ACŢIUNE CIVILĂ EXERCITATĂ ÎN CADRUL PROCESULUI PENAL. RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ. PREJUDICIU. REPARARE INTEGRALĂ DELAPIDARE
| Comentarii |
|
Participând în calitate de autor şi, respectiv, de complice la săvârşirea faptei prejudiciabile care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în forma traficării, inculpaţii - persoane cu experienţă în domeniul transporturilor
navale - au putut prevedea, la nivelul funcţiilor de cârmaci cu gestiune şi de comandant de convoi pe care le îndeplineau că, traficând bunurile încredinţate de proprietar spre transport societăţii la care lucrau, pot cauza acestei societăţi o pagubă prin faptul că ar putea determina obligarea societăţii transportatoare să-i plătească proprietarului contravaloarea bunurilor găsite lipsă ca urmare a traficării
Aşa fiind, în conformitate cu prevederile art. 14 şi art. 346 din Codul de procedură penală, precum şi art. 1003 din Codul civil, inculpaţii vor fi obligaţi în solidar la despăgubiri către partea civilă pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit.
(Secţia penală, decizia nr. 1700 din 18 aprilie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa penală nr. 135 din 14 aprilie 1999, pronunţată de Secţia maritimă şi fluvială, a condamnat pe inculpatul S.V. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută în art. 2151 alin. 1 C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat şi inculpatul B.F.O. la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, prevăzută în art. 26 raportat la art. 2151 alin. 1 C. pen.
în baza art. 14 C. pr. pen., art. 998 şi art. 1003
C. civ., cei doi inculpaţi au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile S.C. Navigaţia Fluvială Română „D.” S.A. - Drobeta Turnu Severin despăgubiri în sumă de 6034,44 dolari SUA sau echivalentul în lei al acestei sume la cursul de schimb al Băncii Naţionale a României la data executării.
S-a reţinut că, în cursul nopţii de 28/29 august 1997, în timp ce convoiul de nave fluviale Giurgiu 30 se afla pe Dunăre în apele teritoriale iugoslave, inculpatul S.V. - cârmaciul convoiului şi gestionarul încărcăturii - ajutat fiind de inculpatul B.F.O. -comandantul convoiului - a permis mai multor cetăţeni iugoslavi, în schimbul unor foloase materiale, să urce pe navele din convoi, să ia din magaziile a două nave şi să încarce în bărci o cantitate de grâu în valoare de 45.934.211 lei din încărcătura de cereale proprietatea unei firme maghiare, pe care convoiul o transporta din portul ungar Baja spre portul Constanţa.
S-a mai reţinut că, în urma faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi, S.C. Navigaţia Fluvială Română „D.” S.A. a trebuit să plătească firmei maghiare
proprietare a cerealelor despăgubiri pentru cantitatea de grâu constatată lipsă la destinaţie.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză s-a stabilit că valoarea despăgubirilor cuvenite proprietarului maghiar al cerealelor transportate era de 6.034,44 dolari S.U.A.
Curtea de Apel Galaţi, prin decizia penală nr. 2 A din 1 septembrie 1999 a Secţiei maritime şi fluviale, a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă S.C. Navigaţia Fluvială Română „D.” S.A. -Drobeta Turnu Severin.
împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă S.C. Navigaţia Fluvială Română „D.” S.A., susţinând că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt la determinarea cuantumului despăgubirilor pe care inculpaţii au fost obligaţi să i le plătească în solidar, susţinând că valoarea acestor despăgubiri se ridică la echivalentul sumei pe care amintita parte civilă a plătit-o firmei maghiare proprietare a cerealelor, adică la 19.755,67 dolari U.S.A.
Recursul este fondat.
Pentru stabilirea întinderii despăgubirilor civile pe care inculpaţii au fost obligaţi să le plătească societăţii recurente, instanţele şi-au însuşit varianta cea mai favorabilă inculpaţilor, propusă în expertiza tehnică efectuată în cauză.
