CSJ. Decizia nr. 4750/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4750/2003
Dosar nr.4764/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar se constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1 din 22 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis propunerea formulată de Parchetul Naţional Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei şi a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor C.I. şi M.M. pe timp de câte 29 zile, începând de la data de 22 octombrie 2003 la 19 noiembrie 2003.
S-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă.
Din probele cauzei, instanţa a reţinut că, inculpaţii sunt cercetaţi pentru comiterea infracţiunilor de complicitate şi respectiv luare de mită.
Probatoriul existent la dosar, în această fază procesuală, reţine aceeaşi instanţă că, are indicii suficiente şi temeinice pentru reţinerea situaţiei de fapt expusă mai sus cu atât mai mult cu cât în declaraţiile date, inculpaţii nu au contestat conţinutul convorbirilor telefonice şi nici a celorlalte probe.
Astfel, s-a constatat că sunt îndeplinite şi cerinţele art. 148 lit. h) C. proc. pen., în cele două ipoteze ale sale şi cum ambii inculpaţi sunt cercetaţi pentru săvârşirea unor fapte penale, cu un pericol social ridicat şi prin raportare la calitatea pe care au avut-o, ofiţeri de poliţie, ce aveau obligaţii de menţinerea ordinii publice, se impune tocmai pentru asigurarea şi garantarea acesteia, cercetarea în stare de arest.
Împotriva acestei încheieri, ambii inculpaţi, în termenul legal, au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, sub aspectul insuficienţei probelor administrate şi pe baza cărora nu se poate reţine că, este imperios necesară arestarea lor preventivă.
Au cerut a se vedea că ei nu pot fi suspectaţi de pericol, în a se sustrage de la urmărirea penală, că au toată pregătirea şi interesul în a colabora, cu organul de urmărire penală, în aşa fel încât să se ajungă la aflarea cât mai grabnică a adevărului şi că deci prezintă toate garanţiile pentru a fi anchetaţi, în stare de libertate.
S-a mai solicitat a se vedea că, măsura arestării preventive, luată faţă de ei, este nelegală, deoarece este de 32 de zile, în loc de 30 de zile maximum.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se actele dosarului în raport de cele două critici aduse încheierii recurate, precum şi din oficiu, se constată că, măsura arestării preventive luată faţă de recurenţi este şi temeinică şi legală şi priveşte o perioadă de 30 de zile şi nu de 32 de zile, după cum formal şi eronat se susţine.
Astfel, prin ordonanţa de arestare preventivă provizorie, din 21 octombrie 2003, este dispusă:
„Arestarea preventivă provizorie a inculpaţilor C.I. şi M.M., pe o durată de 3 zile în care s-a inclus şi reţinerea conform art. 146 alin. (3) şi art. 1491 alin. (3) C. proc. pen. „dar după 24 de ore, această ordonanţă şi-a încetat valabilitatea, prin emiterea la 22 octombrie 2003 de către Curtea de Apel Bucureşti, a Mandatului de Arestare preventivă nr. 1/U pentru 29 de zile, cu începere de la 22 octombrie 2003 şi până la 19 noiembrie 2003 inclusiv, pentru ambii inculpaţi recurenţi.
Aşa fiind din analiza celor două acte procedurale rezultă fără nici un dubiu că, prevederile art. 149 şi art. 1491 alin. (4) C. proc. pen., au fost întocmai respectate de procuror şi care în termenul de 24 de ore, de la emiterea ordonanţei de arestare preventivă provizorie, din 21 octombrie 2003 au prezentat dosarul cauzei, instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, respectiv la 22 octombrie 2003, cu propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive, faţă de ambii inculpaţi.
Apoi, instanţa pe deplin justificat existând temeiurile legale care să justifice luarea măsurii arestării preventive, la aceeaşi dată cu sesizarea, respectiv la data de 22 octombrie 2003 şi după ascultarea inculpaţilor recurenţi, a emis cu începere de la aceeaşi dată (22 octombrie 2003) mandatele de arestare preventivă pentru restul de timp rămas şi anume de 29 de zile.
S-a apreciat de asemenea corect că sunt dovedite şi temeiurile cerute de art. 136 alin. (5), art. 146 alin. (6) şi art. 148 lit. h) C. proc. pen., precum şi ale art. 5 pct. 1 lit. c) şi pct. 3 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale intrară în vigoare la 1 noiembrie 1998.
Astfel cu privire la ambii recurenţi s-a reţinut că există motive de a bănui că au săvârşit infracţiunile de complicitate şi respectiv luare de mită, deoarece li s-a înmânat suma de 400 dolari S.U.A. şi aproximativ 18 milioane lei, celor doi inculpaţi, în calitate de ofiţeri de poliţie, de câtre soţii L.Z. şi A., în schimbul restituirii către aceştia a unei plase cu toate documentele contabile ridicate de la Societatea S.C. G.I.E. S.R.L aparţinând acestora.
La societatea sus-menţionată se identificaseră nereguli financiare în contabilitate prin neînregistrarea de mărfuri în valoare de aproximativ 3 miliarde lei.
Acestea fiind actele şi datele reţinute de organele de cercetare penală, arestarea preventivă a celor doi inculpaţi, pe o durată de 30 zile, în mod judicios, temeinic şi legal, a fost dispusă de către instanţă, prin încheierea atacată, respectiv nr. 1 din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, motive pentru care va fi menţinută.
În consecinţă şi recursurile celor doi inculpaţi, urmează a fi respinse, ca nefondate.
Văzând şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi M.M. împotriva încheierii nr. 1 din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosar nr. 3342/2003, ca nefondate.
Obligă recurenţii la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4747/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4751/2003. Penal. Art.290 c.pen. Recurs → |
|---|
