ICCJ. Decizia nr. 5225/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5225/2003
Dosar nr. 5122/2003
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În şedinţa publică din 12 noiembrie 2003, Curtea Militară de Apel a luat în discuţie soluţionarea cauzei penale privind pe inculpaţii P.G.R., C.F., Z.D., S.F.G., N.C., S.V.E., C.D., B.F., L.M., C.D., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., A.D., T.S.N., O.C., M.C., T.M., C.S., M.D., S.G.M., Ş.G., H.C., M.G.M., A.G.A., V.M., B.S., I.M., M.D., T.N., A.F.N., D.I., V.B. şi B.G., trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului Naţional Anticorupţie din 12 august 2003, în dosarul nr. 106/P/2002.
Inculpaţii prezenţi, în stare de arest ori liberi, prin apărători, au solicitat audierea martorilor din acte şi au formulat cererile de probatorii.
Inculpaţii arestaţi C.D., B.N., M.A. şi Z.D., prin apărătorii lor, au cerut înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Procurorul de şedinţă a solicitat şi el anumite probe, s-a pronunţat asupra probelor solicitate de inculpaţi şi a cerut, în temeiul art. 3001 cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive şi privarea în continuare de libertate a inculpaţilor.
Reprezentantului parchetului a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate subzistă în continuare, încât nu se impune revocarea sau înlocuirea arestării preventive.
Curtea Militară de Apel a admis propunerea procurorului de menţinere a arestării preventive a inculpaţilor P.G.R., C.F., Z.D., S.F.G., N.C., S.V.E., C.D., B.F., L.M., C.D., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., A.D., T.S.N., O.C., M.C., T.M., C.S., M.D., Şt.L., G.D., M.A., S.G.M., Ş.G., H.C., M.G.M., A.G.A., V.M. şi în consecinţă:
A menţinut arestarea preventivă a acestora.
A respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpaţii C.D., B.N., M.A. şi Z.D.
A amânat pronunţarea asupra cererilor de probe formulate de procuror şi de inculpaţi la 26 noiembrie 2003, dată la care s-a amânat şi cauza.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a considerat întemeiată cererea procurorului de menţinere a arestării preventive a inculpaţilor arestaţi, constatând că temeiurile care au determinat arestarea acestora impune, în continuare, privarea lor de libertate, aşa încât, potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen. şi art. 23 alin. (42) din Constituţia României, se impune a se admite această propunere, menţinându-se arestarea preventivă a inculpaţilor respectivi.
Pe cale de consecinţă, cererile inculpaţilor C.D., Z.D., B.N. şi M.A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea vor fi respinse.
Multitudinea şi complexitatea probelor solicitate de procuror şi de inculpaţi fac ca instanţa să aibă nevoie de timp pentru a delibera, motiv pentru care amână pronunţarea la 26 noiembrie 2003, dată la care amână şi cauza.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.F., Z.D., S.F.G., N.C., S.V.E., B.F., L.M., C.D., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., A.D., T.S.N., O.C., M.G.M., Ş.G., A.G.A. şi V.M.
În esenţă, inculpaţii recurenţi au susţinut că, deşi normele procedurale române art. 143, art. 146, art. 148 C. proc. pen., reglementează strict condiţiile în care poate fi luată măsura arestării preventive, iar dispoziţiile art. 160b din acelaşi cod, reglementează condiţiile în care poate fi prelungită măsura arestării preventive în cursul judecării cauzei, deşi, normal, ar trebui să beneficieze în abstract de protecţia garanţiilor constituţionale, sunt ţinuţi arestaţi preventiv, cu toate că nu există nici unul din cazurile în care îngrădirea libertăţii personale este justificată.
Criticând privirea activităţii fiecărui inculpat, în contextul activităţii celorlalţi şi, în general, a cauzei în ansamblul ei, cu conotaţiile juridice rezultate din aceasta, recurenţii prin apărători şi personal, la ultimul cuvânt, au solicitat să li se asigure un proces echitabil, apreciindu-li-se activitatea în concret, desprinsă de a celorlalţi, raportând-o, numai aşa, la normele legale imperative aplicabile. Astfel, se susţine că există riscul aprecierii faptelor „la grămadă”, ajungând să fie condamnaţi la fel şi inculpaţii care au comis o singură faptă infracţională şi inculpaţii care au comis o multitudine de astfel de fapte şi inculpaţii care nu au comis nimic, fiind nevinovaţi.
Recursurile sunt nefondate.
Contrar celor susţinute de inculpaţi prin apărătorii lor şi personal, în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 143, art. 146 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen., Curtea Militară de Apel apreciind corect asupra necesităţii menţinerii stării de arest a recurenţilor.
Condiţia pericolului public, solicitată de lege, există şi ea pentru fiecare inculpat în parte, acest pericol rezultând, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor de care aceştia sunt învinuiţi, cât şi din calităţile, funcţiile publice pe care aceştia le ocupau în perioada infracţională.
În raport cu cele arătate, recursurile inculpaţilor apar ca nefondate şi vor trebui respinse ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, încheierea atacată.
Menţinerea stării de arestare preventivă a inculpaţilor, în condiţiile legii, condiţii ce se regăsesc în cauză pentru fiecare inculpat, nu afectează cu nimic dreptul inculpaţilor la un proces echitabil, aceştia având posibilitatea de a cere şi administra probe considerate necesare pentru a-şi dovedi nevinovăţia.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor pentru avocaţi pentru asigurarea apărării din oficiu, ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.F., Z.D., S.F.G., N.C., S.V.E., B.F., L.M., C.D., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., A.D., T.S.N., O.C., M.C., T.M., C.S., M.D., Şt.L., M.A., S.G.M., Ş.G., A.G.A. şi V.M. împotriva încheierii pronunţată în data de 12 noiembrie 2003, în dosarul nr. 5/2003 al Curţii Militare de Apel.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpaţii S.F., N.C. şi C.F. la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 52/2003. Penal. Contestaţie anulare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 543/2003. Penal → |
|---|
