CSJ. Decizia nr. 4753/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4753/2003
Dosar nr. 1419/200.
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 142 din 28 ianuarie 2002, pronunţată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.A. pentru infracţiunile de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. e), g) şi i) C. pen.; art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. e), g) şi i) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat de la 17 mai 2001 la 29 iunie 2001.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 346 alin. (3) C. proc. pen. nu s-au acordat despăgubiri civile către partea civilă S.C. C.T. S.R.L., instanţa de fond constatând că prejudiciile cauzate părţilor vătămate S.C. G.T.I. S.R.L., P.M. şi S.C. C. S.R.L. au fost recuperate integral.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpatul R.A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în dauna avutului privat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. e), g) şi i) şi a două infracţiuni de furt calificat în dauna avutului privat în forma continuată, una prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. g) şi i) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi alta prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. e),g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului R.A. că, în noaptea de 5 aprilie 2001, a sustras prin demontare roata de rezervă de pe autocamionul marca ROMAN proprietatea părţii vătămate P.M.
În noaptea de 8 aprilie 2001, acelaşi inculpat a pătruns în incinta S.C. C.T. S.R.L., prin tăierea gardului împrejmuitor din sârmă, după care a sustras prin demontare, două roţi-rezervă trailer marca FULDO şi, respectiv, GOOD YEAR de pe semiremorci, pe care apoi le-a transportat spre valorificare la S.C. S.E.
S-a mai reţinut în actul de trimitere în judecată, că în noaptea de 5 mai 2001, inculpatul, folosind acelaşi mod de operare şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pătruns în sediul S.C. C.T. S.R.L. şi a sustras două roţi de rezervă marca KUMHO şi MARCHALL de pe semiremorci, iar în noaptea de 11 mai 2001 a sustras roata de rezervă MICHELIN de pe autotractorul marca MERCEDES BENZ, proprietatea părţii vătămate S.C. G.T.I. S.R.L., pe care a dus-o la atelierul de vulcanizare aparţinând S.C. S.E. S.R.L., în scopul valorificării.
În cursul aceleiaşi nopţi, inculpatul s-a deplasat pe Şoseaua Borşului din Oradea, în apropierea S.C. C.T. S.R.L. şi prin demontare a sustras roata de rezervă marca STOMIL STEEL de pe TIR-ul marca MERCEDES, proprietatea S.C. C. S.R.L., pe care a transportat-o la acelaşi atelier de vulcanizare pentru valorificare.
Instanţa de fond, pe baza plângerilor părţii vătămate, proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală, depoziţiilor martorilor şi inculpatului a constatat că nu inculpatul este autorul infracţiunilor de furt calificat.
S-a motivat în considerentele sentinţei că probele administrate nu au confirmat faptul că inculpatul a intrat în posesia roţilor sustrase şi nici că el ar fi cunoscut că ar fi sustrase.
Mai mult, instanţa de fond a reţinut ca veridică apărarea formulată de inculpat în sensul că, unele din roţi au fost aduse de inculpat din Ungaria, făptuitorul lucrând ca şofer TIR la F. a efectuat multiple curse în ţara vecină, ocazie cu care a achiziţionat şi astfel de roţi de rezervă.
Tribunalul Bihor-Oradea, prin Decizia penală nr. 315/A din 29 mai 2002, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, iar Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 734/R din 1 octombrie 2002 a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, ca nefondat.
Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., învederând că achitarea inculpatului este consecinţa unei grave erori de fapt.
S-a arătat, în motivarea recursului în anulare că probele administrate în cauză evidenţiază, contrar a ceea ce au reţinut instanţele de fond şi de control judiciar vinovăţia inculpatului, iar apărările formulate de acesta, potrivit cărora ar fi adus roţile de camioane din Ungaria, sunt infirmate tocmai de materialul probator administrat în cauză.
Recursul în anulare este fondat.
Instanţele de fond, apel şi recurs, cu o motivare sumară, au reţinut, pentru a dispune achitarea inculpatului, că probele administrate nu confirmă participarea acestuia la sustragerea bunurilor în nici una din calităţile prevăzute de lege, respectiv autor, complice, instigator ori trimiţător, dovada vinovăţiei unei persoane inculpate revenind în exclusivitate organelor de cercetare şi urmărire penală.
