VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ. PRELUNGIREA, DIN CAUZA VICTIMEI, A PERIOADEI DE ÎNGRIJIRI MEDICALE. CONSECINŢE
| Comentarii |
|
Nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. lşi3C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 2şi4C. pen. dacă prelungirea timpului de îngrijiri medicale la 120 -150 zile nu are drept cauză fapta penală reţinută în sarcina inculpatului, ci neglijenţa victimei în respectarea tratamentului de recuperare.
(Secţia penală, decizia nr. 2522 din 2 iunie 2000)
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
în baza lucrărilor din dosar se constată următoarele:
Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 628 din 11 decembrie 1997 a condamnat pe inculpatul cpt. M.M. la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 C. pen., pedeapsă gratiată integral conform art. 1 lit. a din Legea nr. 137/1997.
în baza art. 14 şi 346 C. pr. pen., raportat la art. 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă, inculpatul fiind obligat să plătească părţii civile C.G. 14.051.663 lei, din care 10.000.000 lei daune morale.
S-a reţinut că, la 20 septembrie 1996, conducând un autoturism, prin nerespectarea regulilor de circulaţie, inculpatul a produs un accident, în urma căruia partea vătămată C.G. a
suferit leziuni, ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 50 - 55 zile.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel partea civilă C.G. care a fost respins ca tardiv şi inculpatul M.M. care a fost respins ca nefondat -potrivit deciziei penale nr. 182 din 22 aprilie 1998 a Tribunalului Militar Teritorial.
Nemulţumit şi de această hotărâre în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând exonerarea sa de plata daunelor morale, fapta sa fiind comisă din culpă şi leziunile victimei vindecabile.
Curtea Militară de Apel, prin decizia penală nr. 179 din 30 iunie 1998, a admis recursul inculpatului, a casat hotărârea atacată şi a desfiinţat şi sentinţa penală cu privire la latura civilă în sensul înlăturării obligării inculpatului la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C.G. Toate celelalte dispoziţii ale hotărârilor au fost menţinute.
împotriva tuturor acestor hotărâri, procurorul general, în baza art. 409 şi 410 alin. 1 pct. 7 şi 8 C. pr. pen. a declarat recurs în anulare, apreciind că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică şi instanţa de recurs a comis o eroare gravă de fapt, motive pentru care, se consideră că instanţele le-au pronunţat cu încălcarea esenţială a legii.
Recursul în anulare este nefondat.
Curtea, examinând probatoriul administrat faţă de criticile aduse şi în special cele două rapoarte de expertiză medico-legale, ce se completează şi nu se contrazic, iar cel de al 2-lea cu nr. 15/1552/ 1997 evidenţiind că “în mod obişnuit leziunile suferite necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale” şi numai datorită “nerespectării recomandărilor şi tratamentului de specialitate” victima a ajuns la 120-150 zile de îngrijiri medicale (şi care includ tratamentul ortopedic de specialitate şi tratamentul de recuperare funcţională), urmează a reţine că încadrarea juridică este temeinică şi legală şi nu se impune a fi modificată.
Nu poate fi făcut răspunzător inculpatul, deoarece nu se constată nici un raport de cauzalitate
între fapta săvârşită de acesta şi conduita neglijentă a victimei în tratarea şi respectarea imediată şi diligentă a prescripţiilor medicale iniţiale, motiv pentru care a ajuns la 120-150 zile îngrijiri medicale.
Ca atare, prelungirea timpului de îngrijiri medicale la 120-150 zile nu are drept cauză fapta penală reţinută în sarcina inculpatulului, ci neglijenţa victimei în respectarea tratamentului de recuperare şi care împrejurare are o deosebită relevanţă juridică pentru a se vedea că încadrarea juridică, dată faptei săvârşite, este cea legală şi nu se impune a fi schimbată, în cauză nesăvârşindu-se în acest sens nici o eroare gravă, după cum se susţine prin, recursul în anulare.
Ca urmare, nici daunele morale solicitate de la inculpat, de către partea civilă, nu au temei şi legal au fost înlăturate prin decizia Curţii Militare de Apel.
Daunele efectiv suportate de partea civilă pentru zilele de îngrijiri medicale de 50-55 zile şi dovedite cu probele administrate, se constată că i-au fost acordate cu ocazia obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile de 4.051.663 lei.
Aşa fiind, şi în raport de cele analizate, recursul în anulare va fi respins ca nefondat.
| UNELTIRE CONTRA ORDINII SOCIALE. ELEMENTE CONSTITUTIVE → |
|---|
