CSJ. Decizia nr. 4755/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4755/2003
Dosar nr. 594/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 296 din 23 august 2001 a Tribunalului Galaţi au fost condamnaţi inculpaţii:
1. B.I. la:
- pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 şi art. 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;
- pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen.,
- pedeapsa de un an închisoare, în baza art. 70 alin. (1) din O.U. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 76 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 56/1992;
- pedeapsa de un an închisoare, în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 4 ani închisoare, în final inculpatul B.I. urmând a executa 24 de ani închisoare.
2. P.G. la pedeapsa de 22 de ani închisoare în baza art. 174 şi art. 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., şi la 8 ani închisoare, în temeiul art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în infracţiunea de trecere ilegală a frontierei prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.G. să execute pedeapsa cea mai grea sporită cu 4 ani închisoare, în final urmând a executa 26 de ani închisoare.
3. P.A. la următoarele pedepse:
- 18 ani închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen.;
- 7 ani închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen.;
- un an închisoare, în baza art. 70 alin. (1) lit. e) din O.U. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 72 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 56/1992 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 4 ani închisoare, în final aceasta va executa 22 de ani închisoare.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 9 martie 2000 pentru fiecare inculpat.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul D.T. la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi deosebit de grav, tâlhărie şi trecere ilegală a frontierei de stat, cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza art. 117 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor măsura de siguranţă a expulzării.
Sub aspectul laturii civile, inculpaţii au fost obligaţi în solidar, minorul D.T. şi cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 27.400.000 lei despăgubiri civile şi la 200.000.000 lei daune morale către partea civilă B.M., precum şi la plata unei contribuţii lunare de întreţinere în sumă de 316.000 lei în favoarea minorei B.P.A., cu începere de la data săvârşirii faptei, 4 martie 2000, şi până la majoratul acesteia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii, cetăţeni moldoveni, la data de 1 martie 2000, au trecut prin vama Oancea în România, deplasându-se în comuna Corod, judeţul Galaţi, în căutarea unui loc de muncă, aceştia urmând să-şi procure mijloace financiare pentru a ajunge într-o ţară occidentală.
În perioada 1 – 4 martie cei patru inculpaţi au locuit în gazdă la martorul N.I. şi întrucât nu au găsit de lucru s-au hotărât să se deplaseze în oraşul Tecuci de unde să ia un taxi particular, iar pe traseu să-l ucidă pe şofer pentru a-l deposeda de bani şi să-şi continue deplasarea cu autoturismul, cu intenţia de a ajunge în Italia.
În realizarea hotărârii infracţionale, inculpaţii au procurat o daltă ascuţită şi şnur, şi au stabilit în amănunt planul în care vor acţiona.
Ajunşi în municipiul Tecuci după lăsarea întunericului au solicitat victimei B.D., ce efectua servicii de taximetrie cu autoturismul proprietatea personală, să îi transporte în comuna Corod. În autoturism inculpaţii au ocupat locurile astfel: P.G. pe bancheta din dreapta faţă, D.T., B.I. şi P.A. pe bancheta din spate.
Conform înţelegerii, în momentul în care au ajuns în dreptul unei liziere pe D.J. 251 Matca – Corod, inculpata P.A. i-a cerut taximetristului să oprească autoturismul cu motivaţia că i s-a făcut rău.
După oprirea maşinii, inculpata a coborât, moment în care inculpatul D.T., aflat pe banchetă în spatele victimei a strâns-o cu şnurul de gât. Întrucât şnurul s-a rupt inculpatul B.I., aflat lângă victimă a lovit-o cu pumnii, şi împreună cu ceilalţi făptuitori au scos-o din autoturism şi au continuat să o lovească cu picioarele. În acest context, inculpatul P.G. i-a cerut coinculpatului D.T. dalta cu care i-a aplicat victimei multiple lovituri. După săvârşirea agresiunii inculpaţii au târât victima în pădure şi au abandonat-o.
