CSJ. Decizia nr. 4751/2003. Penal. Art.290 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4751/2003
Dosar nr. 898/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 18 iunie 1999, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus trimiterea în judecată a următorilor inculpaţi:
- S.C., pentru divulgarea secretului economic prevăzut de art. 298 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., instigare la furt prevăzută de art. 25, raportat la art. 208 alin. (2) C. pen., dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi participaţie improprie la folosirea de documente vamale false prevăzută de art. 31 alin. (2) C. vam., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997;
- L.A. şi
- L.G., pentru divulgarea secretului economic prevăzut de art. 298 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., furt prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.
În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că, în perioada 1995 – 1999, inculpaţii L.A. şi L.G., în calitate de salariaţi cu funcţii importante la S.N.B., în baza unei înţelegeri prealabile, la insistenţa coinculpatei S.C., au sustras din arhiva S.N.B. documente secrete privind activitatea tehnico-economică şi de personal a şantierului. Aceste documente au fost preluate de S.C. şi transmise reprezentanţilor unor firme străine, acţiuni de natură să producă pagube S.N.B. Cei doi inculpaţi au primit de la coinculpata S.C. sume de bani în scopul de a realiza sustragerea documentelor secrete şi pentru a-şi păstra calitatea de angajaţi ai S.N.B. pentru posibilitatea executării acestui scop. S-a reţinut că inculpaţii au primit, în perioada octombrie 1998 – aprilie 1999, câte 300 dolari S.U.A. lunar, cu titlu de contraprestaţie pentru „serviciile realizate”, la solicitarea lui S.C.
În sarcina inculpatei S.C. s-a mai reţinut că în luna mai 1998 a falsificat, în mod repetat mai multe acte sub semnătură privată, folosite ulterior la S.N.B. şi la Vama Brăila pentru realizarea unor operaţiuni de vămuire a unor bunuri.
După începerea urmăririi penale, s-au efectuat percheziţii la domiciliul inculpaţilor, la birourile de la locurile lor de muncă şi la sediul SC G. SRL Brăila al cărei administrator era inculpata S.C.
La percheziţiile efectuate, s-au găsit la inculpatul L.A. şi alţi inculpaţi mai multe acte privind activitatea S.N.B., xerocopii ale unor acte, dosare, proiecte, schiţe, în original sau în copie, analize tehnico-economice, oferte de contracte, organigrama S.N.B. etc.
La cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Şantierul Naval Brăila a numit o comisie interioară, care a examinat actele găsite la percheziţii şi le-a clasificat, parte din ele fiind considerate ca fiind secrete.
Judecând cauza, Tribunalul Cluj prin sentinţa penală nr. 183 din 11 aprilie 2002 a dispus achitarea inculpaţilor L.A. şi L.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunile de divulgarea secretului economic prevăzute de art. 298 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunile de furt prevăzute de art. 208 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen.
De asemenea, inculpata S.C. a fost achitată în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru infracţiunile de divulgare a secretului economic prevăzută de art. 298 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., instigare la furt prevăzută de art. 25, art. 208 alin. (2) C. pen. şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. şi în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunile de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1), cu art. 41 – art. 42 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, cu art. 41 – art. 42 C. pen. şi participaţie improprie la folosirea de documente vamale false prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997.
S-a constatat că SC Ş.N.B. SA nu se constituie parte civilă în cauză.
În ce priveşte infracţiunea de divulgare a secretului economic prima instanţă îşi motivează achitarea prin aceea că această infracţiune nu există deoarece documentele cu care cei trei inculpaţi au intrat în contact în activitatea lor la S.N.B. nu au avut caracter de secret de serviciu. Se menţionează că documentaţia găsită nu era întocmită de S.N.B. ci de proiectantul O.T.B.G., care nu a clasificat-o ca fiind secretă. După legea română, această documentaţie nu aparţine grupelor de documente cu caracter secret sau secret de serviciu.
S-a reţinut că singurele documente cu caracter secret erau planul de apărare S.N.B. şi planul special F privind normele militare, dar acestea nu s-au găsit la inculpaţi şi nici nu au fost furnizate altor persoane ori parteneri străini.
De altfel, pentru existenţa infracţiunii de divulgare a secretului economic era necesară împlinirea cerinţei esenţiale ca fapta să fie de natură a produce prejudicii. Ori, ca urmare a relaţiilor contractuale ale S.N.B. cu firma G.B.V. Olanda ori cu firma N. din Norvegia nu au existat prejudicii pentru nici una din părţi, fapt care rezultă şi din împrejurarea că nimeni nu s-a constituit parte civilă.
Cu privire la infracţiunea de furt s-a apreciat că aceasta nu există, deoarece din materialul probator de la dosar nu rezultă ca cei trei inculpaţi să fi sustras din arhiva S.N.B. documente cu caracter secret.
