție specifică pentru arma descoperită în autoturismul inculpatului (f. 39 vol. IV dos.u.p.).

Inculpatul a precizat prin declarațiile date în cursul urmăririi penale că nu poate să explice prezența pistolului în autoturismul său, întrucât a împrumutat mașina și altor prieteni (f. 113 vol. IV dos.u.p.).

În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului M. C. M. care a deținut fără drept o armă neletală supusă autorizării întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 1361din Legea nr. 295/2004 (în prezent art. 134 ca urmare a republicării și renumerotării textelor legale, în Monitorul Oficial nr. 814/_ ), cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen..

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 C.pen., instanța a condamnat inculpatul M. N. la următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.

239 alin. 1,2 C.pen.;

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.

239 alin. 1,2 C.pen.;

  • 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. 1,3 lit. a C.pen.;

  • 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală fără drept, prevăzută de art. 136 din Legea nr. 295/2004, (în prezent art. 133 ca urmare a republicării actului normativ în Monitorul Oficial nr. 814/_ );

  • 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen., art. 176 alin. 1 lit. b,f C.pen., s-a apreciat că acestea corespund scopului și funcției prevăzute de art. 52 C.pen..

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gravitatea și amploarea activităților infracționale desfășurate de inculpat și antecedentele penale ale acestuia, fiind cercetat și de autoritățile judiciare franceze pentru săvârșirea unor infracțiuni cu elemente de extraneitate, aspecte care conturează perseverența sa în comiterea unor fapte prevăzută de legea penală și periculozitatea sa ca individ.

În temeiul art. 33 lit. a C.pen. raportat la art. 34 lit. b și art. 35 C.pen., constatând că faptele care formează obiectul prezentei cauze au fost săvârșite în concurs real, instanța a dispus contopirea pedepselor stabilite și a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b C.pen. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71 C.pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., apreciind că natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civilă pe care îl implică exercitarea acestor drepturi.

Instanța, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ.

În baza art. 118 lit. b C.pen., instanța a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un pistol marca Beretta, model 1915/19, calibru 7,65 mm cu seria 2., bun aflat în custodia IPJ Maramureș - Serviciul A.E.S.P.

De asemenea, în considerarea dispozițiilor art. 72 C.pen., instanța a condamnat inculpatul M. G. la următoarele pedepse:

  • 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.

    239 alin. 1 C.pen.;

  • 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.

    239 alin. 1 C.pen.;

  • 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.

    239 alin. 1 C.pen.;

  • 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.

    239 alin. 1 C.pen.;

  • 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.

    239 alin. 1 C.pen.;

  • 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.

239 alin. 1 C.pen..

S-a apreciat că acestea corespund scopului și funcției prevăzută de art. 52 C.pen..

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, agresivitatea manifestată de acesta, dar și antecedentele penale și conduita nesinceră adoptată pe parcursul procesului.

Potrivit certificatului de cazier judiciar, inculpatul M. G. a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 275/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni (file 76 vol. II).

În consecință, având în vedere că faptele care formează obiectul prezentei cauze au fost săvârșite în concurs real cu cea pentru care s-a pronunțat sentința penală nr. 275/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, instanța, în temeiul art. 85 C.pen. a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare și conform art. 33 lit. a raportat la art. 84 lit. b C.pen., a contopit această pedeapsă cu cele stabilite prin prezenta sentință și va aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C.pen., s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal și apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, termen care va curge de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 275/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, respectiv_ .

În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen., instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen., iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen., a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

În considerarea dispozițiilor art. 72 C.pen., instanța a condamnat inculpatul M. C. M. la o pedeapsă de 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1361din Legea nr. 295/2004 (în prezent art. 134 ca urmare a republicării și renumerotării textelor legale, în Monitorul Oficial nr. 814/_ ), cu aplicarea art. 37

lit. a C.pen., s-a apreciat că aceasta corespunde scopului și funcției prevăzută de art. 52 C.pen..

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, antecedentele penale ale inculpatului, respectiv starea de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 115/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, definitivă prin decizia penală nr. 158/A/_ a T. ui Maramureș, precum și conduita acestuia pe parcursul procesului, constând în nerecunoașterea faptei și neprezentarea la termenele de judecată stabilite în cauză.

În temeiul art. 83 C.pen., instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 115/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, definitivă prin decizia penală nr. 158/A/_ a T. ui Maramureș, pe care o va adăuga la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, în regim privativ de libertate.

