CSJ. Decizia nr. 4715/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4715/2003
Dosar nr. 4044/2003
Şedinţa publică din 23 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 652 din 1 iulie 2003, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul Ţ.J.M. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următorii C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 20 ianuarie 2003, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.300.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în ziua de 3 septembrie 2002, inculpatul a deposedat-o, prin violenţă, pe partea vătămată de o geantă în care se afla suma de 50.000 lei şi un telefon mobil.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 438/ A din 18 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita redozarea pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul de casare invocat în apel, referitor la individualizarea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică, în prevederile art. 99 din acelaşi cod, fiind corespunzătoare.
Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, fără dubiu, că la data de 3 septembrie 2002, în timp ce se deplasa pe stradă, partea vătămată V.E.M., a fost atacată de inculpatul Ţ.J.M., care, prin violenţă, i-a sustras geanta în care se afla suma de 50.000 lei şi un telefon mobil.
Ulterior, inculpatul a vândut telefonul sustras cu suma de 700.000 lei, despăgubind însă, în cursul procesului pe partea vătămată, integral pentru prejudiciul provocat prin infracţiune.
Referitor la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen., instanţele având în vedere atât pericolul social sporit al faptei comise (sustragerea unor bunuri, prin acte de violenţă, în timp ce partea vătămată se afla într-un loc public) valoarea relativ redusă a bunurilor sustrase, cât şi împrejurarea că deşi minor inculpatul a mai fost cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38519 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a se respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.I.M. împotriva deciziei penale nr. 438/ A din 18 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 20 ianuarie 2003 la 23 octombrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 47/2003. Penal. Legea nr.56/2003. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 4716/2003. Penal. Lg.143/2000. Recurs → |
|---|
