ICCJ. Decizia nr. 5316/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5316/2003
Dosar nr. 2857/2003
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 31 ianuarie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul A.S. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 şi la 14 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. A aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu data de 3 octombrie 2000 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 4,930 kg heroină aflată în posesia Laboratorului de Analiză Antidrog din cadrul D.G.V. S-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 4 milioane lei.
Tribunalul a reţinut că, la data de 2 octombrie 2000, cetăţenii turci A.S. şi S.A. au intrat în România prin punctul de frontieră Bechet cu autotirul marca MAN încărcat cu textile pentru Germania.
Cu ocazia controlului, lucrătorii vamali şi organele poliţiei de frontieră au descoperit, în cabina autotirului sub patul din partea de jos a cabinei, 10 pachete ambalate în folie de plastic acoperite cu ziare peste care erau presărate fire de busuioc şi cimbru.
În momentul descoperirii pachetelor, inculpatul A.S. a devenit mai agitat, iar la întrebarea lucrătorilor vamali a răspuns că în pachete se află „ceai”. Din cele 10 pachete au fost prelevate probe în vederea unei analize de laborator. Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifice al Direcţiei de combaterea crimei organizate, s-a constatat că substanţa din cele 10 pachete cântărind 4,980 kg este heroină (diacetilmorfina) cu o concentraţie de 50 +/- 5%.
Autotirul aparţine firmei S.I.N. administrată de cetăţeanul turc N.H. şi a fost încărcat cu textile în Siria şi condus până în Turcia de inculpatul A.S. care, după ce s-a odihnit o noapte a plecat la 30 septembrie 2000 spre Germania. Din localitatea turcă Antakia, N.H. i-a solicitat învinuitului S.A. să-l însoţească pe inculpatul A.S., deoarece acesta nu avea viză de intrare în Germania.
Cei doi au condus autotirul până la vama Bechet, fără oprire, odihnindu-se pe rând. După descoperirea drogurilor inculpatul A. a negat că ar avea vreo legătură cu existenţa acestora în autotir. Cu privire la învinuitul S.A. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Prin Decizia penală nr. 209 din 15 mai 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de inculpatul A.S., a desfiinţat sentinţa atacată şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege şi din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Lege nr. 143/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din aceeaşi lege.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 3 alin. (2) din Lega nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) S-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu 3 octombrie 2000 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului.
În baza art. 112 lit. e) şi art. 117 C. pen., s-a aplicat măsura de siguranţă a expulzării inculpatului după executarea pedepsei principale.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 4,980 kg heroină, iar în baza art. 18 din aceeaşi lege a dispus distrugerea acesteia. Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei referitoare la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut corect vinovăţia inculpatului, dar a dat o greşită încadrare juridică faptelor săvârşite de acesta în art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în loc de art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din aceeaşi lege, întrucât heroina face parte din drogurile de mare risc.
De asemenea, a constatat că fiind cetăţean străin, inculpatului nu i se putea aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Instanţa de apel a aplicat circumstanţe atenuante judiciare inculpatului ţinând seama că acesta are în întreţinere 3 copii minori şi nu are antecedente penale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul A.S.
Recursul Parchetului vizează greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, datorată reţinerii nejustificate în favoarea acestuia, a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
Recursul declarat de inculpat vizează, în principal, greşita condamnare a inculpatului, solicitându-se achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (fapta nefiind comisă de inculpat), iar în subsidiar, reducerea pedepselor spre minimul prevăzut de art. 76 lit. a) C. pen.
Recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Sub aspectul principal referitor la nevinovăţia inculpatului, Curtea constată netemeinicia criticilor formulate, întrucât toate probele efectuate în cauză atestă săvârşirea de către acesta a celor două infracţiuni pentru care a fost condamnat (transportul de droguri de mare risc, heroină şi introducerea în ţară a unor droguri de mare risc).
