ICCJ. Decizia nr. 5163/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5163/2003
Dosar nr. 4290/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 290 din 20 iunie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, inculpatul P.D.M. a fost condamnat la câte 15 ani închisoare (2 pedepse) pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi f) C. pen., urmând ca inculpatul, în baza art. 34 lit. b) C. pen., să execute o singură pedeapsă de 15 ani închisoare.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 12 iunie 2002 la zi şi l-a obligat să plătească 7500 dolari S.U.A., 1.000.000 lei şi contravaloarea a 200 gr. bijuterii aur, despăgubiri părţii civile M.M. şi 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, luând act că partea vătămată M.S. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că inculpatul, în noaptea de 14 aprilie 1999, împreună cu alte patru persoane (faţă de care s-a disjuns cauza, fiind arestaţi în alte cauze) au pătruns în locuinţa părţilor vătămate M.S. şi M.M., soţi prin forţarea uşii de acces, înarmaţi cu bâte şi purtând cagule pe faţă şi i-au lovit, cerându-le bani şi bijuterii despre care aveau cunoştinţă că le posedă în urma unei tranzacţii imobiliare. După ce partea vătămată M.S. şi-a pierdut cunoştinţa, făptuitorii au imobilizat-o pe partea vătămată M.M., au continuat să o lovească, i-au introdus o coadă de mătură în vagin, determinând-o astfel să le dea 7500 dolari S.U.A., 1.000.000 lei şi bijuterii din aur în greutate de 150 grame.
În urma actelor de violenţă, părţile vătămate au suferit leziuni corporale pentru vindecarea cărora au avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 8 zile şi respectiv 12 zile.
Prin Decizia penală nr. 379 din 1 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.D.M. prin care susţine că nu este autorul faptei.
Împotriva acestei decizii inculpatul menţionat a declarat recurs reiterând motivul din apel referitor la nevinovăţie şi totodată a cerut, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temeiuri de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat este fondat, dar pentru un alt motiv, referitor la încadrarea juridică a faptelor ce se va examina mai jos.
Din cuprinsul hotărârilor pronunţate în cauză, în concordanţă cu lucrările dosarului, rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au solicitat şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului.
La locul faptei s-au prelevat urme papilare de pe geamul unei uşi din interiorul locuinţei, stabilindu-se prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică al Serviciului Criminalistic al Inspectoratului judeţean de Poliţie Dâmboviţa, că urmele evidenţiate aparţin inculpatului.
De asemenea, din raportul de expertiză criminalistică al Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice din cadrul Ministerului Justiţiei, efectuat în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că urmele papilare prezentate la poziţiile 44-48 din planşa fotografică au fost create de degetul inelar de la mâna stângă şi degetul inelar de la mâna dreaptă, ale inculpatului.
Martora M.C.D., concubina inculpatului, în declaraţiile date, a relatat că, inculpatul fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, i s-a confesat că împreună cu alţi făptuitori (porecliţi „B.”, „C.”, „G.” şi „T.”) au pătruns în locuinţa părţilor vătămate şi le-au sustras bani şi bijuterii, aceleaşi relatări făcându-le şi martorul N.C.B.
Prin urmare, din probele administrate rezultă fără echivoc participarea inculpatului la comiterea infracţiunii de tâlhărie asupra părţilor vătămate.
Se constată însă că instanţele au dat o încadrare juridică greşită faptei comise de inculpat.
Potrivit art. 211 C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie, furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Din acest text de lege rezultă că infracţiunea de tâlhărie este o infracţiune complexă şi se constituie dintr-o acţiune principală, furtul, care este acţiunea scop şi acţiunea secundară, violenţa, care este acţiunea mijloc.
Prin urmare acţiunea principală vizează sustragerea unor bunuri dintr-un patrimoniu, fiind fără relevanţă că acţiunea secundară, violenţa s-a exercitat asupra unuia sau mai multe subiecte pasive pentru însuşirea sau păstrarea bunurilor sustrase.
Instanţele au reţinut corect că inculpatul cu alţi participanţi au lovit două părţi vătămate însă greşit au considerat că acţiunea principală, furtul a vizat două patrimonii, în loc de un singur patrimoniu, care este comun, aparţinând celor două părţi vătămate.
Prin urmare greşit s-a reţinut că inculpatul a comis două infracţiuni de tâlhărie în loc de o singură infracţiune cu două persoane vătămate.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat va fi admis sub acest motiv ce se ia în considerare din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., şi se va decide, în sensul sus-arătat şi potrivit dispozitivului de mai jos, la individualizarea pedepsei urmând a fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social deosebit al infracţiunii comise şi persoanei inculpatului (cu o conduită nesinceră în cursul procesului) şi limitele prevăzute de lege.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.D.M. împotriva deciziei penale nr. 379 din 1 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 290 din 20 iunie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpat.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. (2 fapte), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi f) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 15 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 12 iunie 2002, la 12 noiembrie 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5161/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5171/2003. Penal. Art.215 alin.1 c.pen. Recurs... → |
|---|
