Sentința penală nr. 25/2013. Traficul de influență
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA PENALĂ NR. 25
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. T.
Grefier: M. S.
S-a luat spre examinare cauza penală privind pe inculpatul H. C. -T., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 133/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a și b C.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat de procuror D. CRĂCIUNESCU.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 22 ianuarie 2012, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29 ianuarie când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Prin rechizitoriul nr. 133/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost trimis în judecată inculpatul H. C. -T., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a și b C.pen. constând în aceea că în primăvara anului 2008, a pretins și a primit de la denunțătorul
D. C. suma de 3000 de euro promițându-i faptul că, prin influența pe care o are asupra unui director de la banca Volksbank România - Agenția Mirăslău - C. -N., un anume "S. "; va aproba încheierea unui credit bancar în condițiile în care denunțătorul nu putea obține o astfel de finanțare având deja restanțe la un credit contractat anterior.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și nu a dorit să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 3201C.pr.pen. În declarația pe care a dat-o recunoaște că a făcut cunoștință denunțătorului cu directorul agenției bancare, dar că nu a avut alt rol în acordarea creditului, recunoscând de asemenea că a primit suma de 3000 de euro de la D. C. dar că suma reprezenta
datoria pe care denunțătorul o avea față de fosta contabilă a inculpatului - martora G.
C., rezultată în urma efectuării de către aceasta a unor lucrări contabile pentru firma denunțătorului, sumă pe care denunțătorul a predat-o inculpatului și nu contabilei pentru că inculpatul a făcut legătura dintre denunțător și contabilă.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea penala formulata de VOLKSBANK ROMA. A SA și actele de referința anexate acesteia ( f. 6-26), declarațiile martorului C. L. M. (f. 27-28, 52-53), declarațiile martorului D. C. ( f. 29-30, 45, 129-130), declarațiile
martorului S. I. ( f. 49-50), declarațiile martorei D. O. M. ( f. 58-59, 131- 133), declarațiile martorei D. O. M. (f. 186-187) declarațiile martorei O. A.
E. (f. 106-107) declarațiile inculpatului H. C. T. (f. 47, 111-112 188) declarația martorului H. H. I. ( f. 202) declarațiile martorei G. M. C. (f. 203), raport de constatare tehnico-științifica asupra comportamentului simulat si actele anexate (f. 145-154), proces verbal încheiat pe fondul confruntării dintre inculpatul H.
C. T. și martora D. O. M. (f. 134-135), proces verbal încheiat pe fondul confruntării dintre inculpatul H. C. T. și denunțătorul D. C. (f. 137-138), proces verbal încheiat pe fondul confruntării dintre inculpatul H. C. T. si martora DS (f. 182-185), copia fișei de cazier judiciar a inculpatului H. C.
T. ( f. 114-117) verificări si declarații privind calitatea de angajat la SC Discovery Prodimpex SRL a martorului C. L. M. (f 33-39), contractul de munca ș1 fișa postului directorului de la acea data S. I. ( f. 60-70), contractul de munca si fișa postului martorei O. A. E. - ofițer de credite la acea data ( f. 76-103) procese verbale de verificare ( f. 120-121,204), date privind creditul acordat martorului C. L.
M. extrasul de cont și moneda in care s-a făcut ridicarea sumelor ( f. 165-174) Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
La data de 02 decembrie 2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca s-a înregistrat sub nr. 11822/P/2009 plângerea penala formulata de Volksbank România SA, prin reprezentant legal, împotriva lui C. L. Mihai sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. si ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 si 5 Cod penal constând in aceea ca, a solicitat si obținut un credit de acoperire cheltuieli personale curente in cuantum de 84.000 CHF, sens in care a prezentat, in original, o adeverința de venit care, în cele din urmă, s-a dovedit a fi un înscris fals. (f. 6-9)
Urmare a plângerii formulate, C. L. Mihai a dat o declarație olografă în care a menționat faptul că a fost rugat de către D. C. să fie girant la bancă pentru un credit pe care acesta voia să-l contracteze, martorul acceptând, i-a dat buletinul său lui D. C., care i l-a înapoiat a doua zi, după care peste câteva zile s-a deplasat la
C. împreună cu D. C., a semnat la o bancă niște acte, fără să știe că de fapt semna în calitate de persoană creditată și nu de girant. Declară că semnătura de pe cererea de solicitare a creditului nu îi aparține, dar convenția de credit a fost semnată de el. De asemenea, a declarat că nu a lucrat niciodată la SC Discovery Prodimpex SRL și nu a fost niciodată director.
