CSJ. Decizia nr. 2007/2003. Penal. Reabilitare. Recurs

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2007/2003

Dosar nr. 640/2003

Şedinţa publică din 17 aprilie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 254 din 4 noiembrie 2002, Tribunalul Giurgiu a luat act de declaraţia condamnatului D.I. de renunţare la judecarea cererii sale de reabilitare judecătorească privind pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare care i s-a aplicat prin sentinţa penală nr. 31 din 3 martie 1992 a aceleiaşi instanţe.

Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 4 din 14 noiembrie 2003, admiţând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a desfiinţat parţial sentinţa primei instanţe, respingând, ca nefondată cererea de reabilitare judecătorească formulată în cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că renunţarea la judecată, fiind o instituţie de drept civil nu poate fi aplicată şi în cadrul procesului penal, unde operează principiul oficialităţii, situaţie în care prima instanţă trebuia să soluţioneze cererea pe fond, în raport de probele existente la dosar până la acea dată.

Împotriva menţionatelor hotărâri, condamnatul a declarat recurs în temeiul art. 3859pct. 171 C. proc. pen., susţinând că acestea sunt contrare legii.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. pen., actele desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Legiuitorul a consacrat, totodată, prin art. 4 din acelaşi cod, rolul activ, ca regulă de bază după care trebuie să se conducă organele judecătoreşti penale în vederea aflării adevărului, între cele două principii existând o strânsă legătură.

Cum dispoziţiile Codului de procedură penală, sunt de strictă interpretare, rezultă că, în cazul reabilitării, legiuitorul nu a prevăzut instituţia renunţării la judecarea cauzei, situaţie în care, conform principiilor enunţate mai sus, prima instanţă avea obligaţia să verifice, din oficiu, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, urmând ca în funcţie de aceasta să dispună admiterea ori respingerea cererii.

În raport de cele expuse, hotărârile pronunţate fiind contrare legii, urmează ca recursul declarat de condamnat să fie admis, a se casa aceste hotărâri şi a se trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Giurgiu.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de condamnatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 4 din 14 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 254 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2003.

← ICCJ. Decizia nr. 200/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs...  ICCJ. Decizia nr. 2009/2003. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2007/2003. Penal. Reabilitare. Recurs