Inculpaţii s-au deplasat cu autoturismul condus de B.I., care nu poseda permis de circulaţie şi s-au îndreptat către municipiul Focşani. Necunoscând ruta, inculpaţii au ajuns la bariera de cale ferată pe D.J. 205, către oraşul Panciu, în timpul deplasării inculpatul a făcut un control în interiorul autoturismului, luând din torpedou suma de 1.300.000 lei.
În timp ce aşteptau să fie ridicată bariera inculpaţii au sesizat apropierea unui poliţist, motiv pentru care au abandonat autoturismul, însă au uitat geanta cu lucrurile personale.
Inculpaţii au cheltuit suma de 1.300.000 lei pentru transport şi alimente, iar în noaptea de 7 martie 2000 au trecut fraudulos frontiera de stat a României către Ungaria prin zona Nădlac, fiind depistaţi de autorităţile ungare şi predaţi autorităţilor române – U.M. 0722 Arad.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, rapoartelor de expertiză medico-legale, depoziţiilor martorilor A.I., C.I., A.G., V.G., declaraţiilor părţii vătămate, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 683/ A din 19 decembrie 2002 a respins apelurile declarate de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii inculpaţii au declarat recurs, însă la data de 18 aprilie 2003 inculpatul minor D.T. şi-a retras recursul, retragere consemnată în încheierea pronunţată în cauză la data menţionată.
Prin recursul declarat de inculpata P.A. se critică hotărârile pronunţate pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., întrucât ea a acceptat să participe numai la deposedarea victimei de bunuri şi bani nu şi suprimarea vieţii acesteia, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei aplicate.
Inculpaţii P.G. şi B.I. au învederat prin recursurile declarate că individualizarea pedepselor este greşită şi au solicitat reducerea sancţiunilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.
Recursurile sunt fondate însă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textele de lege mai sus arătate, iar instanţa de apel a verificat legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate, inclusiv aspectele invocate de inculpaţi.
Apărarea formulată de inculpata P.A., în sensul că încadrarea juridică a faptei comise de ea este cea de tâlhărie şi nu de omor calificat şi deosebit de grav, nu poate fi reţinută, fiind infirmată de probele administrate.
Aşa cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor, aceştia au intrat pe teritoriul României cu intenţia de a o tranzita şi de a ajunge în Italia pentru a munci.
Pentru a-şi procura banii necesari, inculpaţii s-au înţeles să solicite serviciile unui taximetrist pentru a-i transporta din oraşul Tecuci în comuna Corod, iar pe drum să-l ucidă şi să-l deposedeze de autoturism şi de bunuri.
Inculpata a participat la toate discuţiile în care a fost stabilit planul acţiunii, a contribuit la procurarea unei sfori cu care victima să fie ştrangulată şi a unui levier ce urma să fie folosit pentru lovirea în cap a taximetristului, şi tot inculpata s-a conformat înţelegerii prealabile şi a cerut victimei să oprească într-un loc pe care ea îl ştia, în apropierea unei păduri, moment în care i-a dat lui B.I. un cuţit.
Suprimarea vieţii taximetristului a fost avută în vedere în mod incontestabil, întrucât datorită distanţei mari pe care inculpaţii o aveau de parcurs până la graniţa cu Ungaria, ei aveau nevoie de un autoturism care urma să fie abandonat într-un loc izolat, iar fapta să fie descoperită cât mai târziu, după trecerea frontierei de stat, lucru care în fapt s-a şi întâmplat, inculpaţii fiind reţinuţi de autorităţile ungare şi returnaţi în România.
Toate aceste activităţi desfăşurate de inculpaţi (stabilirea în comun a planului de acţiune şi a sarcinilor fiecăruia, înarmarea lor cu obiecte apte de a ucide, ştrangularea victimei, lovirea cu mare intensitate a acesteia cu un levier, în zona capului şi toracelui, părăsind-o, în comă, noaptea, pe timp de iarnă într-o pădure) evidenţiază că aceştia au avut reprezentarea faptelor lor şi, ca atare, au acţionat cu intenţia de a ucide.
