CSJ. Decizia nr. 4716/2003. Penal. Lg.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4716/2003
Dosar nr. 4152/2003
Şedinţa publică din 23 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 691 din 24 iulie 2003, ce a fost pronunţată în dosarul nr. 2219/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost hotărâte următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata T.C. a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv, din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, aplicându-i-se o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), precum şi pedeapsa complimentară constând în interdicţia de exercitare, pe timp de un an după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei şi s-a dedus prevenţia de la 18 februarie 2002 la zi.
S-a dispus prelungirea arestării inculpatei de la 29 iulie 2003 la 27 august 2003.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpată suma de 80 dolari S.U.A. şi suma de 10 Euro, precum şi suma de 4.610.000 lei, bani ce au fost indisponibilizaţi de la urmărirea penală şi au fost consemnaţi la C.E.C.
S-a constatat că seringa şi folia de material plastic ridicate de la inculpată, ca fiind corpuri delicte pe care au fost evidenţiate urme de heroină, au fost distruse după expertiză.
În final, s-a dispus obligarea inculpatei la plata cheltuielilor de judecată.
Din probatoriul ce a fost administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatei referitor la următoarea situaţie de fapt:
Urmare a unor informaţii, Poliţia a efectuat legal, percheziţii domiciliare la învinuitul M.I. şi la inculpata T.C., împrejurare în care au fost găsite droguri şi urme ale consumului acestora.
Probatoriul efectuat în cauză, atât la urmărirea penală, cât şi în faza judiciară a pus în evidenţă, în mod neîndoielnic, faptul că inculpata T.C. este nu numai consumatoare ci şi distribuitoare de droguri, fapt ce a condus instanţa de fond la schimbarea încadrării juridice a faptei.
Împotriva soluţiei au declarat apeluri, în termenul prevăzut de lege, atât inculpata, cât şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
La termenul din 20 august, inculpata personal şi asistată de apărător din oficiu, a declarat că înţelege să îşi retragă apelul, declaraţie de care s-a luat act.
Cât priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, acesta viza cuantumul mic al pedepsei aplicate, solicitându-se aplicarea unei pedepsei mai aspre.
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului cauzei atât prin prisma motivului de apel arătat, cât şi din oficiu, constată că este fondat apelul şi prin urmare, prin Decizia penală nr. 450 din 20 august 2003 îl admite, reţinându-se că, circumstanţele atenuante au fost judicios reţinute şi urmează a fi menţinute însă se constată că individualizarea judiciară nu a fost efectuată în mod judicios în raport de pericolul social concret al faptelor comise şi în raport de scopul pedepsei.
Având în vedere escaladarea continuă a traficului şi consumului de droguri şi ţinând seama de gravitatea consecinţelor unor asemenea activităţi, pedeapsa stabilită în cauză este nejustificat de mică, fiind necesar a fi majorată, cu menţinerea celorlalte dispoziţiuni ale sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpata, critica vizând încadrarea juridică şi în consecinţă menţinerea hotărârii primei instanţe.
Examinând cauza în raport de critica făcută, analizată prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., cât şi din oficiu potrivit dispoziţiilor alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursul este nefondat.
Aşa cum corect au reţinut instanţele, inculpata s-a ocupat şi de traficarea drogurilor, aceasta vânzând doza de drog cu suma de 200.000 lei, astfel că schimbarea încadrării juridice este justificată.
Şi pedeapsa aplicată corespunde cerinţelor dispoziţiilor art. 52 C. pen., astfel că o reindividualizare a acesteia, în sensul reducerii nu se impune.
Aşa fiind, şi cum motive care examinate din oficiu să conducă la casarea hotărârilor nu sunt, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.C. împotriva deciziei penale nr. 450 din 20 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu obligarea recurentei la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.C. împotriva deciziei penale nr. 450 din 20 august2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 februarie 2002 la 23 octombrie 2003.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4715/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4723/2003. Penal → |
|---|
