CĂLCARE DE CONSEMN. INSTIGARE. COMPLICITATE. DIFERENŢIERE
| Comentarii |
|
Constituie instigare - şi nu complicitate - la infracţiunea de călcare de consemn fapta persoanei care a primit mesaje din arest de la un inculpat şi i-a retransmis acestuia mesaje, activitate realizată prin intermediul unui lucrător de poliţie cu sarcini de supraveghere a arestaţilor.
(Secţia penală, decizia nr. 2540 din 6 iunie 2000)
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 6 octombrie 1999 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, au fost condamnaţi, printre alţii:
- serg. maj. rez. D.D.F. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c din Codul penal pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 411 alin. 2 C. pen.
Pentru infracţiunea de călcare de consemn prevăzută de art. 333 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., inculpatul a fost condamnat la 8 luni închisoare.
Conform art. 33, 34 C. pen. s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen. şi, menţinând starea de arest a inculpatului, s-a dedus prevenţia de la 15 ianuarie 1999 la zi.
în temeiul art. 254 alin. ultim din Codul penal, s-a confiscat de la inculpat echivalentul sumei de 3000 DM şi suma de 150.000 lei, consemnată la CEC conform chitanţei aflată la dosar.
- M.N.S. la 8 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de încălcare de consemn, prevăzută de art. 26 raportat la art. 333 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
Pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare.
Conform art. 33-34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen. şi, menţinând starea de arest a inculpatului, s-a dedus prevenţia de la 15 ianuarie 1999 la zi.
Pentru ambii inculpaţi s-a prelungit măsura arestării preventive cu 30 de zile, respectiv de la 11 octombrie 1999 până la 9 noiembrie 1999.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 2.000.000 de lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut instanţa că inculpatul D.D.F. a fost încadrat la I.P.J. Timiş - Serviciul Cercetări Penale Arest, ca subofiţer supraveghere arest.
Consemnul postului pentru misiunea ce o îndeplinea, prevedea, printre altele, să nu permită sau să intermedieze legăturile ilegale ale arestaţilor cu exteriorul, în alte condiţii decât cele stabilite de lege şi de regulament.
în cursul anului 1998 şi în luna ianuarie 1999, în arestul I.P.J. Timiş s-a aflat inculpatul Z.I. Acesta era reţinut în camera 6 din arest, împreună cu martorul A.G. şi o perioadă cu martorul I.E.
Inculpatul D.D.F. â fost contactat de deţinuţii din camera 6 şi determinat să le favorizeze legăturile ilegale cu exteriorul, prin transmiterea de mesaje verbale şi scrise şi a aduce mesaje din exterior către arestaţi, în special către inculpatul Z.l. Pentru această activitate ilegală inculpatul D.D.F. a fost recompensat periodic cu sume de bani de persoanele indicate de Z.l.
Sesizate din oficiu, organele de poliţie au trecut la supravegherea inculpatului D.D.F. începând cu luna noiembrie 1998, D.D.F. a început să se întâlnească cu un alt intermediar, ce primea mesaje transmise de Z.l. S-a stabilit că acest intermediar se numeşte M.N.S., cetăţean sirian.
Din procesele verbale au rezultat că cei doi inculpaţi s-au întâlnit de nouă ori, ultima întâlnire dintre cei doi s-a realizat în dimineaţa zilei de 15 ianuarie 1999, când au fost prezenţi şi procurorii delegaţi de la Parchetul Militar Teritorial şi poliţiştii.
întâlnirea a avut loc în apropierea sediului I.P.J. Timiş şi constatând că sunt urmăriţi, au fugit, dar au fost reţinuţi şi conduşi la sediul poliţiei.
D.D.F. a recunoscut că s-a întâlnit cu M.N.S. în acea dimineaţă şi i-a înmânat un mic pacheţel de 2/3 cm., împachetat într-un leucoplast de culoare albă.
A mai declarat că a primit de la M.N.S. suma de
150.000 lei, bani care s-au găsit asupra sa.
Pachetul primit de M.N.S de la D.D.F. conţinea un mesaj transmis de Z.I., şi a fost găsit de organele de cercetare la locul unde a fost reţinut M.N.S.
Procedându-se la desfacerea pachetului, s-a constatat că era un bilet scris în limba arabă.
Cu ocazia percheziţiei făcute în camera 6 arest, unde era deţinut Z.l. s-a găsit o rolă de leucoplast albă şi un briceag.
La locuinţa inculpatului M.N.S. au mai fost găsite încă 3 bileţele transmise de D.D.F. de la Z.l.
Biletele găsite conţineau indicaţii pentru pregătirea pachetelor cu mâncare şi haine, precum şi indicaţii pentru rezolvarea unor probleme de afaceri în numele lui Z.I.
Instanţa a reţinut că inculpatul D.D.F. a primit de la destinatarii biletelortransmisedeZ.I., aflat în stare de arest, 3000 DM şi suma de 150.000 de lei.
Apelurile declarate de inculpaţii D.D.F. şi M.N.S. au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 121 din 29 noiembrie 1999 a Curţii Militare de Apel.
împotriva hotărârilor pronunţate au declarat recurs inculpaţii D.D.F. şi M.N.S., criticându-le cu privire la greşita reţinere a vinovăţiei pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, pe care nu le-au comis şi au solicitat achitarea. în subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor.
