CSJ. Decizia nr. 909/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.909Dosar nr.2964/2002
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata T.E. împotriva deciziei penale nr.205 din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
S-a prezentat recurenta inculpată, aflată în stare de arest, asistată de avocat D.C., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatei a expus pe larg motivele scrise depuse la dosar şi a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului primei instanţe pentru completarea probatoriului, în sensul efectuării unei noi expertize medico-legale care să stabilească, cu certitudine, dacă leziunile consemnate în actele medico-legale anterioare pot fi şi consecinţa unor lovituri aplicate cu copiltele de la calul victimei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat, motivând că probatoriul administrat la dosarul cauzei este complet şi în măsură să demonstreze vinovăţia inculpatei în comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnată.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat, a susţinut că este nevinovată şi a arătat că este de acord cu apărările formulate în cauză de avocatul său.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.203 din 14 noiembrie 2001, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpata T.E., la 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art.174, 175 lit.c Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 şi 64 Cod penal, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la 2 februarie 2000 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În dimineaţa zilei de 31 ianuarie 2000 T.Gh. a plecat împreună cu fii săi, T.C. şi T.R. la piaţa din comuna Zamostea, unde au stat până în jurul orelor 11,00. T.C. a rămas în comuna Zamostea, la domiciliul sorei sale, Z.C., iar ceilalţi doi au revenit în satul Verbia, unde au făcut cumpărături şi au consumat aproximativ 200 ml, vodcă şilichior.
În jurul orei 13,30 T.R. a mers la locuinţa părinţilor săi, loc unde l-a găsit pe tatăl său, cu o bărdiţă în mână, cu care repara uşa de la grajd şi a constatat că acesta şi mama sa se certau, împrejurare în care a plecat de la domiciliul său.
În perioada imediat următoare, s-a auzit gălăgie la locuinţa soţilor T.Gh. şi E. respectiv ţipete şi strigăte, scandal ce a durat mai mult timp, până în jurul orelor 15,00 – 16,00.
Pe acest fond, cât şi datorită consumului exagerat de alcool, spre finele intervalului de timp menţionat, în timp ce părţile se aflau în bucătărie, inculpata profitând de starea de intoxicaţie alcoolică a victimei (va.2,90 %o), stare ce nu i-a permis acesteia să se apere sau să fugă, l-a lovit pe soţul său, probabil şi cubărdiţa, dar în mod repetat şi cu pumnii şi picioarele, după care s-a aşezat cu genunchii peste cavitatea abdominală şi a exercitat asupra lui manopere de sugrumare.
Apoi, în jurul orelor 17,00 , inculpata a mers la domiciliul numiţilor C.P. şi V., care locuiesc şi ei în apropiere, spunându-le acestora că s-a certat cu soţul ei şi că intenţionează să meargă la fiica sa Z.C., din comuna Zamostea. Cum afară se întuneca, cei doi au sfătuit-o să se întoarcă acasă, dar cum aceasta le-a spus că-i este frică, a revenit la domiciliu împreună cu C. V.. Când au ajuns la locuinţă, inculpata, a spus că uşile sunt încuiate prin interior şi a trimis-o pe C. V. să dea nişte fân la calul aflat în grajd. În timp ce se afla în grajd, a fost strigată de T.E., care a început să ţipe şi a chemat-o în casă, prilej cu care intrând în bucătărie, l-a observat pe T.Gh. jos pe duşumea, în stare de inconştienţă, prezentând în zona feţei şi a capului, lovituri şi urme de sânge.
Întrebând-o pe inculpată ce s-a întâmplat, aceasta i-a răspuns că victima s-ar fi lovit în timpul altercaţiei dintrei ei, în momentul când a sărit pe gemuleţul de la cămară. După aceasta inculpata l-a zgâlţâit de câteva ori pe soţul ei, şi după puţin timp, acesta şi-a revenit, s-a ridicat singur de jos şi s-a sprijinit cu mâinile de marginea sobei, relatându-i martorei, la întrebările acesteia, că a fost bătut de soţie, după care s-a culcat pe patul de lângă sobă. În timpul nopţii, inculpata trezindu-se, a sesizat că soţul ei nu se mai află pe patul din camera unde dormea şi,căutând-l, l-a găsit în apropierea grajdului,căzut jos pe zăpadă, în stare de inconştienţă şi cu hainele îmbibate de apă. Împreună cu martora C. V. l-au ridicat de jos şi l-au târât până la uşa de intrare în bucătărie, loc de unde a fost dus în interior cu ajutorul vecinului T.F., care a încercat totodată să-i acorde primele îngrijiri, însă în cursul aceleiaşi noţi T.Gh. a decedat.
