INFRACŢIUNE CONTINUATĂ. CONDIŢII. FURT CALIFICAT CARE A PRODUS CONSECINŢE DEOSEBIT DE GRAVE. RECURS. ÎNCĂLCAREA DE CĂTRE INSTANŢA DE APEL A PRINCIPIULUI NON REFORMATIO IN PEIUS
| Comentarii |
|
Potrivit art. 41 alin. 2 din Codul penal, acţiunile sau inacţiunile care intră în compunerea unei infracţiuni continuate, trebuie să fie săvârşite „la diferite intervale de timp”. Elementul material al infracţiunii continuate se caracterizează, aşadar, nu numai prin pluralitatea şi omogenizarea juridică a acţiunilor sau inacţiunilor componente, dar şi prin discontinuitatea acestora.
S-a încălcat principiul „non reformatio in peius”, reglementat prin dispoziţiile art. 372 din Codul de procedură penală, dacă instanţa de apel, soluţionând cauza, a înlăturat, în apelurile inculpaţilor, circumstanţele atenuante reţinute de instanţa
de fond.
(Secţia penală, decizia nr. 2510 din 2 iunie 2000)
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din 12.01.1999, Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, a condamnat pe inculpaţii:
-G.M.
la câte 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 208-209 lit. a, g şi i din C. pen. şi alin. 3 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 74-76 din Codul penal.
în baza art. 71 din C. pen. le-au fost interzise inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b din C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a dedus arestarea preventivă a inculpatului M.l. de la 6 mai 1998 la zi şi a inculpatului G.M. de la 19 mai 1998 la zi, iar în baza art. 350 din C. pr. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
în baza art. 118 lit. d din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 11.000.000 de lei (5.500.000 de lei de la fiecare inculpat).
S-a luat act că prejudiciul cauzat părţii civile S.C.
F. S.A. a fost acoperit integral, prin restituirea bunurilor.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 1.000.000 de lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în cursul lunii martie 1998, inculpaţii M.l. şi G.M. au pătruns în incinta S.C. F. S.A. cu autoturismul marca Dacia 1300, aparţinând inculpatului M.I., acesta aflându-se la volan, iar inculpatul G.M., fiind ascuns în portbagaj, s-au deplasat până la centrala termică, unde inculpatul M.l. lucra ca fochist.
Prin escaladarea unei ferestre inculpatul G.M. a pătruns în magazie şi a descuiat lacătul uşii din interior, cei doi sustrăgând o maşină de cusut nasturi, marca „PAFF”, pe care au ascuns-o în portbagajul maşinii.
A doua zi inculpaţii au vândut maşina de cusut firmei A. pentru suma de 400.000 de lei, pe care au împărţit-o în mod egal.
întrucât maşina de cusut era defectă, iar patronul societăţii comerciale a solicitat restituirea preţului, cei doi inculpaţi au hotărât să mai sustragă şi alte maşini de cusut, fapt pentru care, în seara următoare, au pătruns, prin acelaşi procedeu, în incinta părţii vătămate, de unde au sustras două maşini de cusut, marca „JUKI”.
în cursul dimineţii, inculpatul G.M. a transportat bunurile sustrase la sediul firmei A. S.R.L., împrejurare în care a primit de la B.Z., patronul firmei, suma de 7.000.000 de lei, pe care cei doi inculpaţi au împărţit-o în mod egal.
Peste o săptămână, inculpatul M. l-a contactat pe inculpatul G.M. şi împreună au sustras două maşini de cusut marca „JUKI”, folosind acelaşi procedeu, pe care le-au depozitat la locuinţa martorului D.A., fără a-i comunica provenienţa acestora.
Toate cele 4 maşini de cusut marca „JUKI” au fost recuperate de către organele de poliţie şi restituite părţii vătămate S.C. F. S.A., care nu s-a constituit parte civilă în cauză.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel cei doi inculpaţi, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că încadrarea juridică a faptelor este greşită, în cauză nefiind aplicabilă agravanta prevăzută de art. 209 alin. 3 C. pen., întrucât valoarea bunurilor sustrase nu depăşeşte suma de 50.000.000 de lei.
Prin decizia penală nr. 439 din 6 octombrie 1999, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, a admis apelurile declarate de inculpaţii M.l. şi G.M.
A desfiinţat în parte sentinţa penală şi rejudecând în fond, în baza art. 334 C. pr. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 208-209 lit. a, g şi i şi alin. 3 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., în art. 208-209 alin. 1 lit. a, e şi i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpaţi la câte 4 ani închisoare.
S-a înlăturat aplicarea art. 74-76 C. pen.
S-a computat prevenţia de la 6.05.1998 pentru inculpatul M.l. şi de la 19.05.1998 pentru inculpatul
G.M. şi până la 6.10.1999.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii M.l. şi G.M.
