CSJ. Decizia nr. 3424/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3424/2003
Dosar nr. 3495/2003
Şedinţa publică din 5 august 2003
Asupra recursului în anulare de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 10 iulie 2003, pronunţată de un singur judecător în camera de consiliu, Tribunalul Dolj, secţia penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului V.F.V. pe o perioadă de 27 de zile, începând de la 12 iulie 2003 (inclusiv) până la 7 august 2003.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs.
Prin încheierea din 14 iulie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a admis recursul inculpatului V.F.V., a casat încheierea din Camera de consiliu din 10 iulie 2003, pronunţată de Tribunalul Dolj şi a revocat măsura arestării preventive dispusă de instanţă faţă de inculpatul V.F.V., constatând că aceasta este ilegală.
Instanţa de recurs a anulat mandatul de arestare preventivă emis de Tribunalul Dolj cu nr. 4 din 10 iulie 2003 şi a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În considerentele încheierii, instanţa de recurs a motivat, că infracţiunea de luare de mită pentru care este cercetat inculpatul este cuprinsă în categoria infracţiunilor de corupţie, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003, iar pentru judecarea în primă instanţă a acestei categorii de infracţiuni, se constituie complete specializate, formate din doi judecători. Or, încheierea atacată fiind pronunţată de un singur judecător este contrară acestor dispoziţii.
Împotriva încheierii din 14 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (2) C. proc. pen., considerând că hotărârea instanţei de recurs este contrară dispoziţiilor legale ce reglementează compunerea instanţei învestită. cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive.
S-au invocat prevederile art. 1491 alin. (6) C. proc. pen., precum şi cele ale art. 17 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. S-a mai susţinut că prevederile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 se referă la judecarea în primă instanţă, iar nu la faza de urmărire penală (existentă în cauză).
Recursul în anulare este fondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 1491 alin. (6) C. proc. pen., referitoare la arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale, propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător.
Dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 161/2003 (publicată în M.Of., nr. 279/21.04.2003), se referă la judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în lege, de complete specializate, care, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sunt formate din 2 judecători, la judecătorii, tribunale şi la curţile de apel.
Prin urmare, aşa cum rezultă cu claritate din lectura acestui text, numai în faza de judecată în primă instanţă, asemenea infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000, modificată, se soluţionează de un complet specializat format din 2 judecători, nu şi în faza de urmărire penală (fază în care se află dosarul penal privindu-l pe inculpatul V.F.V.).
Soluţionarea de către prima instanţă a propunerii de arestare preventivă a procurorului şi arestarea inculpatului de către judecător, în camera de consiliu, nu înseamnă o judecată în primă instanţă a infracţiunii, titlul art. 1491 C. proc. pen., modificat, fiind foarte clar: arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale.
Pentru ca tribunalul să judece în primă instanţă, este evident necesar să fi fost terminată urmărirea penală, iar prima instanţă să fi fost sesizată prin rechizitoriul parchetului, situaţie inexistentă în cauză, dosarul fiind abia la începutul urmăririi penale.
Or, în privinţa soluţionării propunerii procurorului de arestare preventivă a inculpatului, în faza de urmărire penală, Legea nr. 161/2003 nu derogă de la dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003.
De altfel, modificările aduse Codului de procedură penală, au avut ca principal scop alinierea legislaţiei procedurale penale române la prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului, în speţă fiind vorba de prevederile art. 5 pct. 3 din convenţie, potrivit cărora orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
Curtea constată că instanţa de recurs, Curtea de Apel Craiova a pronunţat o încheiere contrară dispoziţiilor art. 1491 alin. (6) C. proc. pen., modificat, precum şi dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2003, modificată, şi în consecinţă, va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, va casa încheierea atacată şi va respinge recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 10 iulie 2003 pronunţată de Tribunalul Dolj.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei.
Onorariul de avocat în sumă de 200.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva încheierii de şedinţă din 14 iulie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, privind pe inculpatul V.F.V.
Casează încheierea de şedinţă din 14 iulie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Respinge recursul declarat de inculpatul V.F.V. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la 10 iulie 2003 de Tribunalul Dolj.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat în sumă de 200.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 august 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3420/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3425/2003. Penal → |
|---|
