ICCJ. Decizia nr. 5202/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5202/2003
Dosar nr. 3458/2003
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 398/PI din 2 iunie 2002, Tribunalul Timiş, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.R. la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 1868 zile închisoare din pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 1583 din 27 noiembrie 1990 a Curţii Supreme de Justiţie şi a dispus contopirea restului menţionat cu pedeapsa pentru noua infracţiune, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 14 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestului de la 24 martie 2003 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 24 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată B.D. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 23 februarie 2003, în jurul orelor 2200, inculpatul N.R. a luat hotărârea infracţională de a sustrage bunuri din locuinţa părţii vătămate B.D. Inculpatul lucrase anterior la partea vătămată şi cunoştea topografia locului. Ca urmare, la data menţionată, inculpatul a pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate, apoi în imobil şi, de pe o masă din coridorul casei, a luat două bucăţi de şuncă de porc. La ieşirea din curte, inculpatul s-a întâlnit cu B.D. şi martorul B.M.S.
Pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul a trântit victima la pământ. Totuşi, victima şi martorul B.M. au urmărit să-l imobilizeze, ulterior la faţa locului sosind organele de poliţie.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 258/A din 30 iunie 2003, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva ultimei hotărâri, N.R. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei, instanţele au avut în vedere numai împrejurările care agravează răspunderea penală, respectiv gradul de pericol social al infracţiunii de tâlhărie, precum şi de persoana inculpatului, care este recidivist.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că, în speţă, nu s-a ţinut seama de scopul urmărit, de valoarea normelor sociale încălcate, respectiv furtul a două bucăţi de şuncă, deci produse alimentare sustrase de către un inculpat care nu avea nici un venit, întrucât nu avea un loc de muncă.
În plus, martorul B.M. care a văzut pe inculpat când încerca să fugă, a declarat că, în momentul când i-a spus să se ducă înapoi şi să aştepte poliţia” acesta nu a protestat, ba, dimpotrivă şi-a cerut iertare de la partea vătămată”.
Toate aceste împrejurări conduc la concluzia că pedeapsa de 14 ani (12 ani + 2 ani spor) aplicată inculpatului este disproporţionată în raport de gravitatea concretă a infracţiunii, de modul şi scopul săvârşirii faptei, precum şi de atitudinea inculpatului, ulterior săvârşirii faptei
Desigur, avându-se în vedere că inculpatul este recidivist şi ca urmare a contopirii pedepsei aplicate prin hotărârea recurată cu restul rămas neexecutat, inculpatului i se va aplica şi un spor de pedeapsă care, însă va fi redus în raport de cel aplicat iniţial.
În raport de cele expuse, se va admite recursul declarat şi casa hotărârile pronunţate, în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.R. împotriva deciziei penale nr. 258/A din 30 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 398/PI din 2 iunie 2003 a Tribunalului Timiş, numai cu privire la individualizarea pedepsei şi sporul de pedeapsă aplicat.
Înlătură sporul de 2 ani închisoare.
Reduce pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare.
Contopeşte restul de pedeapsă neexecutat de 1868 zile închisoare din pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 1523 din 27 noiembrie 1990 a Curţii Supreme de Justiţie, cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final 7 ani închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 martie 2003 la 13 noiembrie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 52/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 522/2003. Penal → |
|---|