Următorul care a dat declarație a fost D. C. care a declarat că i s-a plâns lui H. C. că nu poate contracta un credit pentru o investiție financiară în jud. Alba deoarece are restanțe la un alt credit contractat de la BCR, H. spunându-i că îl poate ajuta deoarece cunoaște pe directorul de la Volksbank Filiala C. . După câteva zile inculpatul l-a sunat și i-a spus că va putea obține creditul, dar că îl costă 3000 de euro, D. C. fiind de acord deoarece avea nevoie de bani.
Așa s-a ajuns la cercetarea și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, urmărirea penală fiind disjunsă în ceea ce privește infracțiunile de înșelăciune și fals material în înscrisuri sub semnătură privată. Din probele administrate în faza de judecată: declarația inculpatului (f. 12), declarațiile martorilor DS M. (f. 43), D. C. (f. 44, 45), D. O. M. (f. 46), C. L. M. (f. 47), S. I. (f. 48), O. A. E. (f. 55), H. A. I. (f.
56), G. M. C. (f. 68) și H. H. I. (f. 69) rezultă următoarea stare de fapt:
Părinții inculpatului sunt nașii de botez ai martorei DS M., context în care soții H. s-au mai vizitat cu soții D. . La un moment dat, pe fondul unei acute lipse de bani și al datoriilor către cămătari și altă bancă, DS M. a apelat la ajutorul inculpatului, cerându-i bani împrumut în mod repetat, la un moment dat soții
H. mergând în vizită la soții D., undeva la începutul anului 2008. Cu acea ocazie, martora DS M. a solicitat din nou împrumut de la inculpat o sumă de bani, acesta refuzând pe motivul lipsei de bani. Cu acea ocazie s-a discutat și faptul că martorul D. nu poate obține un împrumut bancar deoarece contractase deja unul, fiind restant cu plata ratelor și semnalat în centrala incidentelor de plăți. Inculpatul s-a oferit să îl ajute pe D. C. să obțină un împrumut de la bancă menționând că îl
cunoaște pe directorul filialei C. -N. al Volksbank (discuțiile despre bani au avut loc în Câmpia Turzii), un anume "S. "; cu care urmează să ia legătura, sugerând și faptul că serviciul nu va fi gratuit. Probabil atunci s-a discutat și despre faptul că împrumutul va trebui luat pe numele altei persoane dată fiind situația bancară a inculpatului.
După câteva zile inculpatul l-a sunat pe D. C., i-a spus că a vorbit cu S. și că îl costă 3000 de euro obținerea creditului, martorul fiind de acord deoarece avea nevoie de bani.
D. C. s-a gândit că persoana care poate lua creditul, deoarece nu mai are alte credite, este unul dintre sudorii care lucrau pentru el la fier vechi, respectiv martorul C. L. Mihai, căruia i-a cerut apoi ajutorul spunându-i să semneze pentru el în calitate de girant convenția de credit. Martorul, fără să știe că el va fi titularul creditului, a fost de acord să participe în calitate de girant, intenționând să îl ajute pe
D. C., scop în care, la solicitarea acestuia, a predat actul său de identitate lui D.
C., care i l-a înapoiat după o zi sau două.
Acum, cu datele de identitate ale martorului a fost completată cererea de solicitare a creditului de către cineva din familia D. sau de către inculpat, pentru existența infracțiunii de trafic de influență neavând relevanță identitatea persoanei care a completat cererea.
Înainte ca cererea de acordare a creditului să fie depusă în bancă, deci înainte de data de_, D. C. i-a fost prezentat de către inculpat martorului S. I., ultimul realizând o simulare în programul calculatorului pentru a se stabili ce sumă poate obține împrumut D. C. . Martorul S. știa că creditul va fi garantat cu casa părinților lui D. C. .
Potrivit declarației martorei O., care potrivit fișei postului este cea care ar fi trebuit să realizeze simularea, aceasta din urmă se face pe baza actului de identitate al solicitantului, datele acestuia fiind introduse în program. Cum simularea nu a făcut-o ea, iar martorul S. nu declară practic pe numele cui a făcut simularea, instanța trage concluzia că cel mai probabil și simularea a fost realizată pe numele lui C. L. M.
, atunci când actul de identitate al acestuia se afla asupra lui D. C. . Dacă totuși, simularea s-a făcut pe numele lui D. C., atunci este inexplicabil de ce convenția de credit a fost încheiată pe numele lui C. L. M. iar martorul S. nu s-a sesizat despre neregularitate. D. C. a precizat ce sumă dorește să obțină și în funcție de aceasta s-a stabilit cam ce fel de venituri trebuia să realizeze persoana care solicita creditul, pentru a-l obține. Tot atunci când s-a realizat simularea, lui D. C. i s-a înmânat un formular de adeverință de salariu, care trebuia completat la locul de muncă al solicitantului.
