ICCJ. Decizia nr. 5495/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5495/2003
Dosar nr.4065/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 347 din 28 septembrie 1959 a fostului Tribunal Militar al Oraşului Stalin, au fost condamnaţi inculpaţii:
- G.C. la 20 ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică;
- H.H. la 25 ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică şi;
- G.S. la 10 ani muncă silnică şi 5 ani degradare civică, toţi pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) şi b) şi alin. penultim C. pen. anterior, iar potrivit art. 25 pct. 6 din acelaşi cod, s-a dispus confiscarea totală a averii inculpaţilor.
S-a reţinut în fapt că inculpaţii, muncitori la Uzinele „Steagul Roşu" din fostul oraş Stalin, în perioada 1955 – 1958 în mod repetat şi-au exprimat nemulţumirea în legătură cu nivelul de trai, şi-au exprimat simpatia faţă de evenimentele contrarevoluţionare din Ungaria şi speranţa că acţiuni similare vor avea loc şi în alte ţări socialiste, preconizând schimbarea regimului politic.
Prin Decizia nr. 1394 din 28 octombrie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militară Cluj s-au respins recursurile declarate de inculpaţi.
Împotriva ambelor hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare, în baza art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza 1 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpaţilor în baza art. 10 alin. (1) lit. d) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale pentru care au fost condamnaţi.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 209 pct. 2 lit. a) şi b) alin. penultim C. pen. anterior, constituia infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale şi se pedepsea cu închisoare corecţională de la 3 la 10 ani şi interdicţie corecţională de la 3 la 5 ani, faptul de a face propagandă, agitaţie sau de a întreprinde orice acţiuni pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratice sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului, precum şi faptul de a ajuta în orice mod vreo organizaţie sau asociaţie din cele arătate la pct. 1 ori de a face propagandă sau întreprinde acţiuni în favoarea acestora ori a membrilor lor.
În cazul în care faptele prevăzute la lit. a) şi b) prezentau un caracter deosebit de grav pedeapsa era munca silnică de la 5 la 25 ani şi degradare civică de la 5 la 10 ani.
Din analiza textelor de lege menţionate rezultă că acţiunile ce constituiau latura materială a infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale trebuia să aibă aptitudinea de a periclita valorile sociale ocrotite (ordinea socială, forma de guvernământ, securitatea statului).
În speţă, din probele dosarului rezultă că inculpaţii, muncitori la Uzinele „Steagul Roşu" Braşov, în mai multe rânduri şi-au exprimat nemulţumirea în legătură cu nivelul de trai scăzut şi măsurile luate de guvern.
Astfel, martorii B.S., B.G., D.G., S.O., A.O., I.G., N.M., W.A. şi B.N. au relatat că inculpaţii şi-au manifestat nemulţumirea faţă de nivelul de trai şi, respectiv, sistemul de salarizare.
De asemenea, martorii au mai relatat că inculpaţii au elogiat evenimentele sociale din Ungaria în anul 1956 şi au preconizat schimbarea regimului politic.
Ca atare, prin conţinutul lor concret, acţiunile inculpaţilor, constând în unele discuţii cu caracter denigrator la adresa regimului politic din acea perioadă, nu erau apte să determine schimbarea ordinii sociale ori să pericliteze securitatea statului.
În consecinţă, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) şi b) alin. penultim C. pen. anterior, urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârile atacate şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a se dispune achitarea pentru infracţiunea menţionată şi înlăturarea pedepsei complimentare a confiscării averii.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor G.C. şi G.S. se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 347 din 28 septembrie 1959 a Tribunalului Militar al Oraşului Stalin şi deciziei penale nr. 1394 din 28 octombrie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militară Cluj privind pe inculpaţii G.C., H.H. şi G.S.
Casează hotărârile atacate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpaţii G.C., H.H. şi G.S. pentru infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) şi b) alin. penultim C. pen. anterior.
Înlătură pedeapsa complimentară a confiscării totale a averii, aplicată inculpaţilor G.C., H.H. şi G.S.
Onorariile de avocat, în sumă de câte 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor G.C. şi G.S., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5491/2003. Penal. Art.211 alin. 2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5497/2003. Penal. întreruperea executării... → |
|---|
