CSJ. Decizia nr. 383/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.383 /2003
Dosar nr.2544/2001
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr.120 din 5 aprilie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpaţii C.E., B.C., V.I., M.E. şi S.S..
S-a prezentat intimata parte civilă S.C.”N.T.” SRL, reprezentată prin apărător ales, av.B.C.
Au lipsit intimaţii inculpaţi C.E., B.C., V.I. şi M.E., pentru apărarea cărora s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, av.C.D., intimatul inculpat S.S., pentru apărarea căruia s-a prezentat apărător ales, av. M.T. şi intimatele părţi civile SC „S.G.” SRL şi SC „V.T” SRL .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Procurorul a susţinut motivele de casare astfel cum au fost înscrise în memoriul depus la dosar, punând concluzii de admitere a recursului delcarat de parchet, condamnarea inculpatului S.S. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, întrucât individualizarea lor nu este în concordanţă cu prevederile art.72 şi art.52 din Codul penal.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţii C.E., B.C., V.I. şi M.E. a solicitat respingerea recursului parchetului, întrucât instanţa de apel a individualizat în mod corect pedepsele aplicate,reţinând în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante, în raport de datele ce caracterizează persoana acestora.
Apărătorul ales al inculpatului S.S. a solicitat respingerea recursului declarat de parchet, întrucât acest inculpat nu a participat la comiterea faptei, el asigurând doar transportul în calitate de taximetrist.
Apărătorul ales al intimatei părţi civile SC „N.T.” SRL a lăsat la aprecierea Curţii admiterea recursului declarat de parchet, iar în ceea ce priveşte latura civilă, a solicitat menţinerea soluţiilor instanţelor anterioare.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.643 din 21 noiembrie 2000, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpaţii:
1. C.E. la 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 şi 5 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 şi a art.74 alin.final din acelaşi cod, la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a şi b din Codul penal pentru infracţiunea de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzute de art.282 alin.1 şi 2 din Codul penal, de aplicarea art.41 alin.2 şi art.74 alin.final din acelaşi cod, şi la 2 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal, cu aplicarea art,.74 alin.final din acelaşi cod.
În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art.71 şi a art.64 din Codul penal.
2. B.C. la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,3,5 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 şi a art.74 alin.final din acelaşi cod, la 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal, pentru infracţiunea de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art.282 alin.1 şi 2 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 şi a art.76 alin.final din acelaşi cod şi la 2 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art.291 din Codul penal.
În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art.71 şi a art.64 din Codul penal.
3. V.I. la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.26 din Codul penal, raportat la art.215 alin.1,2,3,5, cu aplicarea art.41 alin.2 şi a art.74 alin.final din acelaşi cod şi la 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drpeturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal, pentru complicitate la infracţiunea de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art. 26 din Codul penal, raportat la art.282 alin.1 şi 2, cu aplicarea art.41 alin.2 şi a art.74 alin.final din acelaşi cod.
În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art.71 şi a art.64 din Codul penal.
4. M.E. la 1 an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la tentativa de infracţiune de înşelăciune, prevăzută de art.26 din Codul penal, cu referire la art.20, raportat la art.215 alin.1,2,3,5, cu aplicarea art.74 alin.2 din acelaşi cod şi la 1 an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art.26 din Codul penal, raportat la art.282 alin.1,2, cu aplicarea art.74 alin.2 din acelaşi cod.
În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus
contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare în condiţiile art.57 din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art.71 şi a art.64 din Codul penal.
5. S.S. la un an închisoare, în condiţiile art.57 din Codul penal, pentru complicitate la tentativa infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art.26 din Codul penal, cu referire la art.20, raportat la art . 215 alin.1,2,3 şi 5 cu aplicarea art.74 din acelaşi cod.
În baza art.1631 din Codul de procedură penală, s-a menţinut
sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor mobile şi imobile ale tuturor inculpaţilor.
În baza art.348 din Codul de procedură penală, s-a dispus anularea tuturor actelor falsificate de inculpat.