Instanța, în temeiul art. 71 alin. 1 C.pen., a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen..

În temeiul art. 88 C.pen., instanța a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada de 24 de ore a reținerii acestuia din data de_ .

Potrivit art. 118 lit. b C.pen., instanța a confiscat de la inculpat un pistol cu aer comprimat marca "Walther";, model CP88, calibru 4,5 mm, seria A070952764, bun aflat în custodia Inspectoratului Județean al Poliției Maramureș.

În temeiul art. 109 Cod procedură penală, instanța a dispus păstrarea DVD-ului înregistrat la poziția nr. 45/2010 în registrul mijloacelor de probă al instanței, până la soluționarea definitivă a cauzei, când se va arhiva împreună cu dosarul.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că sumele solicitate de către părțile civile B. N. (150.000 lei daune morale și 10.000 lei daune materiale); Ț. C. (20.000 euro daune morale și 1.000 lei daune materiale); C. I. (5.000 euro daune morale); M. V. (5.000 euro daune morale); G. N. (100.000 lei daune morale și 50.000 lei daune materiale) au reprezentat, conform propriilor precizări ale acestora, despăgubiri pentru cheltuielile efectuate pentru restabilirea stării de sănătate și respectiv pentru suferințele fizice, cauzate prin vătămările ce le-au fost aduse la data de 02/0_, în timpul deplasării cu autospeciala Detașamentului de Poliție pentru Intervenție Rapidă spre sediul Poliției B. .

Or, în cauză nu s-a reușit identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care au condus autovehiculele care au intrat în coliziune cu autospeciala în care se aflau părțile vătămate, iar în sarcina inculpaților M. N. și M. G. nu s-a reținut comiterea vreunei fapte ilicite în acest sens, lipsind astfel una din condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale conform art. 998 Cod civil.

În ceea ce îl privește pe B. R., acesta s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului M. N. la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune morale (f. 114).

Instanța a reținut însă că partea civilă B. R. nu a suferit nici un fel de vătămări fizice sau suferințe în cadrul incidentului din data de_, iar starea de pericol la care a fost expus este inerentă exercitării atribuțiilor specifice calității sale de polițist, împrejurare în raport de care solicitarea de despăgubire nu este fondată.

În consecință, în temeiul art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală, instanța a respins ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile B. N., Ț. C., C. I., M. V., G. N. și B. R. .

În temeiul art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpații la plata către stat a următoarelor sume, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta: pe inculpatul M. N. la plata sumei de 3000 lei; pe inculpatul M. G. la plata sumei de 1500 lei și pe inculpatul M. C. M. la plata sumei de 1500 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și inculpații M. C. M. și M. N. .

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ a criticat sentinta atacata ca fiind netemenică sub aspectul modalitătii de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului M. G. si a solicitat desfiintarea solutiei de fond în aceste limite si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună executarea în regim de detentie a sanctiunii stabilite în sarcina inculpatului mentionat.

În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul M. G. a comis, în acelasi context, sase infractiuni de ultraj prin amenintarea cu acte de violentă a politistilor aflati în exercitarea atributiilor de serviciu si că scopul acestor acte a fost eliberarea unei persoane aflate în stare legală de detinere, astfel că modalitatea de executare a pedepsei stabilite de instanta de fond să fie necorespunzătoare.

Inculpatul M. N. a criticat solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat desființarea sentinței penale apelate și pronunțând o nouă hotărâre, în temeiul art.334 C.pr.pen. să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj prev.de art.239 alin.1 și 2 C.pen. în infracțiunea de ultraj prev.de art.239 alin.1 C.pen., iar cu privire la infracțiunea de omor să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen.

Apelul a fost motivat arătându-se că, referitor la infracțiunea de ultraj, nu a exercitat nici un fel de acte de violență asupra organelor de poliție, ci a rostit o serie de cuvinte si expresii care nu au avut valenta unor acte de violenta si că nici faptul aruncării unui muc de țigară în directia politistilor nu se poate circumscrie unui act de violenta deoarece în niciuna din împrejurări nu s-a comis vreun act de agresiune fizică asupra organelor de poliție. Cu privire la infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, invoca lipsa intentiei de a ucide raportat la modalitatea si momentul comiterii actiunii, respectiv a tras în plan vertical cu arma de foc si cu mâna stângă pe geamul din stânga, în conditiile în care conducea un autoturism cu volanul pe dreapta, se afla la o distanta mare fata de locul unde erau victimele, iar actiunea sa a fost una de intimidare și cu scopul de a-si asigurara scăparea.

