ICCJ. Decizia nr. 53/2003. Penal. Art.215 alin.4 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 53
Dosar nr. 3144/2003
Şedinţa publică din 7 ianuarie 200.
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.386 din 15 februarie 2000 Judecătoria Braşov l-a condamnat pe inculpatul N.M.C., în baza art.215 alin.4 C. pen. cu aplicarea art.37 lit.a C. pen., la 3 ani închisoare, menţinând liberarea condiţionată pentru restul de 325 zile din pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.269/1997 a Judecătoriei Braşov.
În baza art.83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închioare aplicată prin sentinţa penală nr.1857/1996 a Judecătoriei Braşov, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, cu aplicarea art.64 şi 71 C. pen.
S-a reţinut, în fapt, că în calitate de administrator al S.C.”O.C.” SRL, la data de 5 august 1998 inculpatul a emis o filă cec pentru suma de 4.778.176 lei către Staţia CF Braşov Triaj, reprezentând taxa transport, fără a avea disponibil deschis în contul de la Banca Agricolă.
Tribunalul Braşov, prin Decizia penală nr.260 din 8 mai 2000 a admis apelul parchetului şi, desfiinţând hotărârea atacată, în rejudecare a înlăturat aplicarea art.83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1857/1996 a Judecătoriei Braşov, urmând ca inculpatul să execute doar pedeapsa de 3 ani închisoare.
Împotriva acestor hotărâri procurorul general a declarat recurs în anulare, criticându-le pentru nelegalitatea constând în greşita reţinere a stării de recidivă.
Verificând hotărârile atacate pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul invocat se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art.410 partea I pct.71 C. proc. pen. şi este fondat.
Aşa cum rezultă din cazierul judiciar, inculpatul N.M.C., născut la 25 noiembrie 1978, a fost condamnat prin sentinţa penală nr.1857 din 20 iunie 1996 a Judecătoriei Braşov, la 8 luni închisoare, cu aplicarea art.81 şi 110 C. pen., în baza art.26 raportat la art.208-209 C. pen.
Prin sentinţa penală nr.269 din 30 ianuarie 1997 a Judecătoriei Braşov sus-numitul inculpat a fost condamnat în baza art.208, 209 lit.a,c,g C. pen., cu aplicarea art.109 C. pen., la 1 an şi 2 luni închisoare, dispunându-se conform art.83 C. pen., revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1857/1996 a Judecătoriei Braşov, inculpatul urmând să execute în total 1 an şi 10 luni închisoare.
Infracţiunile pentru care inculpatul a fost astfel condamnat au fost săvârşite la data de 26/27 mai 1995 (sentinţa penală nr.1857/20 iunie 1996) şi, respectiv, 9 octombrie 1996 (sentinţa penală nr.269 din 20 ianuarie 1997).
Din cele ce preced, rezultă, aşadar că, la data săvârşirii acestor infracţiuni, inculpatul N.M.C. era minor, ori, potrivit art.38 alin.1 lit.a C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările privitoare la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.
Aşa fiind şi constatând că, în cauza de faţă instanţele –de fond şi apel- au făcut o greşită aplicare a legii prin reţinerea stării de recidivă raportată la condamnări pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii de către inculpat, recursul în anulare va fi admis şi, casând hotărârile atacate, va fi înlăturată aplicarea art.37 lit.a C. pen., menţinând celelalte dispoziţii, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anularedeclarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţieîmpotriva sentinţei penale nr.386 din 15 februarie 2000 a Judecătoriei Braşov şi deciziei penale nr.260.A din 8 mai 2000 a Tribunalului Braşov, privind pe inculpatul N.M.C.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art.37 lit.a C. pen. dispoziţii pe care le înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Onorariul în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi7 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5152/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5304/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