Pe latură civilă, în baza art.14, a art.346 din Codul de procedură penală, cu referire la art.998, 1003 din Codul civil, s-a admis acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal şi, în consecinţă, s-a dispus obligarea inculpatului C.E. la plata sumei de 50.918.996 lei cu titlu de despăgubiri civile părţii civile SC „Seliak Group” SRL Urziceni, a inculpaţilor C.E., B.C. şi V.I., în solidar, la plata cu acelaşi titlu, către aceeaşi parte civilă, a sumei de 43.713.158 lei, a inculpatului C.E., cu acelaşi titlu, a sumelor de 7.983.277 lei către partea civilă SC „Vali Trade’97” SRL Constanţa şi 63.194.339 lei către partea civilă SC „Nola Trade” SRL Constanţa, această din urmă parte civilă renunţând la restul pretenţiilor.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În jurul datei de 26 octombrie 1999, C.E. le-a propus unor cunoscuţi să se deplaseze la SC „S.G.” SRL Urziceni pentru a achiziţiona piese de schimb şi accesorii auto, ei înţelegându-se ca plata mărfurilor să o facă cu filă CEC luată de la SC „V.I.” SRL Bârlad, societate care nu desfăşura activitate economică şi nu avea în contul deschis la BI.R. Sucursala Tecuci, nici o sumă de bani.
La sediul societăţii din Urziceni, C.E. a susţinut că este administrator al SC „V.I.” SRL Bârlad, a prezentat documentele constitutive şi a cumpărat marfă în valoare de 33.804.500 lei, facturată ca fiind livrată delegatului M.I., prezentat ca atare de inculpat.
Completarea CEC-ului seria B.B. nr.315 – 00001963 a fost făcută de delegatul amintit, data înscrisă fiind 1 noiembrie 1999, marfa fiind ulterior transportată la domiciliul participanţilor.
La 8 noiembrie 1999, fila CEC a fost respinsă de la plată, banca motivându-şi refuzul pe lipsa disponibilului bancar şi interdicţiei bancare, situaţii cunoscute de inculpat.
La 2 noiembrie 1999, C.E. le-a propus lui B.C. şi V.I. să-l însoţească la aceeaşi societate din Urziceni pentru a mai cumpăra piese de schimb şi accesorii auto, el relatându-le că este cunoscut de reprezentanţii furnizoarei şi aceştia acceptaseră ca plata să se facă prin filă CEC.
În acest scop, C.E. şi B.C., l-au contactat pe T.G. despre care ştiau că are actele constitutive ale SC „G ” SRL Bârlad, acesta predându-i respectivele documente, ştampila şi o filă CEC necompletată, semnată însă şi ştampilată, emitentă fiind B.R.D. – Sucursala Vaslui – Agenţia Huşi. Cu acelaşi prilej, inculpatului i-a fost dată şi o delegaţie tipărită sub antetul SC „G” SRL Bârlad, el completând-o pentru B.C..
Astfel, la 2 noiembrie 1999, cei trei inculpaţi, însoţiţi de Miron Cristinel, s-au deplasat la Urziceni cu autoturismul lui V.I., condus de acesta.
Pe timpul deplasării, C.E. a completat fila CEC cu datele de identificare ale societăţii din Bârlad, a întocmit o listă cuprinzând marfa ce urma a fi achiziţionată, ulterior el predându-le lui B.C.
La sediul furnizoarei, C.E. l-a prezentat pe B.C. şi societatea pentru care întocmise documentele şi fila CEC, în acest mod el asigurându-i pe reprezentanţii SC „ S.G.” SRL Urziceni că marfa va fi plătită.
Cu factura nr.1266155 din 2 noiembrie 1999 s-au livrat produse în valoare de 29.228.500 lei, pentru plată fiind eliberată fila CEC seria B.003 nr.00105349.
Neînţelegându-se cu privire la achitarea unei sume de bani pentru transport, C.E. i-a dat lui V.I. o parte din produse,
restul fiind valorificat de el şi B.C..
La 6 noiembrie 1999, banca a refuzat plata filei CEC pentru lipsă disponibil, societate în interdicţie bancară şi semnătură persoană neautorizată.
C.E., în aceeaşi perioadă, într-o manieră asemănătoare, au achiziţionat piese de schimb şi accesorii auto de la SC „V.T.97” SRL Constanţa : factura nr.3801279 din 28 octombrie 1999, valoare 5.320.000 lei, pentru plată remiţând fila CEC seria B.B-325 nr.00001965, refuzată la 5 noiembrie 1999 pentru lipsă disponibil în cont şi societate aflată în interdicţie bancară.
În 28 octombrie 1999, C.E. şi doi cunoscuţi, dîndu-se ca final „reprezentanţi ai SC „V.I.” SRL Bârlad, s-au prezentat la un magazin de desfacere aparţinând SC „N.T.” SA Bucureşti, situat în Constanţa, de aici ei cumpărând anvelope şi acumulatori în valoare de 36.916.494 lei, după ce şi-au declinat calităţi false şi au arătat documentele constitutive ale societăţii despre care au susţinut că are cifră de afaceri ridicată şi activitate profitabilă – Fila CEC seria B.B – 315 nr.00001966, datată 29 octombrie 1999, completată de C.E., introdusă spre decontare la 4 noiembrie 1999, a fost refuzată la plată cu menţiunea lipsă disponibil şi societate aflată în interdicţie
bancară.
