ULTRAJ. ULTRAJ CONTRA BUNELOR MORAVURI ŞI TULBURAREA LINIŞTII PUBLICE. ELEMENTE CONSTITUTIVE. EROAREA GRAVĂ DE FAPT. ÎNŢELES
| Comentarii |
|
Una dintre cerinţele esenţiale care întregeşte elementul material al laturii obiective a infracţiunii de ultraj, şi care o deosebeşte de alte fapte asemănătoare, are în vedere împrejurarea aflării în exerciţiul funcţiunii a funcţionarului public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, insultat, calomniat sau ameninţat nemijlocit de către făptuitor.
Pentru stabilirea existenţei infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, trebuie examinate manifestările inculpatului în totalitatea lor, ţinându-se seama şi de consecinţele pe care le-au produs.
Reglementând cazul de casare privind comiterea unei erori grave de fapt, leguitorul a avut în vedere situaţia în care, contrar probelor neîndoielnice existente în cauză, instanţele au condamnat sau achitat pe inculpat, ori au încetat procesul penal în temeiul unor fapte reţinute în mod vădit greşit.
(Secţia penală, decizia nr. 3490 din 20 septembrie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, Secţia penală, prin sentinţa nr. 54 din 3 martie 2000, a condamnat pe inculpatul M.M.S. la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută şi pedepsită de art. 239 alin. 1 şi 3 şi la 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra buelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. 2 C. pen.
în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) din acelaşi cod, instanţa a contopit pedepsele în cea mai grea, dispunând ca inculpatul să execute 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 şi în condiţiile art. 82 cu suspendarea condiţionată pe un termen de încercare de 3 ani.
Tribunalul a dispus totodată, reducerea din pedeapsa aplicată a timpului executat de la 10 iulie ia 10 august 1999, a respins cererea de daune morale formulată de partea civilă C.A. şi a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în ziua de 9 iulie 1999, în jurul orei 18,00, fiind într-o discotecă din Pucioasa, împreună cu prietenii săi V.M.A., S.R.I. şi O.C., inculpatul a dansat în mod indecent cu aceasta din urmă, în prezenţa unui număr mare de elevi minori, aflaţi şi ei în discotecă, producând unele discuţii şi rumoare în rândul acestora.
La strigătele din sală, au ieşit din separeul unde serveau masa It.col.C.A. şi It. S.D., care au sunat la poliţia din Pucioasa, de unde au venit It. P.L.G. şi
plt.maj.N.I.N., iar cum inculpatul o dezbrăcase pe
O.C. de fustă, pulover şi sutien, It. P.L., la recomandarea It. S.D., i-a cerut inculpatului actul de identitate şi, neavându-l asupra sa, fiind numai într-un şort, a fost invitat în separeul unde se aflau ceilalţi poliţişti.
M.M.S. i-a adresat injurii It. P.L.G., care i-a cerut datele de identitate pentru a le nota, iar după ce a intrat în separeu, s-a comportat în acelaşi fel şi faţă de It. col. C.A., care, între timp, i-a atras atenţia martorei O.C. asupra comportamentului necorespunzător manifestat.
După ce a fost scos din restaurantul “Florei” şi urcat în autoturismul său, unde se aflau ceilalţi prieteni ai săi, inculpatul a luat din maşină o bâtă de basseball, cu care s-a îndreptat spre It. col. C.A., ce luase cheile de contact ale autoturismului, de teamă că şi S.R.I. era în stare de ebrietate, ca şi inculpatul, adresându-i expresii indecente, acesta fiind nevoit să se refugieze în restaurant.
Fiind iritat de faptul că nu l-a putut lovi pe poliţist, inculpatul a spart un pahar în grilajul terasei restaurantului patronului D.N., aflat în acelaşi perimetru cu Autogara Pucioasa, împrejurare care l-a enervat pe acesta, între cei doi având loc un schimb de înjurături, după care inculpatul s-a întors la maşină de unde a luat un pistol marca “Walther” cu care l-a lovit în cap, a ameninţat pe cei strânşi în jurul celor două localuri şi, apoi, cu sinuciderea.
La intervenţia poliţiştilor veniţi în număr mai mare la locul faptei, M.M.S. a fost dezarmat, urcat în maşina acestora şi dus la sediul Poliţiei din Pucioasa.