Potrivit acestei variante, suma cuvenită firmei maghiare în proprietatea căreia se aflau cerealele ce au făcut obiectul infracţiunii săvârşite de inculpaţi era de numai 6.034,44 dolari S.U.Â. (45.934.211 lei). Această sumă reprezintă valoarea, calculată la preţul de 101 dolari S.UA./tonă, a cantităţii de 59,747 tone grâu lipsă la destinaţie, cantitate stabilită prin luarea în considerare a erorilor de citire a pescajului navelor, ceea ce a condus la diminuarea cu 27,23 tone a cantităţii de 86,977
tone, constatată lipsă la destinatie (86,9771 - 27,23 t = 59,7471 * 101 $/t = 6.034,44 $).
Or, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că S.C. Navigaţia Fluvială Română „D.” S.A. a plătit efectiv firmei maghiare proprietare a cerealelor transportate, pentru cantităţile de cereale constatate lipsă la destinaţie, suma de 19.755,67 dolari S.U.A. Această sumă reprezintă echivalentul, calculat la preţul de 159,50 dolari S.UA/tonă, a cantităţii de 123,86 tone constatate lipsă (123,861 * 159,50 $/t = 19.755,67 $).
Din interpretarea art. 14 alin. 3 şi 4 C. pr. pen. şi art. 998, 999 şi 1003 C. civ. rezultă că toţi aceia care au produs altcuiva un prejudiciu sunt obligaţi să îl repare în întregime. Astfel, valoarea reparaţiei cuvenite celui prejudiciat trebuie să fie echivalentul tuturor pierderilor suferite de acesta ca urmare a săvârşirii faptei cauzatoare de prejudiciu.
De asemenea, aceia care participă la săvârşirea unei asemenea fapte îşi asumă riscul tuturor urmărilor păgubitoare cauzate de aceasta, oricât de mare ar fi întinderea lor, dacă în momentul săvârşirii faptei, după caz, au prevăzut cu certitudine şi au urmărit producerea unor consecinţe păgubitoare, au prevăzut ca eventualitate şi au acceptat producerea unor asemenea consecinţe ori, prevăzându-le ca eventualitate, au considerat fără temei că nu se vor produce, sau nu au prevăzut deloc eventualitatea producerii unor consecinţe păgubitoare, deşi trebuiau şi puteau să o prevadă.
Or, în cauză, participând în calitate de autor şi, respectiv, de complice la săvârşirea faptei
prejudiciabile care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în forma traficării, inculpaţii - persoane cu experienţă în domeniul transporturilor navale - au putut prevedea, la nivelul funcţiilor de cârmaci cu gestiune şi de comandant de convoi pe care le îndeplineau, că -traficând bunurile încredinţate de proprietar spre transport societăţii la care lucrau - pot cauza acestei societăţi o pagubă prin faptul că ar putea determina obligarea societăţii transportatoare să-i plătească proprietarului contravaloarea bunurilor găsite lipsă ca urmare a traficării.
Săvârşind fapta de traficare, inculpaţii au acceptat eventualitatea ca societatea de transport să-l despăgubească pe proprietar pentru pierderile suferite prin fapta lor.
întrucât şi-au asumat, în acest mod, riscul tuturor consecinţelor păgubitoare cauzate prin săvârşirea faptei, trebuie ca inculpaţii să fie obligaţi în solidar la plata tuturor sumelor plătite efectiv de S.C. Navigaţia Fluvială Română „D.” S.A. proprietarului cerealelor drept despăgubiri, adică, în total, la plata sumei de 19.755,67 dolari S.U.A. sau a echivalentului în lei la cursul de schimb al Băncii Naţionale a României la data executării hotărârii.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., urmează ca recursul părţii civile să fie admis şi ca ambele hotărâri pronunţate în cauză să fie casate, dispunându-se în sensul celor ce se vor arăta în dispozitivul acestei decizii.
| ← BEŢIA VOLUNTARĂ COMPLETĂ OBLIGARE LA TRATAMENT MEDICAL.... | ÎNTRERUPEREA EXECUTĂRII PEDEPSEI. ART. 455 RAPORTAT LA ART.... → |
|---|
