ICCJ. Decizia nr. 147/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.147.
Dosar nr.3290/2003
Şedinţa publică din16 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2178/2003 la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a înaintat spre soluţionare, cu concluzii de respingere, cererea de revizuire formulată de condamnatul M.I.prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 358 din 24 mai 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a solicitat reducerea pedepsei, întrucât la săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C.pen., au participat şi alte persoane.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 520 din 29 mai 2003, a respinscererea de revizuire formulată de condamnat arătând că motivul invocat de acesta şi pentru care cere revizuirea hotărârii de condamnare, nu se înscrie în cazurile expres şi limitativ arătate de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, pe care a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică, deoarece motivul pentru care a formulat cererea de revizuire face parte din cazul de revizuire arătat în art. 349 lit. e) C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat casarea hotărârii primei instanţe, rejudecarea cererii şi admiterea ei astfel cum a solicitat iniţial.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 376/A din 1 iulie 2003, a respins ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că în mod justificat prima instanţă i-a respins cererea de revizuire, din moment ce acesta a solicitat reducerea pedepsei, motiv care, însă nu se încadrează în nici unul din cazurile arătate în art. 394 C. proc. pen.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de condamnat, care a reiterat critica formulată şi la judecata în apel şi anume, greşita respingere a cererii sale, deoarece în ce-l priveşte, la judecarea faptei reţinute în sarcina sa nu s-a ţinut seama de faptul că a avut o conduită sinceră şi că la săvârşirea acestora au mai participat şi alte două persoane, netrimise în judecată, condiţii în care pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea severă.
Recursul declarat de condamnat este nefondat.
Pentru ca o cerere de revizuire să poată fi luată în discuţie este necesar ca mai întâi, motivele pentru care se cere aceasta să se regăsească între cazurile de revizuire arătate în art. 394 C. proc. pen.
Întrucât condamnatul a cerut revizuirea hotărârii de condamnarepe considerentul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea severă şi că în cauză s-ar impune şi condamnarea altor două persoane care au participat la săvârşirea faptei, este evident că nici unul din aceste motive nu se circumscrie prevederilor art. 394 C. proc. pen., motiv pentru care în mod justificat prima instanţă i-a respins cererea, iar instanţa de apel a menţinut hotărârea acesteia.
Prin urmare, recursul declarat de condamnat fiind nefondat, pentru considerentele arătate, urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen. şi se se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.I. împotriva deciziei penale nr.376 din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1470/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1502/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