Drept urmare, s-a întocmit o adeverință de salariu falsă, în condițiile ce vor fi stabilite de ancheta penală pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în aceeași perioadă fiind întocmit și contractul de ipotecă în favoarea băncii a casei părinților lui D. C., contract semnat la un notar din mun. Turda.
Apoi, la data de_, D. C. și fiica acestuia D. O. M. s-au deplasat în mun. C. -N. la domiciliul lui H. C., pe terasa acestuia tatăl și inculpatul discutând despre credit. Apoi, cel mai probabil s-au deplasat împreună la
bancă, unde s-au predat cererea de solicitare a creditului, adeverința de salarizare și contractul de ipotecă. Tot atunci, D. O. M. a completat pe cererea de solicitare a creditului, deja completată cu restul datelor, datele de identitate ale bunicilor ei, proprietari ai bunului cu care se garanta acordarea creditului.
La data de_ D. C. împreună cu fiica sa (doar aceasta avea permis de conducere) și C. L. M. s-au deplasat la bancă, întâlnindu-se în fața acesteia cu inculpatul care a sosit pe un scuter, martorul C. a intrat în bancă unde a semnat convenția de credit și actele anexă, fără să le citească, inculpatul și D. C. rămânând în afara băncii unde au discutat foarte puțin timp (cca. 3 minute). După semnarea actelor, martorul s-a prezentat la casierie unde i s-au dat niște sume de bani pe care le-a predat imediat lui D. C. .
Facem precizarea că creditul a fost contractat în franci elvețieni - 84.000, care au fost imediat convertiți parte în lei - cca. 80.000 lei, parte în euro - circa 30.000 euro, astfel că lui D. C. nu i s-au predat franci, ci lei și euro.
În aceeași zi, după terminarea episodului de la bancă, D. C., fiica acestuia și C. L. s-au deplasat la domiciliul lui H. C. T., martorul C. așteptând în mașină până când D. și fiica acestuia au intrat în locuința inculpatului unde au stat aproximativ o jumătate de oră. Cel mai probabil atunci s-a predat către acesta suma de 3000 de euro reprezentând "prețul"; ajutorului acordat lui D. C. de către inculpat în obținerea creditului. Dacă din această sumă de bani s-a predat o parte și martorului
S. nu are relevanță sub aspectul laturii penale a cauzei, oricum acest fapt nu poate fi dovedit dacă, atât inculpatul, cât și martorul S. I., îl neagă. Probabil că toți banii au rămas în posesia inculpatului de vreme ce acesta a scutit de datorie pe soții H. H. și G. C. pentru exact contravaloarea a 3000 de euro de la acea dată.
D. C. a achitat o perioadă scurtă de timp ratele creditului, astfel că în cursul anului 2009 reprezentanții băncii de la departamentul antifraudă au încercat în repetate rânduri să ia legătura cu SC Discovery Prodimpex SRL pentru a popri salariul lui C. L., ocazie cu care s-a aflat și de faptul că acesta nu era angajat al acelei firme și că nici nu a fost vreodată, ajungându-se la formularea plângerii penale.
Potrivit art. 257 C.pen constituie infracțiunea de trafic de influență, pedepsibilă cu închisoarea de la 2 la 10 ani "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.";
În cazul în speță, inculpatul H. C. T. a primit de la D. C. suma de 3000 de euro pentru ca prin intermediul lui S. I. - directorul Agenției Mirăslău al Volksbank C. -N., lui D. C. în fapt, să i se acorde un credit bancar în sumă de
84.000 franci elvețieni, contractat pe numele lui C. L. M., pentru că D. C. nu avea cum să obțină un credit bancar fiind deja restant la altul contractat de la BCR anterior.
Faptul că creditul a fost obținut în condiții nelegale rezultă în primul rând din faptul că nu a fost încheiat la agenția din Câmpia Turzii sau din Turda a Volksbank - unde se află domiciliul lui C. L., respectiv al lui D. C. ci la o anumită agenție a Volksbank, respectiv la aceea unde lucra funcționarul asupra căruia avea influență inculpatul.
Rezultă apoi din modalitatea în care a fost încheiată convenția de credit. Este imposibil ca martorul S. să nu fi știut că cel care contractează creditul este de fapt D.
