ICCJ. Decizia nr. 5187/2003. Penal. Extrădare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5187/2003
Dosar nr. 5001/2003
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62 din 31 octombrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 3382/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în conformitate cu prevederile Tratatului de extrădare dintre ROMÂNIAşi Statele Unite ale Americii din 23 iulie 1924 şi ale Legii române de extrădare nr. 296/2001 a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii şi a dispus extrădarea numitului D.O., cetăţean israelian şi american, în S.U.A.
A fost menţinută arestarea provizorie a acestuia până la extrădare şi a fost computată arestarea provizorie de la 28 august 2003, până la data predării către autorităţile din Statele Unite ale Americii. S-a mai dispus ca onorariul interpretului să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
În considerentele acestei sentinţe, curtea de apel a reţinut că din actele şi lucrările dosarului rezultă că împotriva numitului O.D., cetăţean israelian şi american, s-a emis mandat de arestare preventivă la data de 7 august 2003, de către judecătorul S.V.W. din cadrul Tribunalului Districtual al S.U.A., Districtul Central al Californiei, pentru a răspunde la rechizitoriul în care este acuzat de încălcarea Capitolului 21 al Codului Penal al S.U.A., secţiunile 952 şi 963, conspiraţie de a importa ecstasy.
În urma anchetei efectuate de Divizia Los Angeles a Biroului de Imigraţie şi Pază Vamală (I.C.E.) a rezultat că, în luna mai 2002, O.D. împreună cu alte persoane au introdus pe teritoriul S.U.A. cantitatea de 12,86 kg ecstasy, în vederea comercializării.
La 13 decembrie 2002, o Înaltă curte federală cu juraţi, întrunită în Districtul Central al Californiei a emis un rechizitoriu cu 4 capete de acuzare împotriva lui D.O.: conspiraţie în vederea importului de M.D.M.A. (21 USC, secţiunile 963, 952 („a”) şi 960); import de M.D.M.A. (21 USC, secţiunile 846 şi 841, („a”), (1); posesie cu intenţia de a distribui M.D.M.A. (21 USC, secţiunea 841 („a”), (1).
La 3 februarie 2003, D.O. a pledat vinovat în faţa judecătorului S.V.W. de la Tribunalul Districtual S.U.A. cu privire la capul de acuzare nr. 1 al rechizitoriului, care-l acuză de conspiraţie pentru importul de M.D.M.A. şi a fost pus în libertate. D. urma să fie judecat pentru această infracţiune la data de 22 septembrie 2003, dar în luna iulie 2003, D. a fugit din S.U.A., motiv pentru care judecătorul W. a emis mandatul de arestare din 7 august 2003.
Aşa cum rezultă din statutele aplicabile celor 4 capete de acuzare, pedeapsa maximă pentru faptele imputabile lui O.D. este închisoarea până la 20 ani.
Curtea de apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile privitoare la dubla incriminare, la gravitatea pedepselor, la persoana extrădabilă, competenţă şi procedură, prevăzute de Tratatul de extrădare dintre ROMÂNIAşi S.U.A. din 23 iulie 1924 şi cele prevăzute de Legea română privind extrădarea nr. 296/2001.
La interogatoriul luat lui D.O., în prezenţa unui apărător ales şi a unui interpret de limbă engleză, acesta a declarat că nu este de acord cu extrădarea sa întrucât a semnat o înţelegere secretă de colaborare cu Districtul Central al Californiei (U.S.A.O.). A mai susţinut că a fost obligat să părăsească teritoriul S.U.A. de persoane necunoscute, dar că intenţiona să se prezinte la termenul de judecată din 22 septembrie 2003, în faţa Tribunalului Districtual S.U.A., Districtul Central al Californiei, Los Angeles.
În final, curtea de apel a dispus extrădarea numitului O.D. în S.U.A, menţinând arestarea provizorie până la extrădare şi a computat arestarea de la data de 28 august 2003, până la data predării către autorităţile din S.U.A.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs.
În şedinţa de judecată de astăzi, 13 noiembrie 2003, recurentul a depus motivele de recurs. În esenţă, a susţinut că extrădarea sa în Statele Unite ale Americii îi pune viaţa în pericol, deoarece este urmărit de mafia israeliană, în rândurile căreia s-a infiltrat, în urma unui acord încheiat cu autorităţile americane de combatere a traficului de droguri şi de anihilare a grupurilor mafiote de traficanţi de droguri. A mai susţinut că ulterior a fost deconspirat şi sechestrat de mafie, dus în Mexic şi supus unor presiuni psihice pentru a părăsi S.U.A.
Recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 4 din Legea nr. 296/2001 privind extrădarea, sunt supuse extrădării persoanele a căror predare este solicitată de un alt stat în care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse penale.
Această condiţie pentru extrădare, care se referă la persoana extrădatului, prevăzută de legea română de extrădare, este îndeplinită în speţă, întrucât s-a dovedit de autorităţile judiciare din S.U.A., care au solicitat extrădarea, că O.D. a fost trimis în judecată penală prin rechizitor pentru săvârşirea unor infracţiuni şi urmează a fi judecat de un tribunal districtual din S.U.A.
Curtea mai constată, de asemenea, că sunt întrunite şi condiţiile privitoare la fapte [(existând o dublă incriminare, în ROMÂNIAfaptele realizând elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000)], privitoare la pedeapsă (prevăzute în art. 12 - 14 din Legea nr. 296/2001), precum şi a acelora privitoare la competenţă şi procedură (secţiunea a 4-a şi a 5-a din Legea nr. 296/2001).
Persoana extrădată nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la extrădare, respectiv a acelora prevăzute în art. 5 alin. (2) din Legea română nr. 296/2001 privind extrădarea, deoarece predarea acesteia nu este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, din cauza vârstei sau a stării de sănătate.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi adevărate susţinerile sale referitoare la urmărirea sa în S.U.A. de către mafie, acestea ar pleda pentru extrădarea sa în stare de arest provizoriu, iar nu pentru respingerea cererii de extrădare, în acest mod inculpatul fiind mai apărat de autorităţile judiciare americane. Totodată, deşi extrădatul s-a opus admiterii cererii şi predării sale autorităţilor judiciare americane, a susţinut că intenţiona să se prezinte la termenul din 22 septembrie 2003, fixat de judecătorul S.V.W. pentru judecarea sa. Or, prin extrădare se asigură tocmai prezenţa şi participarea sa la propria cauză penală, finalitate urmărită şi de extrădat.
Înalta Curte, constatând că au fost îndeplinite toate condiţiile pentru extrădare prevăzute, atât de Legea nr. 296/2001 privind extrădarea, precum şi de Tratatul de Extrădare dintre ROMÂNIAşi S.U.A. din 23 iulie 1924, iar motivele de recurs nu au pus în relief existenţa unor impedimente legale de extrădare, ci, dimpotrivă au confirmat temeinicia hotărârii primei instanţe, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O.D.
Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă engleză va fi plătit din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.O. împotriva sentinţei penale nr. 62 din 31 octombrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 5177/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5189/2003. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs → |
|---|
