CSJ. Decizia nr. 424/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.424/2003
Dosar nr.2835/2002
Sedinţa publică din 29 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de C.G. împotriva deciziei penale nr.68 din 18 martie 1999 a Curţii de Apel Alba Iulia.
S-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu, avocat B.A. lipsind recurentul condamnat.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
Procurorul a cerut respingerearecursului ca tardiv introdus.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.186 din 15 octombrie 1998 a Tribunalului Alba, s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul C.G. împotriva sentinţei penale nr.163/1994 a Tribunalului Bucureşti prin care solicită contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin această din urmă sentinţă pentru infracţiunea de evadare prevăzută de art.269 alin.2 din Codul penal, cu pedeapsa de 12 ani, 2 luni şi 11 zile în executarea căreia se afla conform sentinţei penale nr.297 din 1 martie 1993 a Judecătoriei Sector 1Bucureşti, susţinând că greşit prin sentinţa penală nr.163/1994 pedeapsa de 3 ani s-a adăugat pedepsei în executarea căreia se afla şi execută astfel 15 ani, 2 luni şi 11 zile.
Instanţa a reţinut că motivul invocat în contestaţia la executare nuseîncadreazăîncazurileprevăzutedeart.461dinCodul de procedură penală.
Prin Decizia penală nr.68 din 18 martie 1999a Curţii de Apel Alba Iulia s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Impotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs, prin memoriul trimis din Penitenciarul Bucureşti, datat 28 aprilie 2001, din adeverinţa eliberată de acest penitenciar rezultând că a luat cunoştinţă de decizie la 21 mai 1999, astfel că recursul declarat se apreciază a fi în termen.
Recursul declarat de contestator nu este fondat.
După cum corect au reţinut şi instanţele, de fond şi apel, pedeapsa rezultantă de 15 ani, 2 luni şi 11 zile s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin sentinţa penală nr.163/1994 a Tribunalului Bucureşti care l-a condamnat pentru infracţiunea de evadare la 3 ani închisoare, pedeapsă pe care a adăugat-o în baza art.269 alin.3 din Codul penal, la pedeapsa ce o executa, de 12 ani, 2 luni şi 11 zile.
Prin urmare, corect s-a respins contestaţia la executare, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art.461 Cod procedură penală, astfel că urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat şi a fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de condamnatul C.G. împotriva deciziei penale nr.68 din 18 martie 1999 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiicare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 41/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 383/2003. Penal → |
|---|
