RECURS ÎN ANULARE. FAPTĂ CARE NU PREZINTĂ PERICOLUL SOCIAL AL UNEI INFRACŢIUNI. APRECIERE
| Comentarii |
|
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind în mod vădit lipsită de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La determinarea în concret a gradului de pericol social, nu se poate face abstracţie de împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, modul concret de manifestare a autorului, conduita şi persoana acestuia, precum şi scopul urmărit.
(Secţia penală, decizia nr. 3268 din 7 iulie 2000)
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1015 din 1 iulie 1999, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. b1) C. pr. pen., a dispus achitarea inculpatului D.A. pentru infracţiunile de
lovire şi insultă, prevăzute de art. 180 alin. 1 şi art. 205 C. pen., aplicându-i o amendă administrativă de
100.000 lei.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 lit. a) C. pr. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea de calomnie, probele neconfirmând existenţa faptei.
In baza art. 14 C. pr. pen. şi a art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile despăgubiri în sumă de 175.879 lei, reprezentând costul reparării unui aparat auditiv.
S-a reţinut că, prin plângerea penală formulată, partea vătămată D.V. a solicitat condamnarea inculpatului D.A. pentru infracţiunile de lovire, insultă şi calomnie, întrucât, în dimineaţa zilei de 4 februarie 1999, la locul de muncă, acesta l-a îmbrâncit, l-a stropit cu apă (deteriorându-i aparatul auditiv) şi i-a adresat cuvinte insultătoare.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr. 775 din 11 octombrie 1999, a admis recursul declarat de partea vătămată D.V., a desfiinţat sentinţa instanţei de fond şi, rejudecând cauza, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de
1.000.000 lei amendă pentru infracţiunile de lovire şi insultă, prevăzute de art. 180 alin. 1 şi art. 205 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen. Totodată, au fost majorate despăgubirile şi cheltuielile judiciare cuvenite părţii civile la
1.000.000 lei şi, respectiv 850.000 lei.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Curtea Supremă de Justiţie, în baza art. 409 şi art. 410 alin. 1 partea. I pct. 71 teza a ll-a C. pr. pen., a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 775 din 11 octombrie 1999 a Tribunalului Vâlcea, cu motivarea că, în raport cu criteriile înscrise în art. 181 C. pen., instanţa de recurs nu a evaluat corespunzător gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, cu consecinţa greşitei condamnări a acestuia.
Recursul în anulare este fondat.
Porivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în mod concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea
produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Din probele dosarului rezultă că, în cauză, instanţa de casare, datorită insuficientei corelări a criteriilor de mai sus, nu a determinat corespunzător gradul de pericol social al faptelor deduse judecăţii, ceea ce a avut drept efect greşita condamnare a inculpatului.
Astfel, este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, violenţele fizice şi verbale, care au caracterizat modul de exteriorizare al inculpatului faţă de partea civilă, răspund, în mare măsură, cerinţelor textelor incriminatoare ale faptelor de lovire şi insultă. Dar, cu toate acestea, este în egală măsură adevărat că, la determinarea în concret a gradului de pericol social, nu se poate face abstracţie de împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, modul concret de manifestare a autorului, conduita şi persoana acestuia şi scopul urmărit.
Din relatările martorilor, care sunt colegi de muncă al părţilor, rezultă, fără dubiu, că inculpatul a acţionat datorită unei stări de nervozitate declanşate chiar de partea civilă, care îi răsturnase cana cu ceai. Pe fondul acestui incident, inculpatul a aruncat conţinutul unei sticle cu apă în direcţia părţii civile, după care cei doi şi-au adresat reciproc insulte.
Totodată, din probele administrate rezultă că inculpatul nu are antecedente penale şi a fost de acord cu obligarea sa la plata cheltuielilor făcute de partea civilă pentru repararea aparatului auditiv.
Luând în considerare toate aceste elemente şi apreciindu-le cu obiectivitate, instanţa de recurs ar fi trebuit să constate că instanţa de fond cuantificase judicios gravitatea concretă a faptelor săvârşite de inculpat şi trebuia să respingă recursul părţii civile.
Pentru aceste considerente, recursul în anulare urmează a fi admis, casată decizia instanţei de recurs şi respingerea recursului declarat de partea civilă, în ce priveşte latura penală a cauzei menţinând soluţia de achitare a inculpatului.
| ← ULTRAJ. ULTRAJ CONTRA BUNELOR MORAVURI ŞI TULBURAREA LINIŞTII... | NERESPECTAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI. PUNERE ÎN... → |
|---|