și nu C. L. - pe care l-a văzut o singură dată, atunci când a ridicat banii. De altfel, dacă nu ar fi știut cine este titularul real al creditului, nu ar fi avut motive să-l
sune pe D. C. să-l determine să-și plătească ratele restante, astfel cum reiese din declarația martorul S. din faza de urmărire penală. Facem precizarea că doar în lipsa ofițerului de credite revenea directorului agenției obligația de a efectua simulări pentru a stabili dacă o anumită persoană se încadrează în parametrii primari pentru a obține un credit.
Deci, martorul S. I. a facilitat obținerea creditului de către D. C. pe numele lui C. L. M. .
Apoi, inculpatul recunoaște că a primit suma de 3000 de euro dar nu ca și răsplată pentru serviciul prestat ci ca restituire a datoriei pe care D. C. o avea față de G. M. C., persoană care în trecut ar fi efectuat în calitate de contabilă un
studiu de fezabilitate și o documentație pentru încheierea unui contract de leasing pentru firma lui D. C. . G. M. C. și soțul acesteia, H. H. I., au dat declarații diferite la instanță față de cele din faza de urmărire penală. Oricum, susținerile acestora în sensul că inculpatul le-a dat o sumă de 12.500 lei împrumut, din care nu au mai trebuit să restituie decât 3500 lei, pentru că restul sumei, a spus inculpatul, că pot să îl rețină în contul datoriei lui D. față de G. căci cu recuperarea banilor de la D. se va descurca inculpatul, sunt tot în sprijinul faptului că inculpatul a perceput bani de la D. C. nu pentru ca să-i dea lui G. M. ci pentru sine. Și declarația de la urmărire penală a celor doi soți, când afirmă faptul că
C. le datora doar o sumă infimă de 500 lei drept contravaloare a prestațiilor efectuate pentru firma lui, sunt tot în sprijinul ideii că inculpatul nu a dat niciodată celor doi soți suma de 3000 de euro pentru ca aceștia să o păstreze în contul datoriei vechi a lui D. C. . În plus, soția inculpatului susține că inculpatul nu a dat împrumut soților H. și G. vreo sumă de bani pentru că inculpatul și soția sa aveau dificultăți financiare serioase și nu avea bani pe care să-i și dea cu titlu de împrumut. Pe de altă parte nici inculpatul nu a susținut vreodată că a împrumutat bani soților H. și G. . Și pe de altă parte soții G. și H. au afirmat că inculpatul le-a dat bani împrumut la sfârșitul anului 2008 și nu în primăvara anului 2008 când s-a luat creditul. Relevanță în cauză prezintă și conținutul raportului de constatare tehnico- științifica nr. 422.385 din 19 august 2011 în care se arata ca, la întrebările relevante
adresate subiectului D. O. M., respectiv :
,,H. C. T. i-a pretins tatălui tău suma de 3.000 Euro pentru a interveni pe lângă un director de banca in vederea acordării unui credit?"; Răspuns DA
"După ce ați ridicat banii de la banca i-ați dat 3.000 Euro lui H. C. T. ?";
Răspuns DA
"Ai mințit în declarațiile date in legătura cu aceasta cauza?" Răspuns NU interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat faptul ca răspunsurile acesteia nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat. (f. 149-154).
Relevant este și că, pe parcursul urmăririi penale inculpatul H. C. T. a negat comiterea infracțiunii de trafic de influenta contestând primirea unei sume de bani de la familia D. si cu atât mai puțin drept preț pentru exercitarea influentei asupra directorului de banca. Doar pe fondul prezentării materialului de urmărire penala a susținut ca a primit acea suma de bani dar pentru a plăti o datorie pe care D.
C. ar fi avut-o la martorii H. H. I. si Ghete M. C. .
În opinia instanței, în cauză nu există nici un dubiu că fapta nu ar exista sau că aceasta nu ar fi fost comisă de către inculpat, așa cum susține în concluziile scrise apărătorul său. Dacă fapta nu ar fi existat sau nu ar fi fost comisă de inculpat atunci D.
C. nu ar fi beneficiat de 84.000 franci elvețieni și nu s-ar fi încheiat respectiva convenție de credit. Tocmai încheierea acesteia, în condiții total nelegale, dovedește
faptul că inculpatul și-a folosit contra cost influența pe care o avea asupra directorului agenției bancare și deci că a comis infracțiunea de trafic de influență.