Scopul urmărit de inculpaţi prin săvârşirea agresiunii fiind acela de a-şi însuşi unele bunuri aflate asupra victimei, inclusiv a autoturismului, trăsăturile caracteristice ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, în concurs cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen., sunt pe deplin întrunite, motiv pentru care prima critică invocată de inculpata P.A. nu este fondată.
Cu privire la individualizarea pedepselor, Curtea constată că, în cauză, au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama atât de pericolul social concret al faptelor comise, cât şi de persoana făptuitorilor.
Comiterea mai multor infracţiuni în concurs real, premeditarea activităţii infracţionale, ferocitatea cu care au acţionat şi mai ales urmările ireparabile produse, consecinţele grave pentru familia victimei evidenţiază un pericol social ridicat şi care impunea aplicarea unor sancţiuni spre maximul special prevăzut de lege.
Referitor la perioada inculpaţilor, din actele aflate la dosar, rezultă că inculpaţii B.I. şi P.G. au antecedente penale, iar P.A. a avut o poziţie contradictorie pe parcursul procesului penal faţă de faptele reţinute în sarcina sa.
În speţă, inculpaţii nu au demonstrat prin modul în care au acţionat şi prin poziţia adoptată faţă de faptele comise, după arestarea lor, că sunt îndrituiţi să beneficieze de clemenţa legii, în sensul înlăturării sporurilor de pedeapsă sau a reducerii pedepselor.
Ca atare, în raport de considerentele expuse rezultă că şi sub aspectul temeiniciei, hotărârile pronunţate sunt corecte.
Recursurile declarate în cauză vor fi admise însă pentru un alt considerent.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedepsele aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U. nr. 105/2001, comise de inculpaţi, precum şi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 sunt graţiate, motiv pentru care se vor admite recursurile declarate, se vor extinde efectele acestora şi cu privire la inculpatul D.T., se vor casa cele două hotărâri judecătoreşti numai cu privire la aplicarea legii de graţiere mai sus arătate.
Se vor descontopi pedepsele aplicate inculpaţilor, pe care le repune în individualitatea lor.
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral şi condiţionat pedepsele de câte un an închisoare aplicate inculpaţilor P.A., P.G. şi B.I., în temeiul art. 70 alin. (1) din O.U. nr. 105/2001, pedeapsa de un an închisoare aplicată ultimului inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, precum şi pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.T. în baza art. 70 alin. (1) din O.U. nr. 105/2001.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., vor fi contopite pedepsele aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi omor calificat şi deosebit de grav, şi menţinându-se sporurile stabilite inculpaţii vor executa în final după cum urmează: B.I. 24 de ani închisoare, P.G. 26 de ani închisoare, P.A. 22 de ani închisoare, iar D.T. 12 ani închisoare.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii P.A., P.G. şi B.I. împotriva deciziei penale nr. 683/ A din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Extinde efectele recursului şi cu privire la inculpatul D.T.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 296 din 28 august 2001 a Tribunalului Galaţi, numai cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002.
Descontopeşte pedepsele aplicate inculpaţilor, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată graţiate integral şi condiţionat pedepsele aplicate inculpaţilor P.A., P.G., B.I. şi D.T., pentru infracţiunea prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U. nr. 105/2001 şi pedeapsa aplicată inculpatului B.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpaţilor în pedeapsa cea mai grea, după cum urmează:
- inculpatul B.I. va executa pedeapsa de 20 ani închisoare, sporită cu 4 ani închisoare, în final, 24 ani închisoare;
- inculpatul P.G. va executa pedeapsa de 22 ani închisoare, sporită cu 4 ani închisoare, în final, 26 ani închisoare;
- inculpata P.A. va executa pedeapsa de 18 ani închisoare, sporită cu 4 ani închisoare, în final, 22 ani închisoare;
- inculpatul D.T. va executa pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în final, 12 ani închisoare.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 9 martie 2000, la 24 octombrie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor P.G. şi B.I., în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4753/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4756/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
