CSJ. Decizia nr. 527/2002. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.527
Dosar nr.4871/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul revizuient L.K. împotriva deciziei penale nr.268/A din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare dedetenţie, asistat de avocat M.B., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Condamnatul, a cerut reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.85 din 11 septembrie 2002 Tribunalul Vâlcea a respins, ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul L.K. prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr.27 din 25 aprilie 1995 a aceleiaşi instanţe şi în baza căreia a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art.64 lit.a şi b din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunii de art.174, 175 lit.c din Codul penal.
Sentinţa de condamnare a rămas definitivă prin retragerea recursului de către inculpat, la Curtea Supremă de Justiţie.
Prin cererea de revizuire formulată, petiţionarul a susţinut că pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată este mult prea aspră faţă de împrejurarea că el a acţionat fără intenţia de a-i suprima viaţa soţiei sale, iar în prezent copii săi au rămas fără îngrijire.
Aşa fiind, tribunalul a apreciat că motivul invocat nu se încadrează în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art.394 Cod procedură penală şi a respins, ca atare, cererea.
Prin Decizia penală nr.268/A din 22 octombrie 2002, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat, apelul declarat de condamnatul-revizuient, cu motivarea că hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, neconstatându-se nici un motiv care să ducă la desfiinţarea sentinţei.
Împotriva acestei decizii, ca şi a hotărârii primei instanţe, în termen legal a declarat recurs condamnatul revizuient L.K., care fără să critice hotărârile atacate în raport de cauzele de revizuire prevăzute de art.394 Cod procedură penală şi motivele de casare prevăzute de art.3859 din Codul de procedură penală a susţinut, în esenţă, admiterea recursului declarat şi reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului invocat şi în raport de dispoziţiile legale ce reglementează această procedură, Curtea constată recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor art.394 Cod procedură penală, cauzele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar cererea condamnatului –de reducere a pedepsei-, nu se încadrează în niciunul din cele 5 motive menţionate în textul de lege mai sus citat, neputând fi examinată în această cale extraordinară de atac, ci eventual, ea putând forma obiectul unui recurs în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art.409, 410 şi următoarele din Codul de procedură penală.
Aşa fiind, cum în cauză nu se identifică nici un motiv de recurs din cele ce pot fi invocate din oficiu în temeiul dispoziţiilor art.3859 alin.3 din Codul de procedură penală, în conformitate cu dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul revizuient L.K. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient L.K., împotriva deciziei penale nr.268/A din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 528/2002. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 558/2002. Penal → |
|---|
