NERESPECTAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI. PUNERE ÎN EXECUTARE A UNEI HOTĂRÂRI CARE NU A FOST ÎNVESTITĂ CU FORMULĂ EXECUTORIE
| Comentarii |
|
Potrivit art. 271 alin. 1 C. pen., infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti constă în împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti, prin ameninţare faţă de organul de executare.
Această infracţiune poate exista numai atunci când executorul judecătoresc porneşte executarea, la cererea creditorului, în baza unei hotărâri care a fost învestită cu formulă executorie.
(Secţia penală, decizia nr. 3313 din 12 septembrie 2000)
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3090 din 28 octombrie 1997, Judecătoria Piteşti a condamnat pe inculpatul C.l. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, prevăzută de art. 271 alin. 1 C. pen., cu aplicarea dispo-ziţiilor art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen., cu executarea pedepsei în condiţiile art. 57 şi 71 C. pen.
A fost revocată, în baza art. 83 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 566 din 18 februarie 1992 a Judecătoriei Târgu-Jiu, şi s-a dispus ca inculpatul să execute alăturat de această pedeapsă, pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 3090/1997 a Judecătoriei Piteşti, în total 4 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 şi 71 C. pen.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpatul s-a împotrivit punerii în executare a sentinţei civile nr. 12284 din 13 decembrie 1993 a Judecătoriei Târgovişte, prin care s-a dispus evacuarea pârâtului C.A. dintr-un imobil. Astfel, inculpatul, la data de 30 ianuarie 1995, când executorul judecătoresc s-a prezentat însoţit de C.P. şi organul de poliţie pentru a pune în executare sentinţa, l-a lovit pe executorul judecătoresc peste braţul drept, îndepărtându-l din zona uşii de acces.
în urma loviturii primite, executorul judecătoresc a suferit leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale.
împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, prevăzută de art. 271 alin. 1 C. pen., solicitând achitarea sa, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, care este prea aspră.
Prin decizia penală nr. 433 din 4 mai 1998, Tribunalul Argeş a admis apelul declarat de inculpat, a dispus desfiinţarea în parte a sentinţei, în sensul că s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 271 alin. 1 C. pen., cu aplicarea
art. 37 lit. a) C. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare, pe care o va executa alături de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 566 din 18februarie 1992 a Judecătoriei Târgu-Jiu, pentru care s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate, conform art. 83 C. pen.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârilor, în sensul de a se dispune achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 271 alin. 1 C. pen.
în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, cu reţinerea cauzei spre rejudecare, în vederea suplimentării probatoriului.
Prin decizia penală nr. 801/R din 26 noiembrie 1998, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul declarat de inculpatul C.I., dispunându-se casarea hotărârilor şi achitarea lui pentru infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, prevăzută de art. 271 alin. 1 C. pen., ou aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., considerând că hotărârea instanţei de recurs a fost dată cu încălcarea legii.
în baza art. 409 şi art. 410 alin. 1 partea I pct. 8 C. pr. pen., împotriva acesteia Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, criticând-o, în sensul că instanţa de recurs a comis o gravă eroare de fapt atunci când, datorită unei greşite interpretări a probelor administrate în cauză, s-a dispus achitarea inculpatului.
Recursul în anulare declarat nu este întemeiat, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 374 C. pr. civ., pentru ca executarea silită să fie pornită, este necesar ca hotărârea să fie învestită cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 C. pr. civ., care constă dintr-un ordin dat în numele Preşedintelui României agenţilor executivi şi ai forţei publice să execute hotărârea, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire.
De asemenea, în art. 376 C. pr. civ. se prevede că se învestesc cu formula executorie, printre altele, hotărârile care au rămas definitive şi au devenit irevocabile.
Aşadar, dispoziţiile legale referitoare la învestirea cu formulă executorie au un caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage nulitatea executării, nulitate ce nu poate fi acoperită în nici un mod.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, la data de 30 ianuarie 1995, executorul judecătoresc V.D. a pus în executare sentinţa nr. 12284 din 13 decembrie 1993 a Judecătoriei Târgovişte, hotărâre ce nu a fost învestită cu formulă executorie, fără a avea cerere de învestire în acest sens din partea creditorului C.P. şi fără a exista dosar de executare.
Or, executarea silită în dreptul comun, fiind guvernată de principiul disponibilităţii, urmărirea bunurilor debitorului nu putea începe decât la cererea creditorului, care în speţă, a întocmit dosarul de executare şi a executat hotărârea după o perioadă de 2 ani şi 6 luni.
Astfel, învestirea ulterioară nu poate să-şi producă efectul de validare asupra executării silite începută cu încălcarea dispoziţiilor legale, dar poate constitui baza unei noi executări dacă dreptul de a cere şi obţine executarea silită se încadrează în termenul legal şi nu s-a prescris.
Potrivit art. 271 alin. 1 C. pen., infracţiunea de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti constă în împotrivirea la executarea unei hotărâri judecă
toreşti prin ameninţare faţă de organul de executare.
Aşa fiind, împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti prin ameninţare faţă de organul de executare, poate exista numai atunci când executorul judecătoresc porneşte executarea la cererea creditorului, pe baza unui dosar de executare finalizat, cu respectarea strictă a dispoziţiilor de procedură civilă şi numai dacă hotărârea a fost învestită cu formulă executorie, întrucât, fiind un act de aplicare a legii, numai în aceste condiţii beneficiază de prestigiul ei, devenind executorie.
Aşadar, faptei reţinute în sarcina inculpatului îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, şi anume latura obiectivă, în cauză fiind încălcate dispoziţiile legale imperative referitoare la învestirea cu formulă executorie a hotărârii şi, pe cale de consecinţă, inculpatul nu poate răspunde penal pentru nerespectarea unei hotărâri care nu era executorie.
Pentru aceste considerente, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, urmează să fie respins.
| ← RECURS ÎN ANULARE. FAPTĂ CARE NU PREZINTĂ PERICOLUL SOCIAL AL... | ÎNCETAREA PROCESULUI PENAL. LIPSA NEJUSTIFICATA A PĂRŢII... → |
|---|
