ICCJ. Decizia nr. 199/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 199
Dosar nr.4027/2003
Şedinţa publică din 14 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 342 din 3 iulie 2003 Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul C. S. la 3 ani închisoare pentru tentativă la viol prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la 6 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c)cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în cea mai grea de 6 ani închisoare.
Conform art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate a restului de 334 zile din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 376/2001 a Judecătoriei Dej urmând ca în final să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani sporită cu un an, în final inculpatul având de executat 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat din pedeapsă durata prevenţiei începând cu 2 aprilie 2003 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.M. 32.000.000 lei despăgubiri. A mai fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în seara de 1 aprilie 2003 partea vătămată S.M. a coborât din autobuzul nr. 1, care circula prin municipiul Dej, în staţia „Tratarea apei". Aceasta a fost urmărită la coborâre de inculpatul C. S. care a doborât-o la pământ şi la marginea şoselei a încercat s-o dezbrace şi să întreţină raport sexual cu partea vătămată prin constrângere. Partea vătămată s-a opus şi în timp ce aceasta era la pământ inculpatul i-a furat poşeta cu 300.000 lei.
Urmare agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 4 - 5 zile îngrijiri medicale aşa cum rezultă din raportul medico-legală întocmit în cauză.
Inculpatul a recunoscut faptele astfel cum au fost descrise.
Prin Decizia penală nr.179/2003 Curtea de Apel Cluj a admis apelul inculpatului C. S., a casat în parte sentinţa şi a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art .208 alin. (1), art. 209 lit. e) şi g)cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. pentru care a aplicat 3 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33-34 C. pen. a contopit această pedeapsă cu cea de 3 ani pentru art. 20 C. pen. raportat la art.197 alin. (1) C. pen. în cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
A menţinut revocarea liberării condiţionate a restului de 334 zile închisoare şi a contopit acest rest cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni la care a aplicat spor de 1 an, în total inculpatul având de executat 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a criticat-o pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor din tâlhărie în furt calificat, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct.17 C. proc. pen.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen. constituie infracţiunea de tâlhărie furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unui astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
În cauză s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a atacat-o violent pe partea vătămată cauzându-i chiar leziuni traumatice. Scopul iniţial al violenţelor a fost constrângerea victimei la raport sexual. Ulterior, la apărarea îndârjită a victimei, inculpatul a renunţat la intenţia de viol şi a hotărât să o deposedeze de bunuri. Este irelevantă împrejurarea că victima în cursul agresiunii exercitate de inculpat pentru a o viola a încercat să-i schimbe opţiunea îndemnându-l să-i ia banii. Aceasta este evident o stratagemă prin care partea vătămată a încercat să scape de consecinţe mai grave şi nu un consimţământ valabil exprimat.
Prin urmare luarea poşetei cu 300.000 lei aparţinând părţii vătămate constituie un furt prin violenţă. Este un furt prin violenţă pentru că anterior inculpatul doborâse victima la pământ apoi a tras-o de păr şi a lovit-o pentru a-i paraliza voinţa şi a-i înfrânge apărarea ceea ce în fapt s-a şi întâmplat.
Prin urmare fapta întruneşte elementele constitutive ale tâlhăriei depăşind furtul.
Aşa fiind Decizia Curţii de apel care a schimbat încadrarea juridică dată faptei de instanţa de fond este greşită.
Dar şi hotărârea instanţei de fond este greşită prin aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., ceea ce a influenţat asupra acestei hotărâri în defavoarea inculpatului.
Astfel potrivit art. 61 C. pen., în situaţia revocării liberării condiţionate, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor de 5 ani.
În cauză inculpatul a comis o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului şi recidivei.
Prin urmare în mod corect instanţa de fond în baza art. 33 lit. a) – 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea pedepselor de 3 respectiv6 ani pentru tentativă de viol şi tâlhărie în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Concomitent a procedat în cadrul legii la revocarea liberării condiţionate a restului de 334 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr .376/2001 a Judecătoriei Dej.
Aplicând însă dispoziţiile art. 61 C. pen. cu privire la pedeapsă prin stabilirea unui spor de 1 an închisoare, spor mai mare de 334 zile, instanţa a încălcat prevederile art. 34 alin. ultim referitoare la contopirea pedepselor potrivit cărora prin această contopire nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă.
Dealtfel în raport de împrejurările cauzei aplicarea unui spor nici nu era obligatorie.
Prin urmare Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa hotărârile pronunţate, va descontopi pedepsele şi conform art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 lit. e) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. pentru care îl va condamna la 6 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a), 34 lit.b) C. pen. va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Va face aplicarea art. 61 C. pen., va revoca liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 334 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 376/2001 a Judecătoriei Dej pe care-l va contopi cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată în cauză, urmând să execute în final 6 ani închisoare.
Va menţine celelalte dispoziţii, va computa din durata pedepsei, arestul preventiv.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Clujîmpotriva deciziei penale nr. 179 din 28 august2003 a Curţii de Apel Cluj, privind pe inculpatul C. S.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 342 din 3 iulie 2003 a Tribunalului Clujcu privire la încadrarea juridică dată faptei de furt calificat şi pedeapsa aplicată.
Inlătură aplicarea art. 33 lit. a),art. 34 lit. b) C. pen. şi sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani închisoare aplicată pentru tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea de tâlhări prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
In baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul C. S. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
In baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiţionată a restului neexecutat de 334 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 376/2001 a Judecătoriei Dejpe care îlcontopeşte cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul C. S. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
Menţine celelelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 2 aprilie 2003la14 ianuarie 2004.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi14 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1983/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 2000/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
