CSJ. Decizia nr. 670/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 670/2003
Dosar nr. 4924/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 840 din 17 septembrie 2002, în baza art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul R.V. privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 101/2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 211 din 16 ianuarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală).
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul a învederat faptul că, are în întreţinere patru copii minori, aflaţi în îngrijirea mamei sale, care are o situaţie materială precară, deoarece soţia lui se află în executarea unei pedepse privative de libertate, la care a fost condamnată tot pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, ca şi el.
Din conţinutul referatului de anchetă socială, tribunalul a reţinut că, venitul lunar al familiei condamnatului este de 2.600.000 lei, din căsătoria sa cu R.V., au rezultat patru copii cu vârste cuprinse între 4 şi 10 ani, aflaţi în prezent în întreţinerea mamei condamnatului, împreună cu care ei locuiesc într-un imobil compus din 3 camere, modest mobilate şi necorespunzător întreţinute. Din acelaşi referat, mai rezultă că inculpatul nu a lucrat niciodată cu carte de muncă.
Având în vedere această situaţie, instanţa a constatat că nu este de natură să producă consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa dacă ar continua executarea pedepsei, astfel cum prevăd dispoziţiile legale invocate.
Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, în termen legal, considerând-o netemeinică şi nelegală, solicitând ca, prin admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii, să se admită cererea sa de întrerupere a executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 689 din 22 octombrie 2002, a respins ca nefondat, apelul apreciind că motivele invocate de acesta nu se încadrează în prevederile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În termen legal, prin memoriul trimis din penitenciar, condamnatul R.V. a declarat recurs împotriva deciziei prin care solicită întreruperea executării pedepsei, pentru a-şi putea ajuta mama şi copii aflaţi în îngrijirea ei.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
1. În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din acelaşi cod, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat şi familie, situaţie în care executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
2. Corespunde realităţii, astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată la domiciliul inculpatului, că, starea materială a familiei sale este deosebit de grea, veniturile acesteia se realizează din alocaţiile de stat pentru copii, precum şi din sumele declarate de mama condamnatului şi concubinul acesteia, în total 2.160.000 lei lunar, însă aceste împrejurări nu sunt speciale, deosebite, numai pentru familia sa, iar prezenţa lui în familie nu ar aduce o îmbunătăţire majoră a condiţiilor materiale, având în vedere că nici înainte de condamnare el nu avea un loc de muncă stabil şi un venit material sigur, cert.
În consecinţă, secţia penală, a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul condamnatului R.V., ca nefondat, şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 689/A din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 612/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 672/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