În drept, fapta inculpatului H. C. T. care, in primăvara anului 2008 i-a pretins si a primit de la martorul D. C. suma de 3.000 de euro promițându-i faptul ca, prin influenta pe care o are asupra unui director de la banca Volskbank Romania - Agenda Miraslau - C. N., un anume ,,S. ", va rezolva aprobarea unui credit bancar în condițiile în care, martorul nu putea obține o astfel de finanțare având deja restanțe la un credit contractat anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art.257 al.1 Cod. Penal.
Având în vedere că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, acesta va fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la pedeapsa închisorii. La individualizarea pedepsei, în temeiul art. 72 C.pen instanța va ține cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de influență - de la 2 la 10 ani închisoare, de pericolul social mediu al infracțiunii, de persoana inculpatului care este căsătorit și are studii superioare, dar și de împrejurarea că acesta este recidivist, atât postcondamnatoriu cât și postexecutoriu, fiind anterior condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea a numeroase infracțiuni de fals și evaziune fiscală, etc. Drept urmare, cât timp inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală și instanța, este recidivist pe fapte de natură asemănătoare știind clar că fapta sa este infracțiune, nu se impune acordarea vreunei circumstanțe atenuante. În concluzie, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în detenție.
Având în vedere faptul că, prin sentința penală nr. 27 din 21 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Mureș în dosar penal nr. 499/2004 inculpatul H. C.
T. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe perioada termenului de încercare de 4 ani în interiorul căruia a fost comisă prezenta infracțiune, în cauză devin incidente prevederile art.37 lit. a din Codul penal, respectiv ale art. 83 C.pen impunându-se revocarea suspendării condiționate și alăturarea pedepsei de 2 ani închisoare celei aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție. Pe de altă parte întrucât, prin sentința penală nr. 546 din 01 noiembrie 2002 a Tribunalului C. pronunțată în dosar penal nr. 10093/2002 a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, în cauză sunt aplicabile prev. art.37 lit.b C.pen.
În ceea ce privește suma de 3000 de euro aceasta va fi confiscată în favoarea statului de la inculpat și în nici un caz restituită martorului D. C. . Acesta nu a denunțat fapta organelor de urmărire penală mai înainte ca acestea să afle de existența ei pentru a beneficia de restituirea banilor ci, pentru a se disculpa pe el, a dat toată vina pe inculpat, menționând printre altele și că i-a dat 3000 de euro tocmai pentru a dovedi că nu el a falsificat adeverința de salarizare și nu el este cel care a indus în eroare banca cu privire la solvabilitatea martorului C. L. .
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 61din Legea nr. 78/2000 deoarece potrivit deciziei nr. 59/2007 a Î. pronunțată în recurs în interesul legii dispozițiile
referitoare la restituirea banilor denunțătorului se aplică doar infracțiunilor din legea specială, deci nu și celei din Codul penal, și nici ale deciziei de îndrumare nr. 3/1973 a fostului Tribunal Suprem potrivit căreia dacă persoana care a dat bunul (banii în situația din speță) denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat, bunul se restituie acelei persoane, pentru că așa cum am arătat, inculpatul nu a denunțat fapta mai înainte ca autoritățile să afle de existența ei,
modalitățile în care se realizează denunțul fiind altele decât declarația pe care a dat-o
D. C. pentru a se disculpa pe sine.
Drept urmare, în baza art. 257 alin. 2 rap. la art. 256 alin. 2 C.pen se va confisca în favoarea statului de la inculpat suma de 3000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume calculat raportat la cursul BNR din_, respectiv suma de 11.154 lei.
În temeiul art. 191 alin. 1 inculpatul va fi condamnat la plata în favoarea statului a cheltuielilor judiciare de la urmărire penală și judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
În baza art. 257 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. a și lit. b C.pen condamnă pe inculpatul H. C. T. , fiul lui T. și Elisabeta, născut la data de_ în Turda, jud. C., cetățean român, studii superioare, inginer la SC Gama Europa SRL, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, recidivist, domiciliat în C. -N., str. Decebal, nr. 8, ap. 3, jud. C., posesor al CI seria KX nr. 7., CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 C.pen revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 27/_ a Curții de Apel Târgu Mureș și alătură această pedeapsă celei aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în regim de detenție pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 din Codul penal privează pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În baza art. 257 alin. 2 rap. la art. 256 alin. 2 C.pen. confiscă în favoarea statului de la inculpat suma de 3000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume calculat raportat la cursul BNR din_, respectiv suma de 11.154 lei.
În baza art. 191 alin. 1 C.pen obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. M. S.
Red. S.T./_ /4 ex.
| ← Decizia penală nr. 11/2013. Traficul de influență | Sentința penală nr. 71/2013. Traficul de influență → |
|---|
