ICCJ. Decizia nr. 5487/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5487/2003
Dosar nr.4583/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 609 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, inculpatul F.I.G. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., tribunalul a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 9 luni şi 16 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1487/2001 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 5 ani, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 25 februarie 2003 la zi şi l-a obligat să plătească 2.500.000 lei despăgubiri părţii civile U.M. şi 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că în ziua de 16 februarie 2003, inculpatul a deposedat prin acte de violenţă pe partea vătămată U.M. ce se deplasa pe stradă, de un telefon mobil, pe care l-a vândut în Piaţa Obor cu suma de 1.500.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 574 din 29 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul F.I.G. referitoare la modul de individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs reiterând motivul din apel prin care a cerut reducerea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
La aplicarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens a ţinut seama de gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise (de tâlhărie, într-un loc public, stradă), cât şi al persoanei inculpatului care a mai fost condamnat pentru o infracţiune de tâlhărie, în timpul minorităţii, astfel că pedeapsa stabilită, la limita minimă prevăzută de lege, este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În consecinţă, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat şi a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul F.I.G. împotriva deciziei penale nr. 574 din 29 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 februarie 2003 la 26 noiembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5486/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 549/2003. Penal. Art.20 rap. la art.197 alin.3... → |
|---|