Inculpatul M. C. a criticat sentinta primei instante ca nelegală si a solicitat desființarea hotărârii apelate și pronuntarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit. c C.pr.pen., fapta nefiind comisa de către acesta.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate în declaratiile de apel, a actelor si lucrărilor dosarului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod proc. pen., Curtea constată următoarele: Instanta de fond a efectuat o cercetare judecătorească extrem de laborioasă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatii au comis infracțiunile pentru care au fost trimisi în judecată, dispunând în final

condamnarea lor.

Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei), urmează a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:

Prima instanță a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia se impune fată de inculpatul M.

N. schimbarea încadrării juridice în infractiunea de ultraj prevăzută de art. 239 al. 1 C.pen.

Din probele cauzei rezultă că în nopatea de 02/0_, în momentul în care politistii au sosit la la Barul aparținând SC REG CLUB SRL B. si se aflau în exercitarea atributiilor de serviciu, inculpatul M. N. a aruncat o tigară aprinsă înspre partea vătămată C. I., a instigat alte persoane la acte de violentă fata acestia adresându-se însotitorilor săi cu expresia "dati în ei";, după care, în momentul în care politistii au reusit să pătrundă în local prin fortarea usilor, acelasi inculpat a aruncat cu un pahar în directia victimelor C. I. și M. V. (f. 87, 89, 34, 55, 77 vol. I dos.u.p., f. 87, 91 vol. I).

Potrvit art. 239 al. 2 C.pen. constituie infractiunea de ultraj lovirea sau orice acte de violență, săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii.

Infractiunea de ultraj este o infractiune complexă, care protejează nu numai relațiile sociale referitoare la respectul autorității de stat, ci și relatiile care asigură onoarea, libertatea si integritatea corporală a persoanei care îndeplinește o functie ce implică exercițiul autorității de stat. Urmărind a asigura o protectie larga subiectului pasiv al infractiunii de ultraj, în denumirea actiunilor care formează elementul material al infractiunii prev. de art. 239 C.pen. legiuitorul a făcut referire expresă atât la o infractiune determinantă (amenintare, lovire, vătămare corporală, vătămare corporală gravă), dar a folosit si un termen mai larg (";orice acte de violenta";) care nu desemnează neechivoc o anumită infractiune, ci vizează si acele actiuni care nu produc suferinte fizice, dar sunt susceptibile de a cauza aceste consecinte.

În spetă, actiunile inculpatului M. N. de a arunca în directia părtilor vătămate, politisti aflati în exercitiul autoritătii de stat, cu o tigara aprinsă si cu un pahar au fost de natura a cauza acestora vătămari ale integritării corporale (arsuri, echimoze, tăieturi,etc), urmări care nu s-au materializat din motive independent de vointa si actiunea inculpatului, fiind apte a leza prestigiul autoritării exprimate de victime în exercitarea atributiile lor astfel că este corectă calificarea infractiunilor de ultraj retinute în sarcina inculpatului M. N. în dispozitiile art. 239 al. 2 C.pen.

Este nefondată si solicitarea de a se constata lipsa laturii subiective în comiterea tentativei la infractiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 C.pen., art. 176 al. 1 lit. b, f C.pen

Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, omorul se săvârșește cu intenția de a suprima viața unei persoane ("animus necandi";). Expresia "uciderea unei persoane";, utilizată de textul art. 174 C. pen., cuprinde implicit ideea orientării acțiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Doctrina mai folosește noțiunea de "dol special";, definit ca voința de a suprima viața persoanei, sau "intenție precisă";, prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracțiuni cu privire la care se incriminează producerea unui rezultat determinat.

Intenția are două forme: directă și indirectă. Fapta este săvârșită cu intenție directă când infractorul "prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte"; (art. 19 pct. 1 lit. a C. pen.), iar cu intenție indirectă când

"prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui"; (art. 19 pct. 1 lit. b C.pen.). În timp ce la intenția directă făptuitorul are o atitudine fermă față de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat și nu altul, la intenția indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenția de ucidere se deduce din materialitatea actului ("dolus ex re";) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziția infractorului față de rezultat. Deosebit de importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat sunt împrejurările în care s-a

produs actul de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenția de ucidere deoarece în cazul infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu alte urmări (vătămarea fizică a victimei sau, cum s-a sustinut în cauză, asigurarea scăpării).

Astfel, s-a stabilit că există tentativă de omor ori de câte ori inculpatul acționează prin folosirea unor instrumente sau procedee specifice uciderii.