Astfel, în procesul verbal de constatare din 2 octombrie 2000 încheiat de un subofiţer al Poliţiei de frontieră Bechet şi un lucrător vamal din cadrul Biroului Vamal Bechet, în prezenţa martorilor asistenţi S.I. şi M.M., semnat şi de cei doi şoferi turci, se consemnează că fiind întrebaţi asupra conţinutului pungilor, săculeţi descoperite sub ziare, ambii au declarat că sunt cu ceai.
Or, dacă aşa cum a susţinut inculpatul în declaraţiile ulterioare, inculpatul nu ar fi cunoscut existenţa acestor pungi, în mod firesc ar fi fost să nu ştie nici ce ar putea conţine.
Pe de altă parte, este neverosimil ca inculpatul, care recunoaşte că avea asupra sa cheile maşinii, chei pe care nu le-a predat celui de al doilea şofer, să nu cunoască ce se afla în cabina şoferului şi nici cum au ajuns cei 10 săculeţi cu heroină sub patul din cabină, dar, în acelaşi timp să afirme în faţa organelor vamale şi a poliţiei de frontieră că acestea ar conţine ceai.
Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Declaraţiile contradictorii ale inculpatului nu pot demonstra decât nesinceritatea sa, ele neputând fi invocate în propria apărare. Totodată, aşa cum a declarat şi învinuitul S.A. cheile de la cabina şoferului erau permanent în posesia inculpatului, care ştia de existenţa pachetelor, pentru că el a declarat că ar conţine ceai.
Martora S.I., martor asistent, a precizat că la întrebarea organelor de control unul dintre şoferi a devenit „mai agitat”.
Curtea constată că ambele instanţe au reţinut pe baza probelor administrate vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptelor, cărora instanţa de apel le-a dat o corectă încadrare juridică, aplicând prevederile art. 334 C. proc. pen.
Ca urmare, recursul inculpatului, sub aspectul principal vizând greşita condamnare, este nefondat.
Sub aspectul cazului de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., caz invocat atât de parchet în recursul său, cât şi de inculpat pe aspectul subsidiar al recursului, evident în sensuri diferite, parchetul solicitând majorarea pedepsei prin înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare, iar inculpatul solicitând reducerea pedepsei la limita minimă prin menţinerea circumstanţelor atenuante şi eficientizarea acestora, Curtea reţine temeinicia doar a recursului declarat de parchet pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor trebuie să se ţină seama de dispoziţiile Părţii generale ale codului, de limitele fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că instanţa de apel a individualizat greşit pedepsele aplicate inculpatului, prin reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., motivând că infractorul a avut o bună conduită anterior săvârşirii faptelor, întrucât nu are antecedente penale şi are 3 copii minori.
Aceste împrejurări nu sunt însă suficiente pentru aplicarea circumstanţelor atenuante, avându-se în vedere pericolul social deosebit al celor două infracţiuni săvârşite de inculpat (transportul de droguri de mare risc şi introducerea în ţară a unei cantităţi de aproape 5 kg heroină în concentraţie de 50%), precum şi nesinceritatea constantă manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal.
În raport cu atitudinea inculpatului, care împotriva probelor ce evidenţiau clar săvârşirea de către el a faptelor, a susţinut că nu este vinovat, încercând să se sustragă răspunderii penale, aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi reducerea pedepselor nu se justifică.
Ca urmare, Curtea va admite recursul declarat de parchet, va desfiinţa Decizia atacată numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi la pedepsele aplicate pe care le va majora, şi aplicând art. 33 şi art. 34 C. pen., va stabili pedeapsa rezultantă.
Se vor aplica dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), computându-se din pedeapsă timpul arestării preventive începând de la 3 octombrie 2000 la zi.
Recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei.
Onorariul interpretului de limbă turcă va fi plătit din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 209 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul A.S.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 74şi art. 76 C. pen. şi pedepsele aplicate.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Lega nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Majorează pedepsele aplicate de la 7 ani la 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de la 10 ani închisoare la 15 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul A.S. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva deciziei penale nr. 209 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 3 octombrie 2000 la 19 noiembrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5304/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5320/2003. Penal → |
|---|