în urma loviturii primite, partea vătămată D.N. a suferit leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri
medicale pentru vindecare (potrivit concluziilor Raportului de constatare medico-legală nr. 441 NI 22 iulie 1999) şi care, în urma împăcării sale cu inculpatul şi plata unor despăgubiri materiale de către acesta şi-a retras plângerea prealabilă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, care a solicitat ca, prin admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii, pe care o consideră netemeinică, să se dispună reducerea pedepselor, apreciate ca prea severe, în raport cu datele sale personale.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală, prin decizia nr. 166 din 12 aprilie 2000, a respins apelul ca nefondat, hotărâre recurată, în termen legal, de către M.M.S., pe care o consideră neteminică şi nelegală, deoarece situaţia de fapt nu corespunde realităţii, el nesăvârşind infracţiunile pentru care a fost condamnat, solicitând ca, prin admiterea recursului şi casarea hotărârilor, să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) C. pr. pen.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs invocat prevăzut în art. 385® alin. 1 pct. 18 C. pr. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
1. Din interpretarea dispoziţiilor care se referă la cazul de recurs privind comiterea de către instanţe a unei erori grave de fapt, rezultă că legiuitorul a avut în vedere, în primul rând, situaţia în care, contrar probelor neîndoielnice existente în cauză, instanţele au condamnat sau au achitat pe inculpat, ori au încetat procesul penal (conform art. 345 alin. 1 C. pr. pen.), în temeiul unor fapte reţinute în mod vădit greşit. în alţi termeni, reţinându-se în urma comiterii unei grave erori de fapt o situaţie contrară realităţii sau incerte, instanţele au pronunţat una dintre soluţiile evidenţiate în cele ce preced, care fie este infirmată, fie nu se regăseşte în mod deplin, convingător, în probele rezultând din mijloacele de probă dispuse şi administrate atât în faza de cercetare penală, cât şi în mod direct, nemijlocit, în cea a cercetării judecătoreşti.
în sensul acestei interpretări, trebuie analizat şi cazul în care greşelile în stabilirea situaţiei de fapt şi a împrejurărilor, modalităţilor concrete de săvârşire a faptelor au avut drept consecinţă încadrarea juridică eronată a faptelor deduse judecăţii.
2. Revenind la cauză, se constată că instanţele nu s-au preocupat să lămurească sub toate aspectele faptele comise de către inculpat, care, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, sunt apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, îndreptate împotriva părţii vătămate It. col. C.A., şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice pentru care M.M.S. a fost condamnat.
în acest sens, una dintre cerinţele esenţiale care întregeşte elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 239 alin. 1 C. pen., şi care o deosebeşte de alte fapte asemănătoare, are în vedere împrejurarea aflării în exerciţiul funcţiunii a funcţionarului public, care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, insultat, calomniat ori ameninţat nemijlocit de către făptuitor.
Aceasta se explică prin faptul că persoana care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, ofiţer de poliţie în speţă, reprezintă, atunci când se află în exerciţiul funcţiei sale, însăşi organizaţia de stat din care face parte şi, în consecinţă, orice atingere adusă persoanei care o reprezintă, constituie, totodată, o atingere adusă respectului autorităţii cu care este învestită instituţia respectivă.
Or, din coroborarea tuturor probelor existente în dosarul cauzei, nu rezultă, în mod cert, neechivoc, că partea vătămată, în momentul în care a fost agresată verbal de către inculpat (mai întâi, în separeul unde servea masa, mai apoi, în curtea restaurantului, când i-a luat cheile de la autoturismul personal în care se urcase şi dorea să plece împreună cu prietenii săi) se afla în această situaţie prevăzută de lege, de care şi inculpatul să fi ştiut.
- Din rapoartele întocmite de It. col. C.A. şi It. P.L., ca şi din declaraţiile acestora rezultă în mod cert, numai că partea vătămată - C.A. - era îmbrăcată în civil (nu în uniforma instituţiei de stat în care îşi desfăşoară activitatea şi care impunea recunoaşterea de către inculpat a instituţiei pe care acesta ar fi reprezentat-o, având în vedere că inculpatul era în trecere prin oraşul Pucioasa) şi că, respectivul ofiţer, împreună cu It. S.D. se aflau în restaurantul discotecă pentru a servi masa, în jurul orei 18,00, continuându-şi apoi cercetările “într-un caz mai complex” început cu o zi înainte.
- Totodată, partea vătămată menţionează în declaraţiile sale că, în separeul unde servea masa împreună cu It. S.D. şi când a fost prima dată apostrofat de către inculpat (trimis de către It. P.L. pentru a vorbi cu It. col. C.A.), i-a arătat legitimaţia şi s-a recomandat, fapt neconfirmat de cei prezenţi, dimpotrivă, plt.maj. N.I.N. precizând că, colonelul C.A. i-a spus lui M.M.: “Eu sunt locotenentul-colonel C., dar ce ai cu mine” fără a-i arăta legitimaţia.