Examinând recursurile declarate, se constată următoarele:
în raport de probatoriul administrat, corect s-a reţinut că inculpatul D.D.F., în calitate de subofiţer de pază şi supraveghere la deţinuţi şi-a încălcat atribuţiunile de serviciu acceptând să intermedieze în mai multe rânduri transmiterea de mesaje de la deţinutul Z.I., primind de la destinatarii mesajelor sumele de 3000 DM şi 150.000 de lei, astfel că se face vinovat de infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., şi infracţiunea de călcare de consemn, prevăzută de art. 333 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
Faptele au fost recunoscute de inculpat în declaraţiile date la urmărirea penală şi ele se coroborează cu procesele verbale încheiate de organele de poliţie privind percheziţia în camera de arest nr. 6, în care se afla Z.I., unde s-a găsit rola de leucoplast de culoare albă, biletul corp delict ridicat de organele de urmărire penală la data realizării flagrantului, procesele verbale privind
activitatea inculpatului în afara serviciului - de transmitere a unor mesaje scrise şi verbale şi procesul verbal de percheziţie la domiciliul lui M.N.S., unde au fost găsite biletele transmise de el.
în faţa instanţei, deşi revine asupra unor declaraţii date la urmărirea penală, cu motivarea că a fost supus unor „presiuni psihice”, inculpatul
D. a declarat că recunoaşte şi achiesează la starea de fapt expresă în rechizitoriu şi recunoaşte faptele săvârşite. Şi-a dat seama că intrase în ceva periculos şi cunoştea riscul la care se expunea.
Se constată astfel că vinovăţia inculpatului a fost corect reţinută, având în vedere declaraţiile constante de recunoaştere a faptelor şi celelalte mijloace de probă, care confirmă neîndoielnic vinovăţia sa pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, astfel că motivul de recurs prin care se solicită achitarea nu poate fi primit.
în legătură cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată se constată că a fost just individualizată, în raport de pericolul social sporit al faptelor, având în vedere şi calitatea inculpatului de lucrător de poliţie, de limitele de pedeapsă a textelor de lege incriminatoare şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.F.
în legătură cu recursul declarat de inculpatul M.N.S. se constată că este întemeiat în parte.
Din probele administrate în cauză rezultă de necontestat că inculpatul D.D.F., la cererea lui Z.l. a luat legătura şi cu M.N.S. căruia îi transmitea mesaje scrise şi verbale şi, la rândul său, pe aceeaşi cale îi răspundea lui Z.
Pentru serviciul făcut, în ziua de 15 ianuarie 1999, inculpatul M. i-a dat lui D. suma de 150.000 lei (suma de 3000 DM a fost primită ca mită de D. de la alte persoane).
Inculpatul, pe tot parcursul procesului penal, nu a recunoscut faptele.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută, având în vedere declaraţiile constante ale inculpatului D., procesul verbal de confiscare a biletului corp delict
ridicat la data realizării flagrantului şi procesul verbal de percheziţie domiciliară la locuinţa lui M., unde au fost găsite alte 3 bilete transmise de Z.
Motivul de recurs prin care se solicită achitarea nu este fondat.
încadrarea juridică dată faptei, de complicitate la infracţiunea de călcare de consemn, nu este legală.
Inculpatul M., primind prin D. mesaje din arest de la Z.l. şi la rândul său retransmiţându-i mesaje, informaţii lui Z. tot prin intermediul lui D., despre care ştia că este lucrător de poliţie, cu sarcini de supraveghere a arestaţilor, a executat acte de instigare la infracţiunea de călcare de consemn şi nicidecum acte de complicitate. De altfel, inculpatul
D. începuse săvârşirea infracţiunii de călcare de consemn cu multe luni înainte de a se cunoaşte cu M. şi acesta nu i-a înlesnit sau l-a ajutat să încalce regulile serviciului de pază din arestul poliţiei.
Sub acest aspect urmează a admite recursul declarat de inculpatul M. şi a dispune schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de călcare de consemn în instigare la infracţiunea de călcare de consemn, şi a-i aplica o pedeapsă în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de dare de mită se constată că este prea mare, având în vedere cuantumul mic al sumei reţinute de 150.000 lei ca dare de mită (suma de 3000 DM fiind primită de
D.D.F. de la alţi prieteni ai lui Z.I., cărora le-a transmis mesaje) şi se impune reducerea ei la o pedeapsă în cuantum de 1 an şi 6 luni închisoare.
Procedând la regulile concursului de infracţiuni, se va constată că inculpatul M.N.S. are de executat pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
Se va deduce din această pedeapsă perioada arestării preventive de la 15 ianuarie 1999 la zi.
în legătură cu cererea formulată de M. privind încetarea de drept a arestării preventive urmează a fi respinsă ca nefondată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 140 lit. a C. pr. pen.
Recurentul D.D.F. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← COMPETENŢA TERITORIALĂ. ORDINEA STABILITĂ DE ART. 30 ALIN. 1... | BEŢIA VOLUNTARĂ COMPLETĂ OBLIGARE LA TRATAMENT MEDICAL.... → |
|---|