Conform raportului medico-legal de necropsie nr.58/C/2000 al LJML Suceava, avizat favorabil de LEML Iaşi prin adresa nr.1224 din 10 martie 2000, moartea lui T.Gh. a fost violentă ş.
s-a datorat şocului hemoragic survenit în evoluţia unui politraumatism (cranio-toraco abdominal) prin lovire cu şi de corpuri dure, soldat cu hemoragie internă prin rupturi de vase de calibru mediu (venă renală), punându-se în evidenţă şi leziuni ale glandei tiroide şi laringelui produse prin manopere de sugrumare, fără legătură de cauzalitate directă cu decesul.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, sub patul din faţa sobei din bucătărie s-a găsit o bărdiţă în lungime de 54 cm, lungimea mânerului de 49 cm, muchia de 4/5 cm şi tăişul de 10 cm. Aceasta prezenta pe muchia superioară şi pe partea laterală dreapta mânjituri discrete de culoare brun-roşcat cu aspect de sânge.
De asemenea, cu această ocazie, s-au verificat susţinerile inculpatei în sensul că victima s-ar fi lovit atunci când a sărit pe gemuleţul de la cameră, constatându-se că acest gemuleţ, cu dimensiuni de 28/60 cm, nu prezenta urme de forţare, iar pe pervaz existau urme vechi de praf, fără semne recente de ştergere.
Deşi inculpata a susţinut iniţial că victima s-ar fi lovit atunci când a sărit pe gemuleţul de la cămară, apărarea sa a fost înlăturată, pe baza constatărilor procesului verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de urmărire penală, care exclud trecerea victimei prin acel loc.
În faţa instanţei, însă, inculpata a susţinut că leziunile suferite de soţul său s-ar datora lovirii de către calul nărăvaş, apărarea fiind înlăturată ca nesinceră în raport de declaraţia martorei C. V., care a relatat că a fost trimisă de către inculpată să dea de mâncare calului, cât şi de actele medicale menţionate mai sus, care nu pledează pentru o astfel de variantă şi nici pentru varianta producerii unor leziuni atât de grave datorată căderii.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr.205 din 10 iunie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată cu motivarea că probele administrate în cauză dovedesc că aceasta este autoarea faptei, iar apărările făcute s-au dovedit a fi nereale în condiţiile probelor administrate.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpata care, prin apărătorul său a solicitat, trimiterea cauzei la prima instanţă în vederea efectuării unei noi expertize medico-legale pentru a stabili dacă leziunile consemnate în actele medico-legale pot fi consecinţa loviturilor aplicate de cal, iar prin memoriul scris, a solicitat, în principal, achitarea, întrucât ea nu este autoarea faptei şi în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Cauza morţii victimei T.Gh. a fost stabilită prin raportul de autopsie medico-legală întocmit de un medic primar legist de la Cabinetul medico-legal Rădăuţi.
Raportul medico-legal de autopsie a conchis că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se „şocului hemoragic survenit în evoluţia unui politraumatism (cranio-toraco-abdominal)”, produs prin lovire cu şi de corpuri dure, soldat cu hemoragie internă prin ruptură de vase de calibru mediu (venă renală) şi are legătură directă de cauzalitate cu decesul. Sângele recoltat la autopsie conţine 2,90 gr %o alcool. Acelaşi raport a adăugat că la examenul intern al cadavrului –„extremitatea cefalică- s-a constatat că oasele craniului sunt integre, fără leziuni”.
În completarea acestui raport se arată că la examinarea victimei s-au constatat şi leziuni de violenţă în zona cervicală anterior şi laterală stânga, precum şi o fractură incompletă a cartilajului tiroid la nivelul 1/3 inferioară a istmului cu infiltrat sanguin, leziuni care prin aspectul lor morfologic şi dispoziţia anatomo-topografică pledează pentru a fi produs prin sugrumare, care nu au legătură de cauzalitate directă cu decesul, ele concurând la producerea stării hipoxice, în condiţiile unei îmbibaţii etilice de 2,90 gr. %o.
Concluziile raportului medico-legal, astfel cum au fost completate, au fost aprobate de Laboratorul exterior de medicină legală Iaşi, menţionându-se că ele sunt motivate de datele medicale cuprinse în raport, cu precizarea că starea de intoxicaţie alcoolică nu a permis victimei să se apere sau să fugă.
Instanţa de fond a cerut lămuriri suplimentare în legătură cu modalitatea de producere a leziunilor ce au condus la moartea victimei la Serviciul de medicină-legală Suceava, care, prin adresa nr.359/A din 17 octombrie 2001, a răspuns că în urma examinării actelor medico-legale efectuate în cauză se constată următoarele:
- leziunile externe ce însemează un număr de circa 20 echimoze şi 10 excoriaţii au putut fi produse în diverse modalităţi; lovire cu pumnii, comprimare cu mâna, proiectare şi lovire de corpuri dure, unele prin căderi repetate în cadrul intoxicaţiei acute etilice, iar aceste leziuni nu au legătură directă de cauzalitate cu decesul;
- leziunile interne; infiltratele hemoragice epicraniene şi în muschii temporali s-au putut produce prin loviri repetate cu pumnii; infiltratele hemoragice de la nivelul gâtului cu fisură a cartilagiului tiroid s-au putut produce prin comprimare cu mâna într-o manevră de sugrumare, însă nu are legătură de cauzalitate cu decesul; fractura coastei a VIII-a dreapta s-a putut produce prin lovire directă cu un corp contondent (se poate apela şi la bărdiţa în discuţie) sau cădere peste un corp dur proieminent cu impact toracic anterior dreapta şi nu are legătură de cauzalitate cu decesul; ruptura de splină s-a putut produce prin lovire directă activă cu piciorul, lovire directă cu un corp contondent (posibil bărdiţă, furcă, tegumentul fiind protejat de hainele de iarnă), cădere peste un corp dur sau posibil, comprimare sub genunchii şi greutatea agresorului în momentul acţionării la nivelul gâtului victimei, şi această leziune, singulară are legătură directă de cauzalitate cu decesul; ruptură de venă renală dreapta cu hematom masiv s-a putut produce prin lovire directă în regiunea lombară cu picior sau corp contondent, heteroproiectare peste un corp dur sau căderepeste un corp dur cu impact în această zonă, coroborat cu ruptura de splină acest hematom are legătură directă de cauzalitate cu decesul.