- De asemenea, între declaraţiile date de către martora O.C. la organele de urmărire penală şi cea din faţa instanţei sunt contradicţii evidente privind întreaga situaţie de fapt; partea vătămată, îmbrăcată în civil, i-a pus întrebări şi i-a făcut propuneri indecente şi nu i-a spus nici cine este şi nici nu s-a legitimat, nu era dezbrăcată pe ringul de dans, iar puţinii elevi care se aflau în dicotecă, râdeau şi se distrau şi ei.
în acelaşi sens, este şi depoziţia martorului S.R. în instanţă: “O.C. plângea, pentru că, fiind în curtea dicotecii, un domn în civil, respectiv partea vătămată “s-a luat de ea”. Totodată, în acel loc erau 30 de persoane, iar inculpatul s-a enervat şi a spart geamul de la autoturismul său, deoarece partea vătămată le-a luat cheile de la maşină, când au vrut să plece, de două ori, deşi nu inculpatul era la volan, ci martorul, care nu băuse nimic”.
- Instanţele nu s-au preocupat să lămurească deci împrejurări şi situaţii de natură a dovedi, în mod indubitabil, vinovăţia certă a inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat, respectiv ultraj şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, cu afât mai mult cu cât, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta de ultraj privind pe It. P.L.G., singurul aflat în “exercitarea atribuţiilor de serviciu”, datorită dubiului că “nici un alt martor nu mai confirmă aceste aspecte, în afara colegilor de serviciu ai It. P.L.G.”
- De asemenea, pentru stabilirea existenţei infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, trebuie examinate manifestările inculpatului în totalitatea lor, ţinându-se seama şi de consecinţele pe care le-au produs (scandal public: cei prezenţi s-au indignat profund, s-au speriat? ori au adus atingere bunelor moravuri?).
3. întrucât din dosar rezultă că numai prin completarea probatoriului, dispunându-se administrarea unor noi mijloace de probă, starea de fapt putând fi stabilită corespunzător realităţii, în urma casării, cauza se va trimite pentru rejudecare unei alte instanţe, pentru prevenirea oricăror suspiciuni în legătură cu restabilirea corectă a faptelor şi a împrejurărilor săvârşirii acestora (dată fiind calitatea părţii vătămate), în raport cu care să se stabilească vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului pentru fapta cu caracter penal (ori de natură contravenţională).
- Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere urmează să dispună: atestarea de către conducerea poliţiei Pucioasa, în intervalul dintre orele 17,00 - 19,00, că It. col. C.A., aflat în restaurantul “Florei” din Pucioasa, era în desfăşurarea unor activităţi legate de atribuţiile de serviciu (de poliţist); audierea martorilor necitaţi în instanţă: B.G., It. P.L.G. şi plt. maj. N.I.N. privind situaţia declinării sau nu de către partea vătămată faţă de inculpat a calităţii pe care o avea, de poliţist; modul în care s-au desfăşurat evenimentele; numărul (aproximativ) al celor prezenţi şi “starea de spirit” în raport cu manifestările inculpatului, căruia i se reţin fapte petrecute în discotecă şi în afara ei.
- Se vor reaudia, de asemenea, martorii O.C., S.R.I. şi V.M.A., precum şi It. S.D., ale căror declaraţii cuprind contradicţii atât în legătură cu atitudinea inculpatului şi a părţii vătămate, cât şi faţă de legitimarea acesteia din urmă.
Apreciem că, în raport cu aceste mijloace de probă ce se vor administra cu prilejul rejudecării, dar şi a altora, care ar rezulta din dezbateri, alături de cele efectuate şi existente în dosarul cauzei, instanţa va putea stabili reala situaţie de fapt şi, desigur, în funcţie de aceasta, vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului pentru comiterea de infracţiuni ori fapte de altă natură.
în consecinţă, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 2, alin. 2 şi 3 C. pr. pen., va admite recursul declarat de către inculpatul M.M.S., va casa hotărârile atacate şi va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Sibiu.
| ← UNELTIRE CONTRA ORDINII SOCIALE. ELEMENTE CONSTITUTIVE | RECURS ÎN ANULARE. FAPTĂ CARE NU PREZINTĂ PERICOLUL SOCIAL AL... → |
|---|
