CSJ. Decizia nr. 914/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.914Dosar nr.3106/2002
Şedinţa publică din 21 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.126/A din 26 iunie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
S-a prezentat recurentul inculpat B.V., aflat în stare de arest, asistat de avocat G.D., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata parte civilă I.R.A.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca neîntemeiat, susţinând că, faţă de starea de recidivă a inculpatului, pedeapsa a fost just individualizată de instanţe.
Inculpatul a cerut reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.97 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Braşov a fost condamnat inculpatul B.V a pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.d şi e cu aplicarea art.38 lit.a din Codul penal.
Conform art.61 din acelaşi cod, a fost revocat beneficiul liberării condiţionate a inculpatului din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.825/1998 a Judecătoriei Braşov şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 821 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, în final inculpatul urmând a executa 6 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 2 ianuarie 2002 la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.400.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi la 25.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă I.R.A..
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 31 decembrie 2001/1 ianuarie 2002, în jurul orelor 2,00, partea vătămată I.R.A. şi martora C.S.M. se întorceau de la petrecerea de revelion şi în apropierea unei intersecţiiau fost observate de inculpat.
Inculpatul le-a urmărit pe cele două tinere care se deplasau în şir, partea vătămată deplasându-se în urma martorei, şi în zona unui teren viran s-a apropiat de I.R.A., i-a pus piedică şi i-a sărit în spate. Martora C.S.M. a încercat să-l îndepărteze dar inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată şi i-a smuls poşeta după care a fugit.
Urmare a acestei agresiuni, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părţii vătămate, proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, raportului de constatare medico-legală, depoziţiilor a 21 de martori, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr.126/A/26 iunie 2002, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, a fost desfiinţată în parte sentinţa atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei, majorând sancţiunea aplicată de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare. Totodată, a fost contopit restul de pedeapsă neexecutat de 821 zileînchisoare cu pedeapsa de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final, inculpatul urmând a executa 8 ani şi 6 luni închisoare.
Apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs reiterând motivul invocat în apel, solicitând reindividualizarea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Instanţele de fond şi de apel au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege menţionat, iar la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispoziţiile art.52 şi 72 din Codul penal.
Potrivit art.72 din Codul penal, la stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţa trebuie să ţină seama de modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, de gradul de pericol social şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
În speţă, aceste criterii de individualizare au fost respectate de instanţa de control judiciar, care justificat a majorat pedeapsa şi a adăugat şi un spor de 6 luni închisoare.
Astfel, la dozarea pedepsei s-a ţinut seama de modalitatea în care s-a derulat activitatea infracţională a inculpatului, de împrejurarea că acesta a urmărit-o pe partea vătămată şi a ales cu minuţiozitate momentul atacării ei (pe un teren viran, la ora 2 noaptea, când în apropiere nu se mai afla decât martora C.S.M.) după care a aplicat numeroase lovituri victimei până a doborât-o la pământ, cauzându-i leziuni care au necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale, context în care a ameninţat-o şi pe martoră pentru a nu interveni.
La dozarea pedepsei instanţa de apel a avut în vedere şi urmările produse, vârsta victimei şi trauma psihică produsă în urma agresiunii la care a fost supusă.
Referitor la profilul moral al inculpatului, aceeaşi instanţă a ţinut seama şi de faptul că inculpatul a suferit anterior, într-un interval scurt de timp, un număr de 6 condamnări pentru infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului. Deşi liberat condiţionat dintr-o pedeapsă de 5 ani închisoare, inculpatul nu a desprins concluziile ce se impuneau şi a persistat în activitate infracţională comiţând o nouă infracţiune, de aceeaşi natură, aspect care evidenţiază periculozitatea deosebită a acestui infractor.
În ceea ce priveşte poziţia inculpatului faţă de fapta reţinută în sarcina sa, din probele administrate rezultă că iniţial a negat infracţiunea, dar după efectuarea testului poligraf şi după recunoaşterea din grup, a revenit şi a recunoscut comiterea infracţiunii.
În raport de aceste considerente, nu se justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea apropiată de limita inferioară a textului sancţionator întrucât o asemenea sancţiune nu corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârşite şi nici periculozităţii persoanei inculpatului.Pentru motivele arătate, recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.V., împotriva deciziei penale nr.126/Ap din 26 iunie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 2 ianuarie 2002 la 21 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 912/2002. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 954/2002. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
