CSJ. Decizia nr. 949/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.949
DOSAR NR. 3250/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei penale nr.192 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, privind pe inculpatul K.L.A.H.
A lipsit intimatul inculpat.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susţinut oral recursul în anulare, astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar, solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe, care a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art.324 alin.2 din Codul penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.a din Codul de procedură penală.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa nr.68 din 12 aprilie 2001 Tribunalul Militar Cluj a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală, achitarea inculpatului civil K.L.A.H. pentru infracţiunea de neprezentare la încorporare, prevăzută de art.354 alin.2 din Codul penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele :
La data de 8 februarie 1999 inculpatul K.L.A.H. s-a prezentat la Centrul Militar Judeţean Cluj, în vederea încorporării. Susţinând că face parte din organizaţia religioasă „Martorii lui Iehova”,adeclaratînscriscăacceptăsăexecuteserviciulutilitar alternativ, conformitatecuprevederile Legii nr.46/1996. Ca atare, Centrul Militar Cluj l-a repartizat la S.C.”A” , dar el nu s-a prezentat la angajator.
Ulterior, la 12 martie 1999, inculpatul a declarat că s-a prezentat la societatea comercială la care a fost repartizat, dar nu doreşte să execute serviciu utilitar alternativ, susţinând că are calitatea de ministru ordinat al cultului „Martorii lui Iehova” şi că ar fi scutit atât de îndeplinirea serviciului militar cât şi de executarea serviciului utilitar alternativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul Militar Cluj, criticând-o ca fiind nelegală, deoarece în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art.354 din Codul penal, cu motivarea că fapta acestuia nu ar fi prevăzută de legea penală.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de neprezentare la încorporare, prevăzută de art.354 din Codul penal.
Prin Decizia nr.192 din 12 iulie 2001 Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de Parchetul Militar Cluj.
S-a dispus desfiinţarea sentinţei apelate şi făcând aplicarea dispoziţiilor art.354 alin.2 din Codul penal a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de neprezentare la încorporare.
În baza art.81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani şi 6 luni, care potrivit art.82 din Codul penal constituie termen de încercare pentru inculpat.
S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art.83 din Codul penal.
În baza art.191 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, s-a lăsat în sarcina statului cheltuielile avansate pentru soluţionarea apelului declarat de Parchetul Militar Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că fapta inculpatului de a nu se prezenta la angajatorul la care a fost repartizat în vederea îndeplinirii serviciului utilitar alternativ, este prevăzută de legea penală, deoarece din coroborarea dispoziţiilor art.52 alin.2 din Costituţia României, potrivit cărora, „serviciul militar este obligatoriu pentru bărbaţii, cetăţeni români care au împlinit vârsta de 20 de ani, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege”, cu cele ale Legii nr.46/1996 şi ale Hotărârii Guvernului nr.618/1997 care stabilesc, pe de o parte, că „cetăţenii care din motive religioase refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme execută serviciul militar utilitar alternativ” (art.4 alin.4 din lege) şi pe de altă parte, că „aceasta este o formă a serviciului militar”.
Considerând că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea legii, împotriva acesteia, în temeiul art.409 şi 410 alin.1,partea I-a, pct. 3 din Codul de procedură penală a declarat recurs în anulare procurorul general al Curţii Supreme de Justiţie, criticând-o în sensul că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Recursul în anulare este întemeiat, pentru considerentele ce urmează :
Potrivit art.354 alin.1 şi 2 din Codul penal constituie infracţiune, neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoştiinţare, iar dacă termenul de prezentare fixat este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militară şi „neprezentarea celor încorporaţi sau concentraţi la unitatea la care au fost repartizaţi”.
Îndatorirea fundamentală a cetăţenilor, cu privire la obligativitatea serviciului militar, prevăzută de art.52 alin.2 din Costituţie, se realizează în condiţiile prevederilor Legii nr.46/1996.
Conform art.4 din această lege, cetăţenii care, din motive religioase, refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme, execută serviciul sub arme, execută serviciul utilitar alternativ, în condiţiile prevăzute de lege, aceste condiţii fiind reglementate prin Hotărârea Guvernului nr.618/1997.
Aşadar, se constată că aceste două acte normative, cu privire la executarea serviciului utilitar alternativ, nu sancţionează penal neprezentarea la angajator, iar dispoziţia cuprinsă în art.4 alin.1 din Legea nr.46/1996, nu poate justifica incriminarea neprezentării la unitatea prevăzută în art.2 din Hotărârea Guvernului nr.618/1997.
Norma de incriminare prevăzută de art.354 alin.2 din Codul penal nu a fost modificată după adoptarea Constituţiei în anul 1991 şi nici după reglementarea îndeplinirii serviciului militar prin Legea nr.46/1996 şi Hotărârea Guvernului nr.618/1997, ceea ce evidenţiază intenţia legiuitorului de a nu extinde aplicarea normei, în cazul celor care nu se prezintă la instituţia publică, regia autonomă ori societatea comercială pentru executarea serviciului militar alternativ.
Ca atare, înţelesul termenului „unitate” din textele de lege sus-menţionate, este acela avut în vedere în momentul adoptării Codului penal şi se referă numai la unitatea militară, nefiind incluse în acest termen şi unităţile economice ori instituţiile publice la care se execută serviciul militar alternativ, prevăzută de art.2 din Hotărârea Guvernului nr.618/1997.
Curtea constată, aşadar, că fapta inculpatuluide a nu se prezenta la unitatea economică la care a fost repartizat pentru a executa serviciul utilitar alternativ nu este sancţionată de legea penală iar Decizia atacată prin care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de neprezentare la încorporare, prevăzută de art.354 alin.1 din Codul penal, nu are temei legal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4141 din Codul de procedură penală, raportat la art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, urmează ca recursul în anulare să fie admis, să fie casată Decizia pronunţată de Curtea Militară de Apel şi să se menţină sentinţa nr.68 din 12 aprilie 2001 a Tribunalului Militar Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei penale nr.192 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, privind pe inculpatul K.L.A.H.
Casează hotărârea atacată şi menţine sentinţa nr.68 din 12 aprilie 2001 a Tribunalului Militar Cluj.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 950/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 948/2002. Penal → |
|---|
