ICCJ. Decizia nr. 435/2000. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.435/20006
Dosar nr. 23035/1/2005 (nr. vechi7142/2005)
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2007 din 24 mai 2005, Judecătoria sector 5 Bucureşti, a condamnat pe inculpatul M.N. la:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului iar din pedeapsa de executat, s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 25 ianuarie 2005, la zi.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus ca inculpatul să plătească:
- părţii civile B.C.R. Asigurări – S.M.B., suma de 45.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri cu dobânzile legale aferente, calculate de la data de 9 mai 2005 şi până la achitarea totală a debitului;
- părţii civile U.E. suma de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-au respins cererile de despăgubiri formulate de părţile civile SC F.P. SRL şi G.V.F., ca neîntemeiate.
S-a luat act că partea civilă SC P. SRL, sucursala Competrol A.C.S.D. – Staţia Sălăjan nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care se include şi suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în noaptea de 24 ianuarie 2005, inculpatul M.N. a pătruns în autoturismul Dacia parcat pe Calea Rahovei prin portiera întredeschisă, cu intenţia de a sustrage bunuri. Fiind întuneric, a aprins o hârtie cu bricheta.
Negăsind nimic în autoturism, a aruncat hârtia aprinsă pe jos şi a părăsit locul faptei.
După plecarea sa, a izbucnit un incendiu care a distrus interiorul maşinii în proporţie de 25-30 %.
În aceeaşi noapte, inculpatul a văzut parcat, pe aceeaşi stradă, un autoturism Olcit cu portiera deschisă. După ce a pătruns în interiorul autoturismului a fumat câteva ţigări, iar după plecarea sa, de la mucurile aprinse, autoturismul a luat foc.
În continuare, inculpatul s-a deplasat la staţia Petrom din Şoseaua Sălaj de unde a sustras produse expuse în rafturi în faţa staţiei, în valoare de aproximativ 400.000 lei, care apoi au fost recuperate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul prin care a solicitat a se dispune achitarea pentru infracţiunea de distrugere întrucât nu a avut intenţia de a incendia cele 2 autoturisme.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 664/ A din 27 iunie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul M.N., a desfiinţat în parte sentinţa atacată, în sensul că a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 83 C. pen.
S-a dedus, în continuare, durata reţinerii şi arestării preventive la zi, şi s-a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pe care a criticat-o cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen., cu motivarea că faţă de gravitatea faptelor comise şi pericolul social al acestora, se impunea menţinerea hotărârii pronunţată de prima instanţă, respectiv executarea pedepsei prin privare de libertate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 1583 din 27 septembrie 2005, cu opinia separată a unui membru al completului de judecată, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a casat hotărârea instanţei de apel, în sensul că a respins apelul declarat de inculpatul M.N., menţinând hotărârea primei instanţe.
Hotărârea instanţei de apel este definitivă.
Împotriva deciziei pronunţată de curtea de apel ca instanţă de recurs, inculpatul M.N. a declarat recurs, care, prin memoriile depuse la dosar a solicitat a se pronunţa o hotărâre prin care să se înlăture executarea pedepsei prin privare de libertate, întrucât are o situaţie familială precară.
La data fixată pentru judecarea recursului, în prezenţa inculpatului, aflat în stare de arest, instanţa din oficiu, a pus în discuţie inadmisibilitatea recursului declarat, punctele de vedere ale inculpatului şi parchetului fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
Cu privire la excepţia de inadmisibilitate a recursului sunt de arătat următoarele:
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar rezultă că în cauză infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt de competenţa judecătoriei ca instanţă de fond.
Împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă au fost exercitate căile de atac ordinare, prevăzute de lege, respectiv apelul şi recursul.
Hotărârea a rămas definitivă şi executorie la data de 27 septembrie 2005 prin respingerea căii de atac a recursului.
Întrucât în cauză au fost epuizate căile de atac ordinare permise de lege, executarea unei noi asemenea căi de atac nu mai este posibilă.
O hotărâre de natura celei de faţă, definitivă, nu mai poate fi atacată şi reformată decât pe baza căilor de atac extraordinare, ceea ce nu este cazul în speţă.
În consecinţă, fiind vorba de recurs îndreptat împotriva unei hotărâri rămasă definitivă şi intrată în puterea lucrului judecat, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.N. este inadmisibil şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 1583 din 27 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4754/2000. Penal. Recurs la încheiere. Recurs |
|---|
