CSJ. Decizia nr. 954/2002. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.954
DOSAR NR.2169/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul H.M. împotriva deciziei penale nr.181 din 24 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat V.M.apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul condamnatului, faţă de motivele de revizuire menţionate de condamnat în cererea lui, a arătat că lasă soluţia la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, deoarece motivele invocate de condamnat, nu se înscriu printre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute în art.394 din Codul de procedură penală.
Condamnatul, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului şi pe fond, admiterea cererii de revizuire în vederea administrării de noi probe care să dovedească nevinovăţia lui.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.887 din 14 decembrie 2001, Tribunalul Timiş a respins cererea formulată de condamnatul H.M.prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr.944/2000 a Tribunalului Timiş, (rămasă definitivă prin Decizia nr.1830 din 5 aprilie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia penală) fiind condamnat la 20 de ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art.174, raportat la art.176 lit.c din Codul penal, pe care nu a săvârşit-o el, putând face dovada cu unii martori.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, instanţa a constatat că petentul nu şi-a întemeiat cererea pe nici unul din cazurile de revizuireprevăzute de art.394 din Codul de procedură penală„care prevede în mod expres situaţiileîn care poate fi revizuită o hotărâre judecătorească definitivă”.
Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal, condamnatul, solicitând admiterea cererii de revizuire şi audierea de martori pentru a-şi dovedi nevinovăţia.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, prin Decizia penală nr.181 din 24 aprilie 2002, verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei, a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect că petentul a invocat aspecte ce au fost analizate de instanţa de fond cu ocazia judecării cauzei, situaţie în care a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul H.M.
În termen legal, prin memoriul trimis din penitenciar, condamnatul revizuient a declarat recurs împotriva deciziei pe care o consideră netemeinică şi nelegală, întrucât el îşi poate dovedi nevinovăţia prin audierea unor martori, solicitând că, prin admiterea recursului şi casarea hotărârilor, să se dispună revizuirea cauzei.
Examinând hotărârile atacate în raport cu motivul de recurs invocat, care a făcut şiobiectul analizei cererii de apel, de către instanţa de control judiciar, Curtea constată recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art.393 alin.1 din Codul de procedură penală, hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, cale extraordinară de atac, atât cu privire la latura penală, cât şi la cea civilă în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art.394 alin.1 din acelaşi cod.
Condamnatul, prin cererea de revizuire, a solicitat reaprecierea probelor şi audierea unor noimartori în cauza privind săvârşirea de către el a infracţiunii de omor deosebit de grav, or, conform art.394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, revizuirea poate fi cerută când „s-au descoperit faptesau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei”, astfel spus, să se învedereze aspecte noi ce impun dovedirea lor, iar nu administrarea de mijloace noi de probă (prelungirea probaţiunii) pentru dovedirea unor fapte sau împrejurări deja cunoscute, probate şi verificate de către instanţe.
În consecinţă, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând neândeplinite cerinţele cazului de revizuire invocat, nici a celorlalte, enumerate în art.394 alin.1 lit.b,c,d şi e din Codul de procedură penală, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul H.M. împotriva deciziei penale nr.181 din24 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 914/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 950/2002. Penal → |
|---|