Potrivit art. 64 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului, făcute în tot cursul procesului penal, constituie mijloace de probă. Pe de altă parte, conform art. 63 alin. (2) din acelaşi cod, probele nu au o valoare prestabilită.
Neexistând o ordine de preferinţă, referitor la forţa probantă, instanţa este obligată, în cazul unor nepotriviri sau contradicţii, să aprecieze fiecare declaraţie şi act administrat în contextul tuturor probelor, care trebuie să fie coroborate ori, deci, să reţină ca reprezentând adevărul numai din acestea; reţinerea unora şi înlăturarea altora trebuie motivată de către instanţă.
Or, în speţă, nici una din instanţe nu a făcut o anchetă amănunţită a mijloacelor de probă, ci, dimpotrivă, a pus accentul pe declaraţiile inculpatului şi martorului B.V., reprezentant al firmei la care lucra inculpatul, martor care a confirmat apărarea acestuia, în sensul că roţile să fi fost aduse din Ungaria.
În cauză, probele administrate evidenţiază vinovăţia inculpatului.
Astfel, inculpatul nu a negat nici un moment că s-a deplasat de mai multe ori la S.C. S.E. S.R.L., în intervalul aprilie – mai 2001, ocazie cu care a oferit spre vânzare diferite roţi complet echipate. Aceste declaraţii se coroborează cu dispoziţiile martorilor S.M., C.N.M., T.P., precum şi cu actele depuse de părţile civile şi cu procesele-verbale de confruntare.
Astfel, din declaraţia martorului S.M., rezultă că inculpatul a venit de mai multe ori (însoţit de o altă persoană, pe care o descrie) la sediul firmei de vulcanizare unde el lucra şi i-a oferit roţi spre vânzare, inclusiv din cele reclamate de părţile vătămate şi care ulterior, au fost ridicate de organele de poliţie şi restituite părţilor vătămate.
La rândul său, martorul C.N.M., prieten cu inculpatul, a menţionat în declaraţiile date că inculpatul R.A. a venit la el în cursul serii sau nopţii şi i-a solicitat să-i împrumute autoturismul sub pretextul rezolvării unor probleme personale. Martorul a mai precizat că la restituirea autoturismului a observat în portbagaj roţi complet echipate şi că s-au deplasat împreună la sediul firmei S.C. S.E. S.R.L., unde roţile au fost duse în vederea comercializării.
Important de reţinut este faptul, că una din datele la care inculpatul s-a prezentat la martor pentru a împrumuta autoturismul a fost în seara de 11 mai 2001, iar în noaptea respectivă a fost sustrasă roata de rezervă a semiremorcii proprietatea S.C. G.T.I. S.R.L., roată ce a fost identificată la sediul firmei de vulcanizare.
Martorul T.P., angajat la S.C. G.T.I. S.R.L. a arătat în declaraţia sa că, deplasându-se la vulcanizare pentru a achiziţiona o roată de rezervă în locul celei sustrase, a găsit roata furată şi care i-a fost restituită de martorul S.M.
Din adresele părţii vătămate S.C. C.T., rezultă că toate anvelopele firmei au ştanţată inscripţia C., fiind indicate mărcile şi seriile anvelopelor folosite, iar anvelopele marca FULDO, KUMHO, GOOD YEAR şi MARCHALL au fost identificate şi ridicate de la sediul firmei de vulcanizare (referitor la aceste tipuri de mărci de anvelope martorul S.M. a arătat că două din ele le-a valorificat la martorul B.M., una din roţi corespunde datelor tehnice cu cea sustrasă în noaptea de 5 mai 2001 de la S.C. C. S.R.L.
Rezultă din probele administrate mai sus, că dispariţia acestor roţi a coincis cu nopţile în care inculpatul a împrumutat autoturismul proprietatea martorului C.M.N., iar de fiecare dată, a doua zi, inculpatul s-a deplasat la firma de vulcanizare S.C. S.E. S.R.L. unde le-a predat spre valorificare şi unde au fost identificate de părţile vătămate.