Produsele cumpărate, au fost transportate la domiciliul inculpatului C.E.
În luna noiembrie 1999, C.E. a iniţiat o nouă achiziţionare de marfă de la aceeaşi societate furnizoare, dar, pentru că între timp aceasta fusese pusă în temă odată ce se refuzase plata filei CEC, reprezentantul ei l-a încurajat să se deplaseze la Constanţa cu intenţia de a fi prins.
Pentru această deplasare, C.E. i-a contactat pe B.C. şi V.I., cerându-le să procure o filă CEC în alb. Cel care a acceptat să găsească un asemenea document a fost M.E. care, la rândul său,l-a contactat pe S.S., taximetrist.
Cei 5 inculpaţi, intenţionând să se deplaseze la Constanţa, s-au îmbarcat în două autoturisme, pe traseu însă datorită unei defecţiuni tehnice ivită la unul dintre vehicule, au continuat drumul cu un singur autoturism. Permanent, C.E. a ţinut legătura telefonică cu reprezentanţii furnizoarei, aceştia anunţând organele de poliţie.
În apropierea localităţii de destinaţie, C.E. i-a cerut lui M.E. să-i remită o filă CEC în alb aparţinând SC „A.I.” SRL Bârlad şi în prezenţa celorlalţi, a completat-o cu date nereale, a aplicat ştampila dată de B.C. şi delegaţii pentru ridicare a mărfii, aceasta din urmă pe numele lui B.C., în realitate el intenţionând să-l însărcineze cu această din urmă atribuţie, pe S.S..
La sediul societăţii, B.C., precizând că a fost trimis de C.E., sens în care a prezentat docuemntele falsificate, a indicat marfa pe care intenţionau să o cumpere, pentru aceasta întocmindu-se factura fiscală nr.9894758 din 9 noiembrie 1999, valoarea fiind 58.879.987 lei. Pentru plată, B.C. a emis fila CEC seria BB 315 nr.00001996 din setul eliberat de B.I.R. - Agenţia Tecuci.
În momentul începerii încărcării mărfii, toţi participanţii au fost reţinuţi de organele de poliţie.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri, inculpaţii C.E., V.I., M.E. şi S.S., motivele invocate fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit a vinovăţiei lor, precum şi netemeinicia pedepselor aplicate.
Prin decizia penală nr.120 din 5 aprilie 2001, Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile declarate şi, conform art.373 din Codul de procedură penală, a dispus extinderea efectelor căii de atac şi cu privire la inculpatul B.C..
Instanţa de apel a desfiinţat sentinţa şi în baza dispoziţiilor art.334 din Codul de procedură penală a schimbat încadrarea juridică pentru inculpaţii C.E. şi B.C. din infracţiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3,5 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2, art.282 alin.1,2 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2, în infracţiunea prevăzută de art.215 alin.4 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2, pentru inculpatul V.I., din infracţiunea prevăzută de art.26 din Codul penal, raportat la art.215 alin.1,2,3,5, cu aplicarea art.41 alin.2, art.26 din Codul penal, raportat la art.282 alin.1,2 cu aplicarea art.41 alin.2, în art.26 din Codul penal, raportat la art.215 alin.4 cu aplicarea art.41 alin.2, pentru inculpaţii M.E. şi S.S., din infracţiunile prevăzute de art.26 din Codul penal, raportat la art.20, cu referire la art.215 alin.1,2,3,5 şi art.282 alin.1,2 din Codul penal (pentru inculpatul M.E.), respectiv art.26 din Codul penal, raportat la art.20, cu referire la art.215 alin.1,2,3,5 din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art.26 din Codul penal, raportat la art.20 cu referire la art.215 alin.4 din acelaşi cod, toate cu aplicarea art.13 din Codul penal, urmare intervenirii modificării aduse art.146 din Codul penal, prin O.G.nr.207/2000.
În baza art.215 alin.4 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2, a art.74 şi a art.76 lit.c din acelaşi cod, inculpatul C.E. a fost condamnat la 2 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal, s-a contopit pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 2 luni închisoare şi s-a dispus executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art.215 alin.4 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2, a art.74 şi art.76 lit.c din acelaşi cod, inculpatul B.C. a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art.26 din Codul penal, raportat la art.215 alin.4, cu aplicarea art.41 alin.2, a art.74 şi a art.76 lit.c din acelaşi cod, inculpatul V.I. a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare.
