CSJ. Decizia nr. 12/2002. Penal
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia Nr. 12 Dosar nr.4110/2002
Sedinţa publică din 7 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.C.I. împotriva deciziei penale nr.368 din 2 septembrie 2002 a Curţii de Ape Ploieşti.
S-a prezentat inculpatul arestat, asistat de avocatul M.T.apărător desemnat din oficiu.
Au lipsit intimatele părţi civile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.276 din21 iunie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul R.C.I. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a ,b şi e Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de viol asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani, faptă din 11 octombrie 2001 şi parte vătămată fiind minorul S.C.I. în vârstă de 4 ani, infracţiune prevăzută şi pedepsită conform art.197 alin.1 şi 3 Cod penal şi la 2 pedepse de 3 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv, 3 ani închisoare pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat prevăzute şi pedepsite potrivit art.208 alin.1 raportat la art. 209 alin.1 lit.g şi i, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, fapte din 1-2 august 2001, părţi vătămate fiind D.V., B.N., Z.I. şi O.D., prejudiciul fiind de 9.700.000 lei şi altă
faptă săvârşită la 6 septembrie 2001, parte vătămată fiind SC „S.I.” SRL Vadu Săpat prejudiciul de 16.000 lei – infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g şi i Cod penal, iar în baza art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b şi e, cu aplicarea art.71 şi art. 64 Cod penal.
Conform art.350 Cod procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art.88 Cod penal s-a computat din pedeapsă arestarea preventivă de la 12 octombrie 2001 la zi.
S-a constatat că păţile vătămate nu au exercitat acţiunea civilă în procesul penal.
S-a confiscat de la inculpat suma de 16.000 lei beneficiu obţinut din infracţiunea de furt calificat săvârşită la SC „”S.I.” SRL Vadu Săpat.
Poitrivit art.113 Cod penal, inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoşire, tratamentul urmând să se efectueze conform art.113 alin.3 şi pe timpul executării pedepsei.
S-a dispus să se comunice administraţiei locului de deţinere, după rămânerea definitivă a hotărârii, copie după aceasta şi după actele medicale în vederea executării măsurii de siguranţă prevăzută de art.113 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la 3.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La 11 octombrie 2001, inculpatul se afla în satul Vadu Săpat, judeţul Prahova, unde l-a întâlnit pe stradă pe minorul S.C.I., în vârstă de 4 ani.
Inculpatul i-a spus copilului să meargă cu el să se joace la o casă părăsită din localitate.
Ajungând în zona respectivă, inculpatul a dezbrăcat partea vătămată de pantaloni şi a întreţinut cu aceasta raport sexual anal, profitând de imposibilitatea minorului de a-şi exprima voinţa, copilul având vârsta de 4 ani.
După consumarea raportului sexual a îmbrăcat partea vătămată şi a abandonat-o în faţa porţii locuinţei.
Minorul a povestit mamei sale ce i s-a întâmplat, iar aceasta a sesizat organele de poliţie.
S-a mai reţinut că, în cursul nopţii de 1-2 august 2001, inculpatul a escaladat gardul în curtea locuinţei părţii vătămate D.V., ştiind că acesta are un cal şi se află în grajdul situat în spatele casei, încercând să ia calul.
Astfel, a luat mai întâi hamul pentru a transporta animalul şi, în timp ce s-a întors să ia calul, partea vătămată s-a trezit, iar inculpatul a abandonat hamul şi a fugit, fără cal.
In aceeaşi noapte, inculpatul a descuiat poarta locuinţei părţii vătămate B.N. (pe care îl ştia întrucât lucrase în gospodăria sa, la fel ca şi la D.V. ), a pătruns în curte, apoi în magazia de cereale, de unde a sustras un sac cu porumb boabe pe care l-a dus până la poartă, însă a fost surprins şi recunoscut de partea vătămată, aşa încât inculpatul a fugit.
In aceeaşi noapte de 1-2 august 2001, inculpatul a deschis zăvorul de la poarta locuinţei părţii vătămate Z.I., a pătruns în curte şi apoi în magazia părţii vătămate, de unde a luat un sac cu porumb boabe pe care l-a pus într-un căruţ ( luat din curte) pentru a-l transporta, însă a fost surprins de partea vătămată, fiind nevoit să abandoneze bunurile şi să fugă.
In aceeaşi noapte, inculpatul a deschis încuietoarea de la poarta locuinţei părţii vătămate O.D., cunoscând că acesta nu locuieşte în imobil. Inculpatul a pătruns în casă prin forţarea ferestrelor imobilului şi şi-a însuşit fără drept un aparat de radio.
Prejudiciile cauzate sunt de :
- 9.000.000 lei (cauzat părţii civile D.V.);
- 300.000 lei (cauzat părţii civile B.N.);
- 300.000 lei (cauzat părţii civile Z.I.);
- 100.000 lei (cauzat părţii civile O.D.).
toate fiind acoperite prin recuperarea bunurilor de către părţile vătămate.
In cursul nopţii de 6 septembrie 2001, inculpatul a pătruns prin forţarea sistemului de asigurare în incinta magazinului aparţinând S.C.”S.I.” SRL Comuna Vadu Săpat, şi în magazia anexă a găsit o ladă cu bere din care a luat 2 sticle pe care le-a consumat.
Pentru că lacătul care asigura intrarea din magazie în incinta magazinului nu a putut fi forţat, inculpatul nu a sustras alte bunuri.
Impotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, solicitând, în esenţă, reducerea pedepsei invocând atitudinea sa sinceră şi faptul că este bolnav, având o debilitate mintală uşoară.
Prin decizia penală nr.368 din 2 septembrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Impotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.C.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către acesta.
Din aceste considerente, instanţa de control judiciar a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Cât priveşte cuantumul pedespei rezultante se apreciază că, în cauză, nu sunt motive care să impună reducerea pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal şi scopurile pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal.
Aşa încât, urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art.192 Cod procedură penală ,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C.I. împotriva deciziei penale nr.368 din 2 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 12 octombrie 2001 până la 7 ianuarie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 98/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 135/2002. Penal → |
|---|
