CSJ. Decizia nr. 3376/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3376/2003
Dosar nr. 3224/2003
Şedinţa publică din 21 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor din dosar, reţine următoarele:
Prin încheierea din 18 iulie 2003, dată în Camera de consiliu, Curtea Militară de Apel a admis propunerea formulată de Parchetul Naţional Anticorupţie, Serviciul militar şi a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 27 zile, începând de la 19 iulie 2003, până la 14 august 2003, inclusiv, a inculpaţilor:
1. M.D.;
2. E.C.M.;
3. E.I.;
4. B.D.C.;
5. T.S.N.;
6. A.D.;
7. T.M.;
8. C.S.;
9. M.C.;
10. M.D.;
11. O.C.;
12. Ş.G.;
13. Ş.L. ş.
14. G.D.
S-a reţinut că inculpaţii menţionaţi au fost arestaţi preventiv provizoriu de Parchetul Naţional Anticorupţie, Serviciul pentru cercetarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie comise de militari, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod; art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (3) C. pen.; art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 261 C. pen.
Totodată, se motivează că probele din dosar constituie date certe din care rezultă că inculpaţii, toţi poliţişti, au pretins şi primit, în mod repetat, de la autorii furturilor de produse petroliere, diferite sume de bani, cantităţi de benzină şi alte bunuri şi foloase, în schimbul asigurării că, cei care au sustras nu vor fi surprinşi sau traşi la răspundere penală.
Ca atare, s-a apreciat a fi întemeiată cererea prin care procurorul a propus arestarea preventivă pe o durată de 27 zile a celor 14 inculpaţi, luarea măsurii întemeindu-se pe dispoziţiile art. 148 lit. c), d) şi h) C. proc. pen., întrucât inculpaţii au făcut pregătiri pentru sustragerea de la urmărirea penală şi există date că urmăresc să se sustragă de la executarea pedepsei, încercând să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau prin alte asemenea fapte. Mai mult, măsura arestării preventive respectă condiţiile prevăzute de art. 1491 şi art. 143 C. proc. pen., întrucât există probe din care rezultă cazurile prevăzute şi condiţiile enumerate în textele menţionate, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În sfârşit, se conchide că necesitatea continuării desfăşurării procesului penal în bune condiţii, pentru aflarea adevărului, arestarea inculpaţilor este pe deplin justificată.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în temeiul art. 1403 C. proc. pen., toţi cei 14 inculpaţi, susţinând, între altele, că soluţionarea cererii procurorului s-a făcut într-un complet nelegal constituit, că judecătorul nu a fost desemnat prin ordin al preşedintelui instanţei să soluţioneze cauze de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi că, în general, nu sunt întrunite cerinţele legale pentru luarea unei asemenea măsuri.
Recursurile inculpaţilor sunt întemeiate potrivit celor ce urmează.
Prin Legea nr. 169 din 21 aprilie 2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, au fost modificate unele dispoziţii ale Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificările vizând şi unele dispoziţii procesul penale care sunt de imediată aplicare şi de strictă interpretare.
Astfel, art. 29 [(alin. (1)] prevede că pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de prezenta lege (nr. 78/2000) se constituie complete specializate.
Alin. (2) de sub acelaşi articol, prevede că: „La judecătorii, tribunale şi curţile de apel, completele specializate sunt formate din 2 judecători”.
Această dispoziţie procesual penală constituie o normă specială privind compunerea instanţei în cazul judecării infracţiunilor la care face referire legea în cauză, ea fiind derogatorie de la dispoziţiile cu caracter general prevăzute în Codul de procedură penală.
Norma cu caracter general privind compunerea instanţei atunci când judecă propunerea de arestare preventivă este cea prevăzută de art. 1491 alin. (6) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 281 din 1 iulie 2003). Potrivit dispoziţiei legale menţionate: „Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător.” Evident, această dispoziţie procesuală cu caracter general se armonizează cu dispoziţiile (tot cu caracter general) cuprinse în art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 (republicată) potrivit cărora: Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel se judecă de un singur judecător”.
Derogând deci (prin voinţa legiuitorului) de la normele procesuale cu caracter general privind compunerea instanţei, Legea nr. 78/2000 (lege specială, modificată prin Legea nr. 161/2003), a prevăzut, în primul rând, ca pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de această lege (printre care şi infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen.) să se constituie complete specializate şi, în al doilea rând, ca aceste complete specializate să fie formate din 2 judecători.
Aşadar, indiferent de faza procesuală în care se află cauza în faţa primei instanţe, toate actele procesuale (inclusiv încheierea prin care se dispune arestarea preventivă) trebuie dispuse în complet colegial, format din 2 judecători, legea specială (derogatorie de la legea generală) nedistingând cu privire la compunerea instanţei în anumite faze ale procesului penal.
De altfel, dispoziţii speciale, derogatorii de la norma generală, sunt prevăzute şi în alte legi cum ar fi, de pildă, Legea nr. 56/1993 a Curţii Supreme de Justiţie potrivit căreia, completele de judecată se constituie din 3 judecători din aceeaşi secţie (art. 17) şi atunci când judecă în primă instanţă, procesele penale, inclusiv când dispune arestarea preventivă (art. 25) a învinuitului sau inculpatului.
În cauza de faţă, măsura arestării preventive a inculpaţilor, urmăriţi şi pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000, a fost dispusă, contrar legii, în complet constituit dintr-un singur judecător, ceea ce atrage, potrivit art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., nulitatea absolută a actului îndeplinit, respectiv încheierea din 18 iulie 2003, recurată.
În atare situaţie, potrivit art. 1403 alin. (7) C. proc. pen., (introdus prin Legea nr. 281/2003), constatându-se că măsura preventivă a fost dispusă în condiţii nelegale, se va dispune casarea încheierii şi revocarea măsurii, precum şi punerea în libertate de îndată a inculpaţilor recurenţi, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză, iar potrivit aliniatului ultim, dosarul se va restitui instanţei a cărei încheiere a fost atacată.
Pentru considerentele arătate nu se mai impune examinarea şi a celorlalte motive de casare formulate de inculpaţii recurenţi. De asemenea, nici cererea procurorului de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, şi menţinere a stării de arest a inculpaţilor, nu poate fi primită.
Este evident că nulitatea absolută produce efecte din chiar momentul întocmirii actului, respectiv a încheierii din 18 iulie 2003, astfel că, toate actele emise în baza unui act declarat nul sunt, la rândul lor, lovite de nulitate (şi anume mandatele de arestare emise în baza acestei încheieri). Faţă de această situaţie, nu ar mai fi posibilă o nouă judecare a cauzei întrucât, după constatarea nulităţii absolute a actului prin care inculpaţii au fost arestaţi, menţinerea lor în această stare ar deveni nelegală, singura soluţie permisă fiind aceea de punere de îndată în libertate.
Onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul Ş.L., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii B.D.C., E.I., E.C.M., M.D., C.S., A.D., M.C., M.D., O.C., T.S.N., T.M., G.D., Ş.L. şi Ş.G. împotriva încheierii din 18 iulie 2003, pronunţată de Curtea Militară de Apel în dosarul nr. 4/2003.
Casează încheierea atacată şi dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor recurenţi, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
Onorariul, în sumă de 200.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul Ş.L., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3361/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3377/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
