ICCJ. Decizia nr. 14/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.14.
Dosar nr.183 /2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie200.
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti secţia a-I penală, prin sentinţa nr. 961 din 22 octombrie 2002, a condamnat pe inculpatul M.D. la 4 ani închisoare pentru săvârşireainfracţiunii de consum de droguri prevăzută de art. 4 din Legeanr.143/2000 şi la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals privind identitateaambele cu aplicarea art. 37 lit.b C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
A dedus din pedeapsa aplicată, arestarea preventivă de la 2 martie 2002 şi a menţinut starea de arest.
S-a constatat consumată în timpul analizelor de laborator cantitatea de 1,52 g opium.
În baza art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că inculpatul a fost depistat în ziua de 2 martie 2003de către o patrulă a poliţiei iar la cererea acesteia de a prezenta actele de identitate, a fugit fiind reţinut cu ajutorul martorului P.D. În timp ce era condus spre maşina poliţiei, a scos din buzunar şi a aruncat o agendă telefonică şi un pacheţel conţinând două bucăţi de substanţă brun solidă, învelite într-o folie din plastic.
Condus la sediul secţiei de poliţie inculpatul a declarat că se numeşte A.M. şi profitând de un moment de neatenţie a lucrătorilor de poliţie, a înghiţit pachetul cu substanţa maronie ce se afla pe-o măsuţă din apropiereasa. Transportat la spital, a fost extras din esofagulinculpatului, prin endoscopie, pachetul înghiţit.
A rezultat că inculpatul a mai fost condamnat pentru fals privind identitatea şi consum de droguri în anul 1998 la 3 ani închisoare pedeapsă executată şi s-a dispus expulzarea sa.
Potrivit paşaportului eliberat în Iran, a rezultat că se numeşte M.D.şi nu A.M.
Substanţa solidă de culoare maronie, analizatăprin metoda cromatografiei în strat subţire, în Laboratorul de analize fizico–chimice droguri din cadrul Inspectoratului General de poliţie s-a dovedit a fi opium drog care face parte din Tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000.
Apelul declarat de inculpat care a criticat sentinţa numai sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei pe care a considerat-o prea aspră, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 826/A din 12 decembrie 2002pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Inculpatul prin memoriul trimis din penitenciar, în termenul legal a atacat Decizia cu recurs. A cerut casarea hotărârilor, reducerea pedepsei şi să fie expulzat.
Recursul este nefondat.
Verificând actele şi lucrările de la dosarse constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-au aplicat inculpatului pedepse cu respectarea prevederilorart. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Critica vizând greşita individualizare nu este fondată având în vedere pericolul social al faptelor săvârşite dar mai ales persoana inculpatului, recidivist, condamnat în anul 1998 la 3 ani închisoare pentru infracţiuni de aceeaşi natură. Reţinând că pedeapsa anterioară nu şi-a atinsscopulşidupăexecutareinculpatulasăvârşitlascurttimp infracţiunea de consum de substanţe stupefiante şi pentru a scăpa de răspundere s-a prezentat sub o identitate falsă, prima instanţă a apreciat corect că se impune aplicarea unei pedepse mai aspre, făcând astfel o justă individualizare.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursulva fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.împotriva deciziei penale nr. 826din 12 decembrie 2002a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsădurata reţinerii şi arestării preventive de la2 martie 2002până la 13 ianuarie 2004.
Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului desemnat în cauză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi13 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1467/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1470/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