Apărarea formulată de inculpat, şi anume că ar fi adus roţi complet echipate din Ungaria, urmează a fi înlăturată ca nesinceră, întrucât inculpatul a predat firmei de vulcanizare roţi cu elemente certe de identificare indicate de persoanele cărora le fusese sustrase în perioada în care inculpatul nu s-a aflat în străinătate şi, aşa cum rezultă din adresa F. Oradea, inculpatul a făcut deplasări în Ungaria în perioada 17-18 aprilie 2001, 26-30 aprilie 2001, de unde revine gol la sediul firmei.
Coroborarea acestor mijloace de probă conduc la concluzia că, inculpatul a fost autorul furturilor roţilor de rezervă, atâta vreme cât, în mod necontestat, inculpatul a oferit roţi de vânzare unei firme ce se ocupa cu o astfel de activitate, aceste roţi au fost identificate ca aparţinând părţilor vătămate care reclamaseră la poliţie dispariţia lor şi au fost descrise în sesizările adresate organelor de cercetare penală, comiterea infracţiunilor având loc în nopţile în care inculpatul a împrumutat un autoturism de la martorul C.N.M., în portbagajul acestuia fiind văzute roţi ce nu se găseau în momentul preluării autovehiculului, nefiind administrată nici o probă din care să rezulte că inculpatul a adus din Ungaria vreo roată.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată că în speţă, s-a comis o gravă eroare de fapt, existând o vădită contradicţie între probele administrate şi ceea ce au reţinut instanţa de fond şi instanţele de control judiciar, motiv pentru care recursul în anulare va fi admis, iar inculpatul va fi condamnat în temeiul art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i), în baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi în conformitate cu art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând ca în cauză să se facă aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) şi art. 74 şi art. 76 C. pen.
Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată şi deci, lăsată la aprecierea acesteia.
În aprecierea unor împrejurări la circumstanţele atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.
În speţă, chiar dacă inculpatul a negat infracţiunile reţinute în sarcina sa, în raport de pericolul social concret al faptelor comise (sustragerea unor anvelope cu un anumit grad de uzură) de urmările modice ale acestor infracţiuni (valoarea prejudiciilor cauzate este relativ mică) şi ţinând seama şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (încadrat în serviciu, apreciat pozitiv, căsătorit, are doi copii minori, iar prejudiciul cauzat părţilor civile a fost acoperit) se justifică reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., motiv pentru care inculpatul va fi condamnat la câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Cum, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., se va dispune şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante.
Sub aspectul laturii civile se va constata că prejudiciul cauzat părţii civile S.C. C.T. S.R.L. Oradea a fost acoperit şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor prin care s-au constatat recuperate prejudiciile aduse părţilor vătămate S.C. G.T.I. S.R.L., P.M. şi S.C. C. S.R.L. Conform art. 191 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, pentru instanţele de fond, apel şi recurs şi la cheltuieli judiciare în prezenta cauză, din care Ministerul Justiţiei va avansa onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 142 din 28 ianuarie 2002 a Judecătoriei Oradea, deciziei penale nr. 315/A din 29 mai 2002 a Tribunalului Bihor şi deciziei penale nr. 34/R din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpatul R.A.
Casează hotărârile susmenţionate în totalitate pe latură penală şi parţial pe latură civilă.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 din C. pen., condamnă pe inculpatul R.A. la 2 ani închisoare.
În baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42, art. 74 şi art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 lit. e), g) şi i) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, încât acesta urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 4 ani potrivit art. 82 C. pen.
Atrage atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 359 C. proc. pen.
Constată acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părţii civile S.C. C.T. S.R.L. Oradea.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate prin care s-au constatat acoperite prejudiciile cauzate părţilor vătămate S.C. G.T.I. S.R.L., P.M. şi S.C. C. S.R.L.
Obligă pe inculpat la 3 milioane lei cheltuieli judiciare pentru instanţele de fond, apel şi recurs şi la 1.300.000 lei cu acelaşi titlu în prezenta cauză, din care se va achita onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4752/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4755/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... → |
|---|
