CSJ. Decizia nr. 3593/2002. Penal. Art.189 alin.2,4 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3593/2002
Dosar nr.2299/2003
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 30 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Buzău, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. A.M. la 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) şi (4) din acelaşi cod;
2. M.A. la 18 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) şi (4) din acelaşi cod şi
3. D.N. la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) şi (4) din acelaşi cod.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus arestul preventiv executat de la 21 aprilie 2002, la pronunţare.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile T.Şt. suma de 20.000.000 lei despăgubiri civile şi câte 400.000 lei lunar, contribuţie pentru întreţinerea minorei T.M., de la data săvârşirii infracţiunii şi până la încetarea stării de nevoie a acesteia.
Inculpaţii au mai fost obligaţi în solidar să plătească Spitalului Buzău suma de 9.740.867 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea victimei T.E., precum şi câte 1.800.000 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate, următoarele:
T.E. s-a despărţit în fapt de soţ în luna mai 2001 şi a început să întreţină relaţii intime cu inculpatul M.A., uneori chiar în casa în care acesta locuia cu mama sa, inculpata A.M. Deranjată de aceste relaţii, deoarece a considerat că este imoral ca fiul său în vârstă de 23 ani să se încurce cu o femeie de 39 ani şi mamă a 4 copii, inculpata s-a certat în mai multe rânduri cu fiul său şi i-a interzis să o mai primească în casa ei.
În ziua de 15 aprilie 2002, inculpatul M.A. s-a întâlnit cu prietenul său, coinculpatul D.N. şi au consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri, iar în jurul orelor 21,30, au mers acasă la primul urmând ca a doua zi să se prezinte la Poliţia Municipiului Buzău unde erau cercetaţi pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt.
Ajunşi acasă, au găsit-o într-o cameră pe T.E. căreia inculpatul M.A. i-a cerut să plece şi pentru că femeia a refuzat, inculpatul a intrat în camera mamei aducându-i la cunoştinţă că victima se află în camera lui şi refuză să plece.
Inculpata s-a îmbrăcat, a intrat în camera fiului ei, a lovit-o şi a trans-o de păr pe T.E., după care a ieşit în curte, a luat un baston şi revenită în cameră i-a aplicat victimei mai multe lovituri peste cap şi corp. Concomitent şi inculpaţii au lovit victima cu pumnii şi picioarele, iar după aceea i-au aplicat şi alte lovituri cu o sfoară cu noduri, precum şi cu jumătatea bastonului pe care îl folosise inculpata.
În timpul agresiunii cei 3 inculpaţi i-au rupt îmbrăcămintea, astfel că victima a rămas în bustul gol.
Martorii minori A.T.G. şi D.R. care se aflau întâmplător pe stradă, auzind ţipetele, curioşi să vadă ce se întâmplă au intrat în curtea casei inculpaţilor şi au privit prin uşa deschisă cum cei trei o loveau pe T.E.
În jurul orelor 22, inculpata şi-a trimis fiul şi pe inculpatul D.N. la domiciliul martorei T.P., soacra victimei, pentru a o anunţa să vină să-şi vadă nora, evident în scopul compromiterii acesteia.
Martora s-a deplasat la casa inculpaţilor însoţită de minorele T.M. şi N.L. şi văzându-şi nora dezbrăcată şi cu multe leziuni care sângerau, i-au rugat pe cei trei să nu o mai lovească şi s-o lase să o ia acasă.
Refuzată de inculpată care i-a spus că o reţine pe victimă până a doua zi dimineaţa când o va preda organelor de poliţie, martora i-a lăsat câteva obiecte de îmbrăcăminte după care a plecat acasă.
După plecarea martorei, inculpaţii au continuat să o lovească pe victimă, A.M. a şters-o pe corp cu o cârpă îmbibată cu gaz după care i-a pus în păr fulgi de pene, iar apoi au scos-o în curte şi au legat-o cu frânghii aduse de inculpată, de un stâlp.
Legată de stâlp, victima a fost lovită de cei doi bărbaţi cu o greblă în zona lombară, apoi după ce aceştia au băut vin dintr-o sticlă adusă de M.A., când victima le-a cerut să-i dea apă, au turnat pe ea două găleţi de apă rece.
Inculpata a preparat gogoşi cu care i-a servit pe inculpaţi şi pe minorii A.T.G. şi D.R. şi, deoarece a sesizat că victima leşinase, le-a cerut celor doi inculpaţi să o dezlege şi să o scoată în drum pentru ca aceasta să nu moară în curtea ei.
Inculpaţii au luat victima şi au dus-o în drum unde au abandonat-o.
După câteva ore martorul T.D., trecând întâmplător pe drum a găsit victima şi astfel a fost transportată la Spitalul Judeţean Buzău, unde a decedat după 5 zile de spitalizare, în ziua de 20 aprilie 2002.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 104/C/2002 al L.M.L. Buzău rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unui politraumatism cu echimoze, hematoame pe arii extinse pe cap, trunchi şi membre şi plăgi epicraniene asociat cu hipotermie prin expunerea prelungită la frig, umed şi insuficienţă acută de organe şi sisteme.
Apelurile declarate de cei trei inculpaţi, A.M. susţinând că nu i s-a dovedit vinovăţia în săvârşirea infracţiunii, iar inculpaţii, că pedepsele sunt prea aspre în condiţiile recunoaşterii faptei şi regretului manifestat, au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 209 din 23 aprilie 2003, pronunţată de secţia penală a Curţii de Apel Ploieşti.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, inculpaţii M.A. şi D.N., au declarat recurs.
Inculpatul M.A. recunoscând că a săvârşit infracţiunea, a susţinut că mama sa nu este vinovată, deoarece deşi s-a aflat la locul săvârşirii faptei nu a avut nici o participare.
În ultimul cuvânt a solicitat reducerea pedepsei.
Inculpatul D.N., prin memoriul depus a susţinut că cei doi inculpaţi, mamă şi fiu, au săvârşit infracţiunea, tonul fiind dat de inculpată şi că în sarcina sa trebuia să se reţină în cel mai rău caz infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. În final, a cerut casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei, care în cazul său este exagerat de aspră.
Recursurile sunt nefondate.
Cele două instanţe au reţinut în urma unei analize complete a probelor administrate o situaţie de fapt corectă, în concordanţă cu probele, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate.
Reţinerea victimei de către cei trei inculpaţi împotriva voinţei ei pe parcursul mai multor ore, refuzul de a o elibera la cererea sa, dar mai ales a soacrei, martora T.P., chemată de inculpată, lovirea acesteia cu pumnii, picioarele, obiecte semidure sau corpuri contondente soldate cu grave leziuni care au dus la moartea victimei după 5 zile de spitalizare, au fost corect încadrate juridic în infracţiunea de lipsire de libertate, care a avut ca urmare moartea victimei prevăzută de art. 189 alin. (2) şi (4) C. pen.
La stabilirea pedepselor instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), acestea fiind just individualizate şi singurele în măsură să realizeze atât prevenţia specială, cât şi prevenţia generală.
Aşa fiind, recursurile urmează a fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din pedepsele aplicate inculpaţilor se va deduce arestul preventiv executat de la 21 aprilie 2002, până la pronunţare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.A. şi D.N. împotriva deciziei penale nr. 209 din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 aprilie 2002, până la 9 septembrie 2003, pentru ambii inculpaţi.
Obligă inculpaţii la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 414/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 346/2002. Penal → |
|---|
