CSJ. Decizia nr. 91/2002. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 91
DOSAR NR. 5436 / 2002
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii P.R.C. şi A.H.Y. împotriva încheierii din 12 decembrie 2002 a Curţii Militare de Apel.
S-au prezentat recurenţii inculpaţi, asistaţi de apărător ales, avocatD.A.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpaţilor solicită admiterea recursurilor, în sensul că în mod greşit s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor. A precizat că recursurile sunt admisibile în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art.159 alin.7 Cod procedură penală.
Procurorul solicită respingerea recursurilor, ca inadmisibile.
Faţă de stadiul procesului penal nu se poate face recurs potrivit art.146-160 din Codul penal, care reglementează procedura arestării preventive şi a căilor de atac ce pot fi folosite. Totodată, nu sunt aplicabile nici prevederile art.141 Cod procedură penală.
Inculpaţii, pe rând, în ultimul cuvânt, au cerut admiterea recursurilor şi revocarea măsurii arestării preventive.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 12 decembrie 2002, Curtea Militară de Apel a amânat judecarea apelurilor declarate de inculpaţii P.R.C. şi A.H.Y. împotriva sentinţei nr.94 din 31 mai 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Totodată, instanţa a menţinut măsura arestării apelanţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a motivat că urmare a examinării cauzei conform dispoziţiilor art.139 din Codul de procedură penală referitoare la înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, Curtea Militară de Apel a constatat că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea acestora.
Împotriva încheierii au declarat recursuri inculpaţii, care critică menţinerea arestării preventive a arestării lor , ca fiind contrară legii, motiv de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.171 Cod procedură penală.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit art.3951 alin.2 Cod procedură penală încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată cu excepţia cazurilor când potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.
Este adevărat că potrivit art.141 alin.1 Cod procedură penală încheierile prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive pot fi atacate separat cu recurs de inculpat sau de procuror.
Textul menţionat mai prevede expres că numai încheierile date în primă instanţă referitoare la aceste măsuri sunt supuse recursului.
Or, inculpaţii se află în faza de judecată în apel.
În ce priveşte dispoziţiile art.159 alin.7 Cod procedură penală acestea sunt aplicabile numai în faza urmăririi penale.
De altfel, potrivit art.139 alin.2 Cod procedură penală, respectarea dreptului la libertate în cadrul procesului penal este asigurat din oficiu aşa cum rezultă din textul alin.2 al articolului, conform căruia când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Instanţa de apel, aşa cum s-a arătat, a făcut aplicarea textului, şi a examinat legalitatea şi temeinicia menţinerii măsurii şi a decis în consecinţă.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul prevederilor art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpaţi împotriva încheierii de şedinţă din 12 decembrie 2002 a Curţii Militare de Apel.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 800.000 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii P.R.C. şi A.H.Y.împotriva încheierii din 12 decembrie 2002 a Curţii Militare de Apel.
Obligă pe fiecare recurent la câte 800.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 966/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 909/2002. Penal → |
|---|