Documentele ce au intrat în posesia inculpaţilor prin natura şi pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, nu constituiau secrete de serviciu, aparţinând firmelor G.B.V. şi B.B.V.
Reţine prima instanţă că nici infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni nu subzistă deoarece nu s-a realizat nici o probă din care să rezulte o asociere în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni aşa cum o cer dispoziţiile art. 323 C. pen.
Achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea de luare de mită este motivată prin aceea că sumele de bani primite de la firma G. nu au fost în legătură cu calitatea lor de salariaţi ai S.N.B. Împrumutul acestor sume de bani nu are nimic de-a face cu atribuţiile de serviciu ale celor 2 inculpaţi, el intervenind pe fondul relaţiilor de prietenie existente cu inculpata S.C., căreia nu i s-a reţinut infracţiunea de dare de mită pentru aceleaşi motive.
Prima instanţă a dispus achitarea inculpatei şi pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cât şi pentru participaţie improprie la folosirea de documente vamale false, cu motivarea că operaţiunea de întocmire în fals a unor documente vamale nu a păgubit pe nimeni şi nu au produs nici o consecinţă juridică, ele putând constitui doar o contravenţie aşa cum au apreciat şi organele D.G.F.P.C.F.S. Brăila, care au şi dispus amendarea administratorului societăţii.
Împotriva sentinţei penale nr. 183 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, care în motivele scrise depuse a susţinut următoarele:
- instanţa a stabilit în mod greşit starea de fapt deoarece, parţial, documentele deţinute la domiciliu de inculpaţi constituiau secrete ale S.N.B., nedestinate publicităţii. S-a avut în vedere faptul că potrivit deciziilor S.N.B. nr. 2809 din 22 noiembrie 1993 şi 89 din 3 martie 1999 se consideră secrete de serviciu toate documentele legate de încheierea, modificarea, executarea şi încetarea unor contracte cu partenerii societăţii, categorie în care se include majoritatea scripelor găsite la domiciliul inculpaţilor.
Practic inculpaţii au deţinut o întreagă arhivă compusă din copii ale unor acte care nu se puteau afla în posesia lor, decât la sediul societăţii şi doar în măsura în care serveau la coordonarea activităţilor conduse de ei.
Este dovedit faptul că au fost transmise firmei G. documente aparţinând S.N.B. în legătură cu contracte unde aceasta avea interese patrimoniale, transmiterea fiind făcută „pe cale privată” între cei trei inculpaţi.
Deci, s-a dovedit prin probe obiective că inculpaţii au sustras documente din arhiva S.N.B. pe care le-au valorificat prin predarea unei societăţi comerciale cu vădit interes în activitatea S.N.B., în scopul de a-i asigura acesteia o poziţie dominatoare în cursul tratativelor cu alţi parteneri comerciali, activităţi care au fost realizate în scopul vădit de obţinere a unor foloase materiale, care s-au şi concretizat în plata unor sume de bani, ce au îmbrăcat forma unor prestaţii lunare.
- Având în vedere considerarea ca dovedită a infracţiunii de divulgare a secretului economic prevăzut de art. 298 alin. (2), cu art. 41-42 C. pen., celelalte infracţiuni sunt implicit dovedite, având în vedere că între acestea există raport de cauzalitate de la mijloc la scop.
Considerându-se că sunt întrunite elementele constitutive ale tuturor infracţiunilor deduse judecăţii, pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi, s-a solicitat admiterea recursului şi rejudecând să se dispună condamnarea lor la închisoare, cu privare de libertate.
Prin Decizia penală nr. 292 din 23 octombrie 2002 Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinţei penale nr. 183 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj, pe care o desfiinţează numai cu privire la temeiul juridic al achitării inculpatei S.C., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi a infracţiunii de participaţie improprie de folosire de documente vamale false prevăzută de art. 31 alin. (1), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997.
Judecând cauza în aceste limite, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.C. pentru cele două infracţiuni menţionate şi în baza art. 181, raportat la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000.000 lei şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, reiterându-se motivele care au stat la baza achitării celor trei inculpaţi.
Împotriva deciziei penale menţionate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, cu următoarea motivare:
- Infracţiunea de divulgare a secretului economic prevăzută de art. 298 C. pen., este dovedită, la domiciliul inculpaţilor L.G. şi L.A. fiind găsite un număr impresionant de documente ce făceau parte din arhiva S.N.B. (schiţe şi planuri de nave, memorii şi adrese privitoare la derularea procesului de producţie cu circuit intern, documentaţii cu regim închis privind subansamble de nave, corespondenţe cu parteneri străini şi chiar Decizia nr. 1 A 005/1997 a S.N.B., privind pregătirea economiei naţionale pentru apărare).
Se află acte rezultate în urma analizei acestor documente, pe baza legislaţiei în vigoare, cunoscută de inculpaţi, inclusiv a ordinelor interne a conducerii S.N.B. din care rezultă că, parţial, documentele deţinute la domiciliu de inculpaţi constituiau secrete ale societăţii, nedestinate publicităţii.