Curtea constată că în cauză probele dosarului relevă fără echivoc că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide părtile vătămate.

De subliniat este faptul că inculpatul M. N. a recunoscut că în data de _

, în timp ce era urmărit de părtile vătămate, politistii insarcinati cu retinerea sa în vederea punerii în executare a unui mandat de arestare preventivă si în timp ce conducea autoturismul de teren marca Mitsubishi Pajero nr._, s-a aplecat și pe geamul de la portiera stângă față a executat focuri de armă cu un pistol marca Berreta care a fost descoperit asupra sa, sustinând însă că a tras focurile de armă în plan vertical (f. 155 vol. III dos.u.p., f. 186 vol. III și f. 84 vol. I dos.u.p.) si doar cu scopul de a-si asigura scăparea.

Probele cauzei, în special experimentele judiciare efectuate în cauză, relevă că pozitionarea la volan a inculpatului (autoturismul prezenta volan pe partea dreaptă) si modul de executare a focurilor de armă (cu mâna stângă pe geamul stâng-fată), dar si locul în care s-a produs incidentul, respectiv un teren în pantă si în timp ce inculpatul se afla cu masina în mișcare, nu a permis tragerea în plan vertical, singura posibilitate fiind aceea în directia victimelor.

Apoi, relevantă în stabilirea pozitiei subiective este procedeul si instrumentul folosit care sunt specifice uciderii. Astfel, inculpatul a executat 3-4 focuri de armă cu un pistol care, potrivit mențiunilor raportului de expertiză nr. 110468/_ întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției Maramureș este cu glonț care funcționează pe principiul armelor de foc semiautomate, fabricat industrial, marca Beretta, model 1915/19, calibru 7,65 mm cu seria 2., de producție italiană, prevăzut cu țeavă scurtă, ghintuită (f. 101 vol. III dos.u.p.). Asa fiind, exercitarea actului de violență cu un pistol presupune un act de executare menit să aducă atingere relației sociale privind viața unei persoane și reprezintă o acțiune care poate crea condiția producerii rezultatului prevăzut de infracțiunea de omor si implică, sub aspectul elementului intelectiv, dar și volitiv, reprezentarea inculpatului de a produce rezultatul infracțiunii din forma consumată.

Toate aceste aspecte, coroborate cu datele legate de pozitionarea celor imlicati

- părțile vătămate aflându-se mai sus decât locul în care se afla inculpatul, lipsa obstacolelor, distanta relativ scăzută de 70-100 m (f. 162, 167, 168 vol. III dos.u.p., f. 157 vol. III dos.u.p.), scopul urmărit prin actiunea sa (sustragerea de la executarea mandatului de arestare) conduc la concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul posibil letal al faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui, iar concluzia care se desprinde este aceea că prima instanță a reținut judicios că, sub aspectul poziției sale subiective, inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a produce suprimarea vietii victimelor.

Referitor la inculpatul M. C. M., în acord cu cele stabilite de către instanta de fond, Curtea concluzionează că nu poate fi retinută apărarea potrivit căreia arma identificată în masina sa nu i-ar apartine, acesta neputând oferi probe concludente în sensul celor mentionate.

Faptul că arma îi apartine susnumitului inculpat se deduce din împrejurarea că la perchezitia domiciliară s-a identificat munitie aferentă armei identificate în masina inculpatului M. C. M., fiind evident că nu s-ar fi justificat detinerea munitiei în lipsa armei corespunzătoare.

Apoi, atâta timp cât organele abilitate au fost incunostintate de existenta în masină a armei de rude ale inculpatului (respectiv, fratele inculpatului astfel cum declară martorii Blavenstein Carol- f. 79 vol IV dos.u.p. si C. I. - f. 87 vo.IV dos.u.p.9) concluzia care se desprinde este aceea că singura sursă de informatii a martorilor nu putea fi decât inculpatul. Ori, dacă martorii ar fi aflat de prezenta armei de la alte persoane, în special detinătoare a acesteia, este evident că nu ar fi ascuns acest aspect, scopul principal fiind si acela al sprijinirii inculpatului în virtutea raporturilor de rudenie.

Cu privire la individualizarea pedepselor, potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Raportat la cele expuse concluzia care se desprinde este aceea că sancțiunile aplicatei tuturor inculpatilor, precum și modalitățile de executare stabilite de către instanța de fond sunt sancțiuni juste și proporționale, in masura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acestora, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că vor contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatilor.