în recursui său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat decizia atacată pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
- în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpaţi din infracţiunea de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a, e şi i şi alin. 3 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a, e, i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., reţinând eronat că prejudiciul cauzat părţii vătămate este de 43.610.042 de lei, care reprezintă, în opinia expertului, contravaloarea a patru maşini de cusut, calculată la data efectuării expertizei (octombrie 1999), în loc de 51.866.304 de lei, care reprezenta contravaloarea celor 5 maşini de cusut la data comiterii infracţiunii;
- pedepsele aplicate inculpaţilor au fost greşit individualizate, în sensul că sunt prea blânde în raport de gravitatea faptelor comise şi de datele ce caracterizează persoana acestora.
în recursul lor, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor, prin înlăturarea aplicării art. 41 alin. 2
C. pen. şi reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen., cum în mod corect le-au fost aplicate de prima instanţă.
Recursurile declarate sunt fondate, pentru considerentele ce urmează.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat de Parchet, se constată că acesta este întemeiat.
Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, prejudiciul produs părţii civile, la data săvârşirii faptei de către cei doi inculpaţi, era de 51.866.304 de lei, reprezentând contravaloarea celor 5 maşini de cusut sustrase de aceştia.
Aşa fiind, instanţa de control judiciar, în mod greşit, a reţinut prejudiciul ca fiind 43.610.042 de lei, care, în opinia expertului, reprezenta doar contravaloarea a patru maşini de cusut, calculată la data efectuării expertizei, respectiv octombrie
1999, însă, din materialul probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine că inculpaţii au sustras 5 maşini de cusut.
în consecinţă, pentru stabilirea corectă a încadrării juridice a faptelor comise de inculpaţi, instanţa de apel trebuia să aibă în vedere valoarea prejudiciului calculat la data comiterii infracţiunii, care era de 51.866.304 de lei.
Or, conform art. 146 alin. 1 C. pen., prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 50.000.000 de lei, dispoziţii pe deplin aplicabile în cauză.
Aşadar, prima instanţă a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor comise de inculpaţi, în infracţiune de furt calificat cu consec;nţe deosebit de grave, prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a, e,
1 şi alin. 3 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., instanţa de apel dispunând, în mod nejustificat, schimbarea acestei încadrări.
în consecinţă, se constată că primul motiv de recurs este întemeiat şi urmează să fie admis.
în ce priveşte cel de al doilea motiv de recurs invocat de Parchet, se constată că nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că la stabilirea şi aplicarea pedepselor inculpaţilor, instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, valoarea prejudiciului, care a fost acoperit în totalitate, dar şi atitudinea sinceră pe care au avut-o inculpaţii pe parcursul desfăşurării procesului penal, recunoscând şi regretând faptele comise.
Aşa fiind, pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, neexistând temeiuri pentru majorarea lor, astfel că, cererea formulată de Parchet în acest sens, urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.
în ce priveşte primul motiv de recurs invocat de inculpaţi, referitor la înlăturarea aplicării art. 41 alin.
2 C. pen., se constată că acesta nu este întemeiat.
Infracţiunea continuată este alcătuită dintr-o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni, adică de procese execuţionale distincte, fiecare dintre ele realizând, de sine stătător, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Pe de altă parte, potrivit art. 41 alin. 2 C. pen., acţiunile sau inacţiunile care intră în compunerea
unei infracţiuni continuate, trebuie să fie săvârşite „la diferite intervale de timp”. Elementul material al infracţiunii continuate se caracterizează, aşadar, nu numai prin pluralitatea şi omogenizarea juridică a acţiunilor sau inacţiunilor componente, dar şi prin discontinuitatea acestora.
Or, în speţă, din materialul probator administrat, rezultă cu certitudine că inculpaţii M.l. şi G.M. au sustras din incinta S.C. F. S.A., în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, un număr de 5 maşini de cusut.
Aşadar, critica formulată de inculpaţi nu este întemeiată, instanţele aplicând în mod corect dispoziţiile art. 41 alin. 2 C. pen.
în ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, se constată că acestea au fost just proporţionalizate, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., în cauză neexistând temeiuri pentru reducerea lor.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs invocat de inculpaţi, se constată că acesta este întemeiat.
Potrivit principiului „non reformatio in peius”, reglementat prin dispoziţiile art. 372 C. pr. pen., instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru partea care a declarat apel.
Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că, deşi prima instanţă a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi 76 din C. pen., instanţa de
control judiciar, încălcând principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, a înlăturat nejustificat aplicarea acestor dispoziţii.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii M.l. şi G.M. să fie admise.
Se vor casa hotărârile atacate, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, a pedepselor aplicate şi cuantumului prejudiciului.
în baza art. 334 C. pr. pen., urmează să se schimbe încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţi, din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a, e, i C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a, e, i şi alin. 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 74, 76 C. pen., texte de lege în baza cărora inculpaţii urmează să fie condamnaţi la câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b C. pen.
în baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 6 mai 1998 la 2 iunie 2000 pentru inculpatul M.l. şi de la 19 mai 1998 la 2 iunie 2000 pentru inculpatul G.M.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 200.000 de lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
| ← ÎNCETAREA PROCESULUI PENAL. PRESCRIPŢIA RĂSPUNDERII PENALE.... | COMPETENŢA TERITORIALĂ. ORDINEA STABILITĂ DE ART. 30 ALIN. 1... → |
|---|
