CSJ. Decizia nr. 672/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 672/2003
Dosar nr. 5164/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 776 din 22 august 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.C. şi întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 607 din 25 octombrie 2000 a aceleiaşi instanţe, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 25 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, pe perioada de o lună de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut, că petentul condamnat a cerut întreruperea executării pedepsei pentru cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv „când se constată pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa”.
În acest scop, petentul a indicat că mai multe afecţiuni ale stării sănătăţii sale necesită tratamente medicale în spitale din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A.5/7472/2002 a înscris, că petentul condamnat a prezentat, în 25 iulie 2002, diagnosticul „ochi drept glob dezorganizat, ectazie corneană, stafilom scheral gigant F.O.D., dezlipire de retină veche cu V.P.R. O.S. normal. Necesită evisceraţie la ochiul drept (risc de perforaţie a globului ocular şi oftalmie simpatică) urgentă! Intervenţia necesită circa 7-10 zile îngrijiri medicale plus 30 zile pentru confecţionarea protezei oculare.”
Acelaşi act a concluzionat că C.C., expertizat şi la 13 iulie 2001, când s-au constatat afecţiunile ochiului drept, necesită efectuarea urgentă a unei intervenţii chirurgicale, datorită complicaţiilor apărute, intervenţie ce nu se poate realiza în cadrul reţelei sanitare a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.
S-a mai reţinut că în pofida recomandărilor terapeutice inserate în raportul anterior de nouă expertiză medico-legală nr. A.5/7688 din 31 august 2001, operaţia în sfera oftalmologică nu fusese încă efectuată, datorită în exclusivitate personalului medical al locului de detenţie, a atras apariţia de complicaţii (ectazia corneană), astfel că, la momentul actual intervenţia chirurgicală se impune a fi realizată în regim de urgenţă.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, motivul invocat fiind greşita admitere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, odată ce raportul de expertiză medico-legală prezintă două variante de efectuare a intervenţiei chirurgicale, astfel că, există posibilitatea ca petiţionarul condamnat să rămână în detenţie şi să facă operaţia internat sub pază, pe o durată de două săptămâni, urmând ca asistenţa medicală post-operatorie să i se asigure în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.
Prin Decizia penală nr. 690 din 22 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet.
Împotriva hotărârii pronunţate în apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel Bucureşti, şi în această cale de atac susţinându-se că instanţele au admis, în mod greşit, cererea de întrerupere a executării pedepsei condamnatului C.C. odată ce au optat pentru varianta punerii în libertate a petentului.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit alin. (2) al art. 1 C. proc. pen., procesul penal trebuie să contribuie la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia”.
Făcând, în cauză, aplicarea acestui text de lege şi prin prisma dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se reţine că diagnosticul stabilit prin raportul de nouă expertiză medico-legală şi, în acelaşi timp, concluzia medicilor că petentul condamnat trebuie operat în regim de urgenţă în unităţi sanitare din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi Familiei, o asemenea recomandare făcându-se şi la 31 august 2001, cererea de întrerupere a executării pedepsei este întemeiată.
Ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de parchet nefiind fondat, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 690 A din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe condamnatul C.C.
Onorariul în sumă de 150.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 670/2003. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 67/2003. Penal. Art.208, 209, 276 alin.1... → |
|---|