Privindu-i pe aceşti inculpaţi, s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor şi aplicarea art.33 lit.a din Codul penal pentru inculpatul V.I..
În baza art.26 din Codul penal, combinat cu art.20, raportat la art.215 alin.4 din acelaşi cod, cu aplicarea art.74 şi a art.76 din Codul penal, inculpatul M.E. a fost condamnat la 1 an închisoare.
În baza art.861 din Codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza art.863 din Codul penal, condamnatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzută la lit.a,b,c,d.
S-a făcut aplicarea art.864 din Codul penal.
S-a înlăturat, privindu-i pe inculpaţi aplicarea art.71 şi a art.64 din Codul penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, cu referire la art.10 lit.c din acelaşi cod, s-a dispus achitarea inculpatului S.S. pentru complicitate la tentativa infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art.26 din Codul penal, raportat la art.20, cu referire la art.215 alin.4 din acelaşi cod.
Prin hotărâre, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, motivele invocate fiind greşita achitare a inculpatului S.S. şi netemeinicia pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor.
Recursul declarat de parchet nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că privindu-l pe inculpatul S.S., în sarcina căruia, în faza de urmărire penală în faza judecăţii în fond, pentru fapta din 9 noiembrie 1999 i s-a stabilit vinovăţia pentru complicitate la tentativa infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art.26 din Codul penal, raportat la art.20, cu referire la art.
215 alin.1,2,3 şi 5 din Codul penal, motivul de recurs nu este fondat.
În contextul materialului probator administrat, contribuţia lui S.S. a constat numai din prestarea sarcinii transportării celor 4 inculpaţi, la sediul S.C.”N.T.” SA Bucureşti – Filiala Constanţa şi dacă s-ar fi realizat ceea ce aceştia preconizaseră, el urma să fie conducătorul auto care aducea produsele achiziţionate, la domiciliile coinculpaţilor, pentru aceasta primind, astfel cum i s-a promis, o sumă de bani sau, cum s-a întâmplat de fapt, o parte din bunuri.
În acest spirit, există declaraţia inculpatului M.E., a martorului G.V. care a susţinut că în permanenţă S.S. a rămas la maşina condusă de el, această susţinere fiind confirmată şi de martori, acestea coroborându-se cu poziţia procesuală constantă, de nerecunoaştere, avută pe tot parcursul procesului penal, de cel în cauză.
Declaraţiile coinculpaţilor, din faza urmăririi penale, conţin afirmaţii vagi, în sensul : B.C. „.... am înţeles că o anumită doamnă D., în vederea procurării de CEC-uri” l-a trimis pe S.S.; „am aflat că banii pe care urma să-i obţină..... urmau împărţeala în cinci părţi egale, o parte revenindu-i deci şi lui S.S.”.
În aceste condiţii, dubiul profitând inculpatului, motivul de recurs nu este fondat.
În ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, se reţine că procedând la stabilirea şi aplicarea lor în acord cu criteriile generale, prevăzute de art.72 din Codul penal, instanţa de apel a considerat pericolul social al faptelor, împrejurările în care s-au săvârşit, respectiv, prin aceeaşi rezoluţie infracţională într-o perioadă relativ scurtă de timp şi cu prejudicierea unor societăţi comerciale ai căror reprezentanţi, cu uşurinţă, şi-au nesocotit îndatoririle de serviciu vizând diligenţa în furnizarea de mărfuri unor persoane faţă de care nu au manifestat suficientă atenţie în verificarea documentelor care concurau la executarea unor comenzi de desfacere a mărfurilor din domeniul lor de activitate, dar şi datele personale ale făptuitorilor, pedepsele corespunzând şi scopului lor prevăzut ca atare în art.52 din Codul penal, prevenţia generală şi specială.
În conformitate cu prevederile art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa va fi respins şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr.120 din 5 aprilie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpaţii C.E., B.C., V.I., M.E. şi S.S..
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive, după cum urmează: pentru inculpaţii C.E. şi B.C. de la 10 noiembrie 1999 până la punerea efectivă în libertate; pentru inculpatul V.I. de la 15 decembrie 1999 până la punerea efectivă în libertate, iar pentru inculpatul M.E., perioada executată în arest preventiv de la 10 noiembrie 1999 până la 15 noiembrie 1999.
Onorariile în sumă de câte 300.000 lei cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 424/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 425/2003. Penal → |
|---|
