ICCJ. Decizia nr. 425/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.425
Dosar nr.5383/2003
Şedinţa publică din 23 ianuarie 200.
Asuprarecursului penal de faţă ;
Analizând actele şi lucrările dosarului se reţinurmătoarele :
Prin sentinţa penală nr. 270 din 13 august 2003 a TribunaluluiVaslui a fost condamnat inculpatulB.N. la15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art.197 alin. (1) şi (3) teza II, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) ;7 ani închisoare pentrusăvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c),cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 33, 34 şi 35 C. pen. au fost contopite cele două pedepse dispunându-se executarea celei mai grele de 15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) - pe timpul executării pedepsei principale.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat arestarea preventivă de la 14 septembrie 2002 la 13 august 2003 .
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că inculpatul în noaptea de 12 septembrie 2002 după ce a consumat mai multe băuturi alcoolice, atât la sora sa, câtşi ladouă magazine săteşti, trecând prin dreptul locuinţei victimei R.M., o femeie în vârstă de 83 ani, s-a hotărât să întreţină raporturi sexuale cu aceasta, ştiind că este singurăîn casă.
Inculpatul a pătruns în casă prin uşa neasigurată şi a văzut victima dormind în pat.
Sesizându-l pe inculpat, victima a început să ţipe, motiv pentru care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele peste faţă şi i-a astupat gura cu mâinile. În momentul în care victima nu a mai ţipat, inculpatul a dezbrăcat-o, a tras-o jos din pat şi a întreţinut un raport sexual cu ea. Apoi, inculpatul a sustras mai multe bunuri(obiecte de îmbrăcăminte, cuverturi)profitând de starea de inconştienţă a victimei şi a plecat spre satul său. Organele de poliţie l-au găsit la domiciliu, a doua zi, după ce victima a fost descoperită de un martor, în dimineaţa de 13 septembrie 2002.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza plângerii şi declaraţiei fiicei victimei, raportului de constatare medico-legală nr. 56/C/2002 din 15 octombrie 2002 în care se atesta că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, produsă ca urmare a unei asfixii mecanice prin sufocare, precizându-se totodată existenţa unor echimoze la nivelul organelor genitale, coroborate cu procese-verbale de constatare, planşe fotografice , declaraţii de martori şi declaraţiile inculpatului.
Bunurile sustrase de inculpat au fost găsite la domiciliul acestuia şi restituite fiicei victimei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi inculpatul.
Critica adusă de parchet viza greşitaindividualizare a pedepselor, fără a se avea în vedere pericolul social deosebit al faptelor comise , iar
inculpatul a solicitat reducerea pedepselor şi a daunelor morale la care a fost obligat, în limita celor solicitate de partea civilă.
Prin Decizia penală nr. 404 din 11 noiembrie 2003 Curtea de Apel Iaşi a admis ambele apeluri, a desfiinţat parţial sentinţa, a descontopit pedepsele aplicate inculpatului, a majorat de la 15 ani închisoare la 18 ani închisoare pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art.197 alin. (1) şi (3) teza II cu aplicarea art. 37 lit. b) , a contopit această pedeapsăcu cea de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.
Instanţa de apel a redus de la 10 milioane lei daune morale, la care a fost obligat inculpatul, la suma de 5 milioane lei, atât cât solicitase partea civilă.
Celelalte dispoziţiile au fost menţinute.
Inculpatul a formulat recurs,împotriva ultimei hotărâri solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de viol comisă de inculpat prin constrângere şi având ca urmare moartea victimei – o femeie în vârstă de83 ani – este bine individualizată, în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul a acţionat cu intenţie în ceea ce priveşte comiterea violului, însă,rezultatul, respectiv moartea victimei, nu a fost urmărit de el, producându-se din culpă. Prin astuparea căilor respiratorii ale victimei inculpatul a prevăzut totuşi posibilitatea sufocării acesteia, cu toate că nu a dorit-o.
Împrejurările comiterii celor două infracţiuni, rezultatele produse, starea de recidivă a inculpatului care s-aliberat la data de 3 septembrie 1997după executareamai multor pedepse ce i-au fost aplicate în perioada 1986-1996 pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat, atitudinea oscilantă adoptată în cursul procesului, denotă periculozitatea sporită a acestuia , care a impus sancţionarea sa severă.
Motivul de recurs, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. apare neîntemeiat, iar alte motive care să determine casarea deciziei atacate nu există.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului va fi respins, menţinându-se Decizia criticată ca fiind legală şi temeinică.
Se va computa detenţia preventivă a inculpatului de la 14 septembrie 2002 la 23 ianuarie 2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 404 din 11 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 14 septembrie 2002 la 23 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi23 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 4223/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4262/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
