CSJ. Decizia nr. 948/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.948
Dosar nr.3805/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei penale nr.340 din 23 august 2002 a Curţii de Apel Craiova.
S-a prezentatrecurentul condamnat, asistat de avocat C.A., apărăror ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casareahotărârilor, reducerea pedepseiaplicate inculpatului, iar ca modalitate de executare a ei, să sefacă aplicarea prevederilorart.81 din Codul penal, referitoare la suspendareacondiţionată a executării pedepsei, având în vedere că recurentulcondamnat are o situaţie materială precară şi o situaţie familială grea, fiind singurul întreţinător al familiei.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, deoarece instanţele au dispus în mod temeinic şi legal revocareaexecutării pedepsei la locul de muncă, conform art.869din Codul penal, întrucât condamnatul nu a respectat dispoziţiile art.868 din Codul penal.
Condamnatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.252 din 17 ianuarie 2002 la TribunalulGorj,petentaSC„m”solicitat revocarea restului, muncii corecţionale, neexecutat, din pedeapsa la care a fost condamnat prin sentinţapenală nr.78 din 27 martie 2001 a Tribunalului Gorj, condamnatul C.I.
In motivarea cererii, petenta a arătat că, începând cu data de 10 octombrie 2001, condamnatul a părăsit locul de muncă unde trebuia să-şi execute pedeapsa şi cu toate demersurile făcute acesta a refuzat să-şi reia activitatea.
De asemenea, s-a mai arătat că acesta a lipsit nemotivat de la locul de muncă, a avut, pe parcursulexecutării pedepsei, o comportare necivilizată faţă de colegii de muncă şi a proferatameninţări la adresa conducerii.
In dovedirea celor arătate, petenta a depus la dosarul cauzei adresa nr.70 din 4 iunie 2001, copia mandatului de executare a pedepsei nr.84 din 10 aprilie 2001 şi fişa zilnică de pontaj.
Tribunalul Gorj, analizând actele şi lucrările de la dosar, a constatat că susţinerile petentei sunt întemeiate şi prin sentinţa penală nr.118 din 23 aprilie 2002 a admis cererea formulată de aceasta şiîn consecinţă a revocat executarea pedepsei la locul de muncă, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare aplicatăprin sentinţa penală nr.78 din 27 martie 2001 a Tribunalului Gorj şi executarea restului rămas neexecutat, de 10 luni şi 20 de zile prin privare de libertate.
S-a făcut aplicarea art.71 şi 64 Cod penal, în sensulcă pe durata executării restului de pedeapsă amintit condamnatul va fi lipsit de exerciţiuldrepturilor arătat în art.64 Cod penal.
Prin aceeaşi sentinţă inculpatul a fost obligat săplătească statului suma de 350.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi suma de 150.000 lei cuvenită pentru apărarea sa din oficiu, ce urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
In motivarea acestei hotărâri s-a arătat că din actele depuse la dosar rezultă că în mod nejustificat condamnatul nu s-a prezentat la locul de muncă şinu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau, refuzând fără temei continuarea executării pedepsei în această modalitate, în cauză fiind incidente prevederile art.869 Cod penal.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatulpe care însă nu l-a motivat cutoate că în acest sensi s-a acordatmai multe termene de judecată.
Curtea de Apel Craiova, analizând din oficiu, apelul declarat de condamnat l-a respins prin Decizia penală nr.340 din 23 august 2002, ca fiind nefondat.
In motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că „ In mod corect prima instanţă a stabilit că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art.869 Codpenal,fiindcertstabilitîncauză căîn timpul executării muncii corecţionale, condamnatul nu şi-a îndeplinit îndatoririle de muncă, nu a avut o bună conduită, nu a fost disciplinat şi stăruitor în muncă astfel că întreaga lui comportare a dovedit că nu a înţeles clemenţa instanţei de judecată care a dispus executarea pedepsei la locul de muncă”, iar apărărilefăcute de acesta în sens contrar nu sunt susţinute de nici o dovadă certă.
Decizia Curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnat, care prin apărătorul său a solicitat reducerea pedepsei aplicată şisuspendarea condiţionată a executării acesteia, având în vedere faptul că acesta are o situaţie familială grea, fiind singurul întreţinător al acesteia.
Recursul este nefondat.
Mai întâi este de arătat că motivelede casare invocate de condamnat nu au nici o legătură cu cauza de faţă, deoarece obiectul judecăţii îl formează revocarea executării pedepsei la locul de muncă ca urmare a nerespectării obligaţiilor ce decurg din aceasta, situaţie în care nu se pot invoca motive de casare de natura celor susţinute de condamnat ca eventuale greşeli făcute de instanţe legate de cererea de revocare a executării pedepsei în modalitatea arătată, deoarece în cauză ne aflăm în faţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, pusă în executare şi care nu poate fi reformată nici sub aspectul vinovăţiei, al încadrării juridice, a pedepsei aplicate şi nicia madalităţii de executare, acest lucru putând avealoc prin exercitarea altor căi de atac, respectiv cele extraordinare, permise de lege, ceea ce nu este cazul în speţă.
Faţă de această situaţie instanţa de recurs urmează să analizele recursul declarat de condamnat din oficiu şi în legătură cu obiectul cauzei şi anume dacă revocarea restului de pedeapsă şi executarea acestuia prin privare de libertate, dispusă de instanţa de fond şi menţinută de cea de apel este corectă.
In legătură cu acest aspect se constată că hotărârilor pronunţate de cele două instanţe nu li se pot aduce nici un fel de critici, deoarece acestea, pe baza materialului probator avut la dispoziţie, şi în acord cu dispoziţiile legale în materie(art.869 Cod penal) în mod justificat a dispus revocarea executării prin muncă a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa aplicată şi dispusă a se executa la locul de muncă, din moment cela această situaţie s-a ajuns din culpa exclusivă a condamnatului care nu a respectat obligaţiile ce-i reveneau în legătură cu executarea pedepsei în această modalitate.
Prin urmare, recursul declarat de condamnat fiind nefondat urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, şi a se dispune potrivitdispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei penale nr.340 din23 august 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 949/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 944/2002. Penal → |
|---|