În raport cu aceste constatări medico-legale se constată că Serviciul de Medicină Legală Suceava a lămurit complet, documentat, argumentat şi convingător mecanismul producerii leziunilor interne şi externe, precum şi raportul de cauzalitate între traumatisme şi moarte, astfel încât apare inutilă efectuarea unei noi expertize.
În legătură cu aspectul medical, inculpata susţine că loviturile de copită de cal, ar fi lăsat urme specifice, ceea ce însă nu s-a menţionat în raportul de autopsie.
Inculpata omite însă să aibă în vedere că victima în momentul agresiunii era îmbrăcată de iarnă, ceea ce a amortizat loviturile şi a determinat să nu apară leziuni şi semne specifice de identificare a obiectului agresiunii.
Totodată, potrivit constatărilor raportului de autopsie, oasele craniului sunt integre, fără leziuni, ceea ce explică faptul că nu s-au păstrat urmele producătoare, care să ducă, între altele, la identificarea agentului vulnerabil.
Rezultă deci că sub aspectele relevate prin recurs, constatările actelor medico-legale efectuate în cauză sunt la adăpostul criticilor ce li s-au adus prin motivul de casare analizat.
Drept consecinţă, critica inculpatei referitoare la reluarea judecăţii pentru administrare de noi probe este neîntemeiată şi se va respinge.
Tot astfel este neîntemeiată şi critica adusă de inculpată referitor la greşita sa condamnare.
În raport de probatoriul administrat şi judicios apreciat, starea de fapt este în deplină conconrdanţă cu acesta, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăţia inculpatei rezultă din actele dosarului.
Corect s-a stabilit că de mai mulţi ani relaţiile dintre soţi erau tensionate, iar în cadrul conflictelor, cei doi soţi se loveau reciproc, acest fapt fiind de notorietate în comună.
În ziua de 31 ianuarie 2000, anterior comiterii faptei, victima a fost văzută de mai multe persoane în stare normală şi fără semne de violenţă, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Din declaraţiile martorilor mai rezultă că în jurul orei 13,30 au auzit gălăgie la locuinţa soţilor, respectiv ţipete şi strigăte, observând totodată că cei doi se fugăreau prin curte, cât şi prin împrejurimile casei, scandal ce a durat până în jurul orelor 15,00 – 16,00.
Mai mult de atât, martora C. V. a declarat că deplasându-se la locuinţa soţilor, a găsit victima căzută pe duşumea cu faţa în sus, prezentând în zona feţei şi a capului lovituri şi urme de sânge şi fiind întrebată, aceasta i-a răspuns că a fost bătută de către inculpată.
Relatările acestor martori sunt în concordanţă şi cu constatările actelor medico-legale care au stabilit că multiplele leziuni constate la necropsie –fractura coastei a VIII-a dreapta, ruptura de splină, ruptura de venă renală dreapta cu hematom masiv retroperitonial şi mai ales leziunile de sugrumare –exclud posibolitatea accidentării victimei de cal.
În raport de probatoriul administrat, rezultă că inculpata este autoarea infracţiunii de omor.
Apărările inculpatei privitoare la cauzarea leziunilor prin cădere, după ce victima s-a strecurat pe geamul din cămară sau prin lovire de către cal, sunt nesincere, făcute pentru a fi exonerată de răspundere.
De altfel, instanţele de judecată corect şi motivat au înlăturat apărările inculpatei, arătând în concret de ce nu pot fi primite şi care sunt dovezile care contrazic acele susţineri.
În ce priveşte pedeapsa aplicată se constată că a fost just individualizată având în vedere pericolul social al infracţiunii comise şi datele ce caracterizează persoana sa, fără antecedente penale, dar cu o comportare procesuală nesinceră.
Faţă de cele arătate şi cum verificând hotărârea atacată în conformitate cu prevederile art.3859 alin.3 Cod procedură penală nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpată este nefondat şi a fi respins ca atare în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală şi a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.E., împotriva deciziei penale nr.205 din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 2 februarie 2000 la 21 februarie 2003.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 91/2002. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 907/2002. Penal → |
|---|