Curtea observă că instanta de fond, stabilind pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege, a statuat cu severitate a asupra gradului grav al infractiunilor comise de fiecare inculpat în parte din perspectiva modului si mijloacelor de comitere, precum si a valorilor sociale lezate.

Totodată, T. a tinut seama si de persoana fiecărui inculpat. Astfel, inculpatul M. C. M. este recidivist, s-a sustras judecătii si în declaratiile date în cursul urmăririi penale a fost nesincer, iar în present este arestat de autoritările franceze sub aspectul comiterii unor infractiuni grave (f. 83 dos.apel), inculpatul M.

N. este cercetat în numeroase cauze penale, inclusiv de autoritătile franceze, din care unele pentru infractiuni similare (f. 308 dos.fond), iar în prezent se sustrage de la executarea unui mandat de arestare emis pentru presupusa comitere a unor infractiuni similare cu cele din prezentul dosar, iar inculpatul M. G. este condamant pentru o infractiune concurentă cu cele din cauză.

Curtea constata, contrar criticii principale formulate de Parchet, că sanctiunea penală rezultantă aplicată inculpatului M. G. a fost în mod corect individualizată sub aspectul modalitatii de executare, fiind proportională cu gravitatea faptelor savârsite de susnumitul inculpat si, în acelasi timp, justă în raport cu datele personale favorabile acestuia, remarcând că inculpatul a recunoscut în esenta faptele, este o persoană în vârstă, iar durata termenului de încercare constituie un factor suficient de constrângere în vederea realizării scopului de reeducare prevăzut de lege. Raportat la toate aceste împrejurari faptice obiective, Curtea constata ca aplicarea pentru inculpat a unei pedepse care sa fie supuse executarii efective, în regim de detentie, este excesiva, constituind o masura represiva disproportionata si injusta.

Totodată, prima instanță a soluționat în mod corect și situația de cazier judiciar a inculpatilor M. G. (efectuând în mod corect operatiunea de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 275/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus.operațiunile si de contopire cu pedepsele aplicate în cauză) și M. C. M. (efectuând corect operatiunea de revocare a suspendării condiționate a executării

pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 115/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, definitivă prin decizia penală nr. 158/A/_ a T. ui Maramureș, cumulând aritmetic această sanctiune cu cea din cauză, precum si executarea pedepsei rezultante în regim de detenție).

În ceea ce privește pedeapsa accesorie și a celei complementare, deși art.71 alin.2 din C.pen. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, Curtea observă că instanța de fond a avut în vedere Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C.pen. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.

Ca atare, în prezenta cauză, instanța de fond corect a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatilor duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a teza II C.pen., respective dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, iar pentru inculpatul M. N. și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzut de dispozițiile art.64 lit.b) din C.pen., activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost corect interzis.

Referitor la dispozițiile art.64 alin.1 lit.c) din C.pen. instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza S. și Pârcălab c. României prin care Curtea stabilește că interzicerea de drept a unor drepturi nu e conformă exigențelor Convenției, precum și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția României.

Curtea mai retine că nu este incidentă prescriptia specială în cauză deoarece termenul prevăzut de art. 124 C.pen. nu este împlinit pentru nicio faptă si fată de niciunul dintre inculpati.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză, iar sentinta atacată se va mentine în totalitate.

Se va constata că inculpatul M. C. este arestat de către autoritătile franceze, în altă cauză, fiind încarcerat în Penitenciarul pentru bărbati din F. -M. .

Potrivit art. 88 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. C.

  1. timpul reținerii de 24 ore, începând cu data de_ .

    Inculpatilor li s-a asigurat asistenta juridică din oficiu astfel că în baza art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de câte 100 lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ce se vor plăti din fondul M. ui Justiției.

    În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpații M. C. și M.

  2. să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpații M. C. M. și M. N. împotriva sentinței penale nr. 60 din 8 februarie 2012 a T. ui Maramureș.

Constată că inculpatul M. C. este arestat în alta cauza..

Potrivit art. 88 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. C. M. timpul reținerii de 24 ore, începând cu data de_ .

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 100 lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ce se vor plăti din fondul M. ui Justiției.

Obligă pe inculpații M. C. și M. N. să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare. Data și pronunțată în ședință publică din 30 aprilie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. H. I. M.

G. ,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_

Jud.fond. A. C. R.

← Decizia penală nr. 27/2013. Omor  Sentința penală nr. 183/2013. Omor →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 97/2013. Omor