ICCJ. Decizia nr. 5491/2003. Penal. Art.211 alin. 2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5491/2003
Dosar nr. 1359/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 264 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Buzău, inculpatul A.V. a fost condamnat la 9 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 61 C. pen., tribunalul a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 1.620 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 8 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 1917 din 31 octombrie 1995, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 9 ani închisoare.
Totodată, instanţa a dedus din pedeapsă reţinerea de o zi (7 iunie 2001), a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate B.Şt. a fost recuperat şi a obligat pe inculpat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut în fapt că, în ziua de 28 aprilie 2001, inculpatul A.V. şi partea vătămată B.Şt., s-au deplasat fiecare cu câte o căruţă în localitatea Vadu Paşii pentru a vinde mături, iar pentru a înnopta s-au oprit pe islazul din satul Gămăneşti.
După ce deshămat caii, inculpatul a propus părţii vătămate să facă un schimb de cai şi cum aceasta nu a fost de acord, inculpatul a lovit-o cu pumnii în zona feţei şi abdomen după care i-a luat calul, precum şi capacele de la roţile căruţei după care a plecat.
La intervenţia organului de poliţie, a doua zi calul a fost restituit părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 111 din 3 martie 2003, Curtea de Apel Ploieşti, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care a solicitat a fi achitat, întrucât nu a intenţionat să-i sustragă calul, ci să facă un schimb.
Împotriva acestei decizii, inculpatul menţionat a declarat recurs, reiterând motivul din apel şi în subsidiar a cerut să i se reducă pedeapsa pe care o consideră prea severă, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat este fondat pentru motivul referitor la pedeapsă.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi, de asemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale la instanţă, partea vătămată a susţinut în mod constant că a fost deposedată de cal de către inculpat prin acte de violenţă şi că după ce a sesizat organul de poliţie, i-a fost restituit.
Declaraţiile sale se coroborează cu declaraţiile inculpatului care recunoaşte fapta, dar pretinde nejustificat că a înţeles să facă un schimb, precum şi cu declaraţiile martorilor M.G. şi A.I., prezenţi la locul faptei.
Prin urmare, susţinerea inculpatului că a intenţionat să facă un schimb de cai, nu este întemeiată.
Se constată însă că în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, sus-arătată şi că prejudiciul a fost recuperat, pedeapsa aplicată inculpatului este prea severă motiv pentru care se va admite recursul declarat şi se va reduce pedeapsa la un cuantum care să fie de natură să contribuie la reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni, potrivit dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 111 din 3 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 264 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Buzău, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în sensul că o reduce de la 9 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Menţine revocarea liberării condiţionate, în temeiul art. 61 C. pen., a restului de 1620 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 1907 din 31 octombrie 1995 a Judecătoriei Buzău pe care o contopeşte cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul A.V. să execute în final 6 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea din ziua de 7 iunie 2001.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 549/2003. Penal. Art.20 rap. la art.197 alin.3... | ICCJ. Decizia nr. 5495/2003. Penal → |
|---|