Aceste documente aparţinând S.N.B., în legătură cu contracte unde firma G. avea interese patrimoniale, au fost transmise acesteia de către inculpaţi, neoficial.
Din probele administrate rezultă că inculpaţii au sustras documente secrete din arhiva S.N.B. pe care le-a valorificat prin predarea lor unei societăţi comerciale cu vădit interes în activitatea S.N.B., în scopul de a-i asigura acesteia o poziţie dominatoare în cursul tratativelor cu alţi parteneri comerciali.
- Infracţiunea de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., rezultă implicit, fiind confirmată din probele care demonstrează existenţa infracţiunii de divulgare a secretului economic.
- Cu privire la infracţiunile de dare şi luare de mită, greşit s-a concluzionat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
Coroborând toate probele de la dosar se poate stabili o legătură directă între acţiunile de sustragere a documentelor secrete şi primirea de bani.
- Sunt dovedite şi elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., fiind evidentă stabilirea de la început a modului în care urma să se desfăşoare activitatea infracţională sub coordonarea inculpatei S.C., pe termen lung, cu stabilirea precisă a rolului participanţilor şi cu susţinerea lor în permanenţă, atât financiar, cât şi moral de către sus-numita.
- În contextul întregii activităţi infracţionale a inculpatei S.C. nu-şi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 181 C. pen., pentru cele două infracţiuni, faptele prezentând în concret un grad ridicat de pericol social, impunându-se condamnarea acesteia.
Examinând actele de la dosar, se constată că problema esenţială în rezolvarea corectă a cauzei este stabilirea cu certitudine dacă documentele manipulate şi deţinute la domiciliu de către cei doi inculpaţi au sau nu caracter secret sau secret de serviciu, aceasta având relevanţă şi în reţinerea celorlalte infracţiuni.
Aşa cum se prezintă în prezent probatoriul s-au creat două opinii, una a parchetului care susţine că există probe suficiente din care rezultă că documentele în litigiu au caracter secret sau secret de serviciu, nedestinate publicităţii şi alta a instanţelor de judecată şi a inculpaţilor care pretind contrariul, respectiv că aceştia nu au deţinut, însuşit şi manipulat documente având un asemenea caracter.
Relevante sunt şi adresele nr. 1/238 din 31 august 1999 şi nr. 11273 din 8 noiembrie 2000 ale SC Ş.N.B. SA Brăila, prin care se comunică Tribunalului Brăila, respectiv Tribunalului Cluj, că nici unul dintre actele din dosarul în cauză nu constituie secret de serviciu, iar societatea nu a fost în nici un fel prejudiciată de relaţiile contractuale avute cu firma olandeză G.B.V.
Ca atare, sunt contrazise constatările comisiei de la nivelul Şantierului Naval Brăila, care a avut ca obiect examinarea actelor ridicate de la inculpaţi şi de la sediul SC G. SRL Brăila, concluzionându-se că multe documente au caracter secret sau secret de serviciu.
Din adresa nr. 682 din 9 iunie 1999 şi cele 3 anexe privind clasificarea documentelor ridicate, trimise Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, rezultă că această clasificare nu s-a făcut de către organe de specialitate, abilitate prin lege, din comisia interioară făcând parte: B.C. (director resurse umane), H.M. (juristul şantierului), J.R. (responsabilul compartimentului Documente Secrete), R.D. şi O.V. (angajaţi ai şantierului), ceea ce poate crea suspiciuni.
Mai mult, din adresa menţionată, rezultă că verificările comisiei interioare, menţionate, constatările şi concluziile acesteia a avut la bază prevederile Legii nr. 23/1971 privind secretul de stat şi H.C.M. nr. 19/1972 privind unele măsuri în legătură cu secretul de stat, care apărau ordinea de drept în România, anterior Revoluţiei din decembrie 1989 şi care au fost abrogate.
Or, începând din 1990 legislaţia în această problemă s-a schimbat radical prin adoptarea Legii nr. 51 din 29 iulie 1990, privind siguranţa naţională a României, Legea nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, Hotărârea Guvernului României nr. 585 din 5 iulie 2002 pentru aprobarea Standardelor Naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România şi O.U. nr. 153 din 7 noiembrie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.
În lumina noilor dispoziţii legale în materie, se impune reexaminarea şi stabilirea caracterului de secret sau secret de serviciu a documentelor care fac obiectul cauzei, de către o comisie din care să facă parte organe de specialitate prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.
În raport de concluziile acestei comisii, urmează să fie rejudecată cauza şi reexaminate faptele penale pentru care au fost trimişi în judecată cei trei inculpaţi.
În baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. final C. proc. pen., va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe Curtea de Apel Cluj, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 292 din 23 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, privind pe inculpaţii L.G., L.A. şi S.C.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 183 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj.
Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Cluj.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4750/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4752/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
