CSJ. Decizia nr. 139/2002. Penal
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.139
Dosar nr.4328/2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul revizuient V.D. împotriva deciziei penale nr.373 din 10 septembrie a Curţii de Apel Craiova.
S-a prezentat recurentul condamnat revizuient V.D., aflat în stare de deţinere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M.B.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, întrucât în această fază procesuală, prezenţa sa în instanţă, era obligatorie.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului, casarea şi trimiterea cauzei la curtea de apel pentru rejudecarea apelului.
Condamnatul V.D. având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2087 din 12 februarie 2002 la Tribunalul Dolj, condamnatul V.D. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr.237 din 24 aprilie 2000 a Tribunalului Dolj rămasă definitivă prin decizia penală nr.3717 din 12 septembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
In motivarea cererii de revizuire condamnatul a arătat că încadrarea juridică dată actelor de agresiune exercitate asupra părţii vătămate este greşită, în sensul că fapta trebuie încadrată în infracţiunea de vătămare corporală şi nu tentativă la infracţiunea de omor cum greşit s-a procedat.
In cauză au fost făcute cercetări de către procuror în conformitate cu prevederile art.399 Cod procedură penală care, prin concluziile înaintate Tribunalului Dolj, a arătat că motivul invocat de condamnat nu se încadrează în nici unul din motivele arătate în art.394 Cod procedură penală, opinând pentru respingerea cererii.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa penală nr.301 din 29 mai 2002, a respins cererea de revizuire cu motivarea că motivul de revizuire invocat de acesta, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei nu este prevăzută între cazurile arătate în art.394 Cod procedură penală în temeiul căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul V.D. pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi în cererea de revizuire, respectiv constatarea că fapta comisă nu se încadrează în tentativă la infracţiunea de omor, cum greşit s-a hotărât, ci în infracţiunea de vătămare corporală gravă.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr.373 din 10 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat menţinând motivarea primei instanţe ca fiind corectă, şi anume că motivul invocat de condamnat nu se înscrie în nici unul din cazurile de revizuire arătate în mod expres şi limitativ în art.394 Cod procedură penală.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul V.D. pe care a criticat-o pentru motivul că în mod nejustificat instanţa de apel a judecat apelul pe care l-a declarat împotriva hotărârii primei instanţe, fără a se dispune aducerea sa la judecată, având în vedere că se afla în stare de detenţie, încălcându-i-se în acest fel un drept fundamental şi anume dreptul la apărare.
Recursul este fondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar efectuate la instanţa de apel se constată că pentru data de 10 septembrie 2002, când a fost fixat termen pentru judecarea apelului a fost emisă citaţia aflată la fila 3, iar din practicaua deciziei penale din aceeaşi zi când apelul a fost judecat, rezultă că apelantul condamnat V.D. nu a fost prezent în instanţă, fiind reprezentat de avocatul C.P. apărător desemnat din oficiu.
Este adevărat că potrivit art.402 alin.ultim Cod procedură penală, în cazul soluţionării
unei cereri de revizuire, persoana arestată este adusă la judecată numai dacă instanţa consideră necesar, dar instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că la data de 18 decembrie 2001, Curtea Constituţională, prin decizia nr.348 a constatat că acest text de lege a fost declarat neconstituţional, fiind în contradicţie cu dispoziţiile art.24 din Constituţie referitor la dreptul la apărare, motiv pentru care a decis ca la judecata unei cauze de natura celei de faţă, prezenţa condamnatului la instanţa de judecată este obligatorie.
Prin urmare, faţă de cele mai sus-arătate, având în vedere faptul că la judecata în apel revizuientul condmnat nu a fost prezent în instanţă, judecata având loc în lipsa sa, încălcându-i-se în acest fel dreptul la apărare, urmează a se constata că decizia pronunţată de instanţa de apel este lovită de nulitate absolută prevăzută de art.197 alin.2 şi 3 Codul penal şi pe cale de consecinţă să se dispună casarea acesteia şi să trimită cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare cu respectarea dispoziţiilor legale încălcate.
Intrucât în cauză în sarcina recurentului nu se poate reţine nici o culpă procesuală, cheltuielile judiciare vor fi suportate de stat, iar onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea sa din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de condamnatul revizuient V.D. împotriva deciziei penale nr.373 din 10 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Craiova.
Onorariul în sumă de 150.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 135/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 228/2002. Penal → |
|---|
